vineri, 15 ianuarie 2010

Gandul si fapta lui Mihai Viteazul

BĂTĂLIA DE LA CĂLUGĂRENI, 1595

Mihai Viteazul este făuritorul primei uniri politice a românilor, fiind un erou de epopee al luptelor pentru neatârnare şi libertate. Acesta s-a născut într-o aşezare de la gurile Ialomiţei, în anul 1558, avându-i ca părinţi pe Pătraşcu Vodă cel Bun şi Tudora, sora lui Iane Epirotul, Ban al Olteniei.
Potrivit cronicarilor vremii, Mihai Viteazul era un bărbat vestit şi ales prin naştere, cât şi prin statura lui mândră. Era un om cinstit şi înţelept ce îşi iubea ţara şi semenii, fiind apreciat pentru sufletul său nobil şi curajul de “a săvârşi isprăvi grele”.
În ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, Ţările Române cunosc cea mai puternică creştere a dependenţei lor faţă de Imperiul Otoman de până atunci.
Printre numeroasele sale lupte duse cu Imperiul Otoman, bătălia de la Călugăreni reprezintă o importantă victorie care consolidează poziţia românilor în faţa turcilor. Nicolae Bălcescu afirma că bătălia de la Călugăreni reprezintă "briliantul cel mai stralucitor al cununei gloriei romane".
Bătălia a avut loc la 13/23
august 1595, într-o zonă mlăştinoasă a râului Neajlov. Mihai a obţinut o strălucită victorie.
Potrivit datelor istorice, Mihai avea 10.000 mii de ostaşi, din care 2000 ajutor transilvan, aflat sub comanda lui Albert Kiraly. Turcii aveau aproximativ 20.000 de mii de oameni. Armata otomană, primise ordinul de a trece Dunărea. Mihai, ameninţat cu învăluirea pe la Olteniţa, se retrage. Începând cu 4 august 1595, coloanele turceşti, au trecut fluviul pe un pod de vase construit din vreme.
Faţă de superioritatea numerică a adversarului, Mihai nu poate lupta în câmp deschis. Ca şi Ştefan cel Mare la Vaslui, el a ales o poziţie care să nu îngăduie o desfăşurare prea mare de trupe şi, în acelaşi timp, să-l ferească de o eventuală învăluire. O asemenea poziţie, pe drumul de la Giurgiu la Bucureşti, se afla în zona satului Călugăreni. Aici s-a oprit şi Mihai. Dealurile acoperite de păduri formau un adăpost natural, iar în faţă, se găsea valea mlăştinoasă a Neajlovului şi a Câlniştei. Drumul ducea peste râu pe un pod de lemn şi continua între dealuri, astfel încât armata atacatoare nu putea înainta decât în coloană, cu un front redus.
Aşa cum consemna Nicolae Bălcescu, înaintea zorilor zilei de 23 august 1595, “Mihai Vodă trimise o seamă de pedestrime cu puşti de se aşeza la intrarea pădurii şi işi puse tunurile într-o bună poziţie, pe o înălţime. În vremea aceea, turcii işi luau poziţie în preajma podului, de cealalta parte.” Sfarsindu-si pregatirile, Mihai înălţa împreună cu ostaşii săi rugaciuni către Dumnezeu. Apoi, îndreptându-se către dânşii, le zise să-şi aducă aminte de vechea lor vitejie, căci ocazia de acum este frumoasă şi de o vor pierde, anevoie o vor mai căpăta.
În lucrarea sa “Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul”, Nicolae Bălcescu scria despre bătălia de la Călugăreni: “Astfel fu acea vrednică, de o neştearsă aducere aminte zi de bătaie de la Călugăreni, în care românii scriseră cu sabie şi cu sânge pagina cea mai strălucită din analele lor. De zece ori mai puţin numeroşi decât duşmanii, ei câştigară asupră-le o biruinţă strălucită şi avură Gloria de a învinge un general până atunci încă neînvins. Munteni, moldoveni şi ardeleni, soldaţi şi căpitani, se luptară toţi ca nişte eroi. Dar cinstea cea mai mare a biruinţei se cuvine cu tot dreptul viteazului domnitor.”
În timpul bătăliei, în locurile de primejdie se găsea însuşi domnitorul a cărui vitejie neasemuită îndemna la luptă pe soldaţii săi. După unele documente, în această luptă, au pierit peste 7 mii de soldaţi turci, iar tunurile acestora şi un steag verde al profetului au căzut în mâinile românilor. Chiar Sinan Paşa s-a aflat în mare primejdie, dar viaţa lui a fost salvată de către un ostaş rumelian, numit Deli Hasan care l-a scos din mlaştină, punându-l la adăpost.
Prin victoria obţinută la Călugăreni, Mihai Viteazul a reuşit sa-şi atingă principalele obiective: a provocat pierderi importante duşmanului, l-a demoralizat şi a întârziat avansarea turcilor, a câştigat timpul necesar pentru concentrarea forţelor antiotomane.
Bibliografie:
Marin Matei Popescu – 100 de personalităţi din Evul Mediu românesc, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1981
Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, Editura Militară, Bucureşti, 1984
www.referatele.com – Bătălia de la Călugăreni. Semnificaţie istorică
www.preferate.ro/istorie - Bătălia de la Călugareni

Octavia Moldovan,Clasa a-VIII-a A

***********************************************

CĂLUGĂRENII
(APRILIE 1595-DECEMBRIE 1595)



Bătălia de la Călugăreni face parte din cele mai glorioase fapte de luptă ale poporului român, condus în această perioadă de cel ce avea să devină primul unificator al celor trei ţări româneşti, Mihai Viteazul.
În zorii lui 23 august 1595, cavaleria română a atacat prin surprindere cavaleria otomană din faţa Călugărenilor, împingând-o peste râul Neajlov. Armata încropită de Mihai, era formată din 10.000 de oşteni ce erau aşezaţi pe două linii, cu 12 tunuri, pe malul nordic al râului. Albert Király era în fruntea rezervei de 6.000 de oameni, în rândurile căreia se aflau şi oştenii secui trimişi în ajutor de principele Ardealului. Rezerva a fost amplasată la distanţă destul de mare, la nord-vest de Călugăreni. Această amplasare a rezervelor urmărea să facă faţă unui eventual atac otoman care s-ar fi produs dinspre Singureni. Pericolul s-a dovedit real, într-acolo aveau să acţioneze forţele otomane ale lui Hasan Paşa, beiler-beiul Rumeliei.
Când a constatat că armata română s-a dovedit a fi mai puternică, Sinan Paşa, beiler-bei de Alep şi de Eghipet, a trimis în luptă o grupare de 12.000 de luptători. Doar că şi de această dată Mihai s-a dovedit a fi un bun tactician: el i-a lăsat pe turci să treacă peste râu, supunându-i în acel moment unui puternic bombardament de artilerie, după care i-a atacat din faţă, alungându-i la sud de Neajlov. Curajul ostaşilor se datora şi exemplului personal al domnitorului, care intra el însuşi în luptă, în fruntea oştilor, dar şi încrederii pe care domnitorul le-o arăta în discuţiile purtate înaintea momentelor cruciale.
Îndată ce îşi văzu împlinită înfocata sa dorinţă de a se mai oşti împotriva creştinilor, pe care avea o ură fieroasă, bătrânul vizir în vârstă de 83 de ani, îngâmfat de reputaţia sa ostăşească şi de atâtea războaie cu noroc săvârşite la Tunis, Arabia, Persia, Georgia şi Ungaria, se duse înaintea sultanului de giură şi chezăşui pe capul său că va supune pe revoltaţii români, va robi şi va pustii ţara lor, iar pe Mihai-Vodă îl va prinde şi i-l va aduce viu. Dar Mihai, văzând diferenţa considerabilă dintre ostaşii săi şi cei otomani, a ales ca loc de bătălie strămtoarea pe care gârla Neajlovului o îneacă numită Vadul Călugărenilor care e aşa de strâmtă încât de-abia poate cuprinde un car în lărgimea sa.
În dimineaţa lui 18 octombrie, românii au atacat din trei părţi Cetatea Târgoviştei doar că turcii, cu tunurile lor, îi împingeau înapoi pe cei ce umblau să treacă şanţurile cu luntri, răsturnau cu puştile pe cei ce, izbutind a trece şanţul, încercau să aprindă zidurile cetăţii.
Văzând ai noştri că nu izbutesc astfel, au încercat să spargă laturile zidurilor cu bombe şi ghiulele. Doar că aceste arme nu au făcut decât să întunece aerul şi să împiedice continuarea luptei însă, secuii au profitat de acest moment, furişându-se la baza cetăţii, încercând să o aprindă dar fiindcă acele întăriri erau încă verzi, nu se putea aprinde focul. Văzând Bathori şi cu ceilalţi capi descurajarea oştilor, se duseră la secui încercând să-i îmbărbăteze. Şi se pare că a funcţionat acest gest, secuii aducând o mulţime de lemne pentru a da foc zidurilor. Mulţi dintre ei au murit dar au reuşit într-un final să spargă zidul. Atunci au năvălit românii în cetate, au omorât oameni, doar 3 reuşind să scape cu viaţă şi să ducă vestea nenorocirii lui Sinan care se afla la Bucureşti. Din cetate au luat românii tunuri, bani mulţi şi multe scule de aur şi argint, cu muniţii şi provizii de hrană pentru 3 ani, căci Sinan acolo îşi aşezase magaziile.
Sinan auzind de înfrângerea suferită la Cetatea Târgoviştei, s-a retras spre Giurgiu ca să treacă Dunărea îndărăt. De aceea, creştinii, pentru a-l prinde, trebuiau să se grăbeas-că să ajungă înaintea lui Sinan şi a trupelor sale la acel pod de pe Dunăre şi să îl sfărâme. Astfel că s-a dat o luptă chiar pe pod şi în jurul său: Sinan a hotărât să angajeze în luptă toate forţele de care dispunea. Pe ieniceri i-a trimis să atace frontal peste pod, iar o grupare comandată de Mehmet Satîrgi Paşa, a efectuat o manevră de învăluire prin est. În acelaşi timp, beilerbegul Rumeliei, Hasan Paşa a efectuat o manevră largă de învăluire prin vest. Această lovitură a ienicerilor a fost extrem de puternică. Pentru a lărgi frontul de atac, ienicerii au folosit pe lângă podul deja existent, şi buşteni şi scânduri aşezate peste mlaştină. Artileria, archebuzierii şi infanteria română au reuşit să oprească atacul. În acelaşi timp însă, spahii din flancul drept al otomanilor au trecut râul printr-un vad, şi au ameninţat întreaga întreaga aripă stângă a românilor. Atacat cu putere frontal şi din flanc, Mihai a ordonat retragerea eşalonului întâi către rezervele din spatele Călugărenilor, din cauza presiunii inamicului românii fiind nevoiţi să abandoneze tunurile. După ce s-a terminat retragerea şi toate trupele române s-au reunit, înaintarea turcilor a fost oprită. În după-masa aceleiaşi zi, s-a continuat lupta: înainte de începerea atacului, căpitanul Cocea şi oamenii lui s-au reîntors dintr-o misiune de recunoaştere, voievodul român având la dispoziţie un număr de soldaţi odihniţi, care nu participaseră încă la luptă. Mihai Viteazul a hotărât să execute un puternic contraatac, o lovitură combinată frontală şi o manevră de învăluire pe flancul stâng al inamicului. Satîrgi Paşa a fost respins de către ieniceri. Otomanii aveau, ca singură cale de retragere, podul în spate, fiind înghesuiţi într-un spaţiu foarte îngust din apropierea Neajlovului. Contraatacul s-a prelungit până la pod, toate tunurile au fost recuperate, doar că focul artileriştilor români şi al archebuzierilor a provocat pierderi foarte grele turcilor care au încercat să stabilizeze situaţia, Sinan Paşa avansând chiar el în fruntea trupelor de elită. În schimbul retragerii turcilor în faţa atacurilor continue ale românilor, totul s-a transformat într-o debandadă, în momentul în care detaşamentul de 400 de călăreţi ai căpitanului Cocea a atacat spatele armatei otomane şi tabăra aflată lângă satul Hulubeşti. Această debandadă a pus pe fugă armata otomană şi pe Sinan paşa la rândul său. Otomanii au avut noroc de această dată datorită apariţiei forţelor lui Paşa Hasan care au oprit dezastrul ce era aproape iminent. Mihai Viteazul a întrerupt însă urmărirea fugarilor concentrându-se asupra atacului împo-triva noilor intraţi în luptă cu atâta împetuozitate, încât Hasan Paşa, cuprins de panică, a părăsit în fugă, în fruntea călăreţilor săi, câmpul de luptă.
Dacă vecinii noştri făceau atunci asemenea jertfe ca ale noastre, sau măcar de ne-ar fi sprijinit ceva mai bine, dacă nemţii nu se arătau aşa de molatici în purtarea războ-iului şi aşa de nestatornici în făgăduielile lor, dacă polonii nu ne puneau mereu stăvili, arătându-se cu atâta vrăjmăşie către noi, şi dacă Bathori n-ar fi fost aşa de uşor şi nesta-tornic în faptele lui, de atunci turcii, acei cruzi duşmani ai civilizaţiei, a căror barbarie cu veacuri întârzie luminarea şi libertatea lumei, ar fi fost azvârliţi în pustiile lor asiatice şi Europa Orientală ar fi avut o altă soartă!
BIBLIOGRAFIE:
Nicolae Bălcescu-“Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, editura Minerva, Bucureşti-1975;
ISTORIA ROMÂNILOR,Manual pentru clasa a VIII-a,Humanitas Educaţional
http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_C%C4%83lug%C4%83reni

Tania- Bianca Ungur, Cls.a VIII-a A

**********************************************

LUPTA DE LA CALUGARENI

“In acelasi timp comandantul de oaste KiralyAlbert slobozeste doua turnuri in mijlocul celei mai dese grupari a dusmanului,doua sute de unguri si tot atatea pedestrasi cazaci navalind cu furie, pe cand din spate si din coaste ii loveste cu barbatie domnul cu ai sai, facandu-se asa mare invalmaseala ce semana a fuga, Sinan pasa in partea din fata a taberei sale cade de pe podul raului Neajlov, pierde doi dinti si se socoteste fericit scapand cu viata.Daca noaptea cea intunecoasa n-ar fi impiedicat pe domn, fara indoiala ca ar fi zdrobit cu actiunea lui clocotitoare forta dusmana si ar fi pus capat dintr-o data intregului razboi.’’ (Balthazar Walter)
In campania din 1595 era evident ca turcii nu puteau tolera o asemenea situatie; rascoala tarilor romanesti insemna o adevarata lovitura:de ordin politic, militar si economic.Ea constituia un exemplu si un indemn pentru toti crestinii din Balcani, iar bulgarii au inceput chiar sa se miste.Insemna apoi o extindere considerabila a frontului de lupta,era,in sfarsit, si o perturbare serioasa in aprovizionarea cu materii prime a imperiului si a Constantinopolului.Sultanul a hotarat o expeditie mare de nimicire a “hainului” care produsese o tulburare foarte mare.Mihai si-a dat seama de primejdie; pentru a-si asigura ajutorul de care avea nevoie, incheie deci in mai 1595 prin boierii sai trimisi la Alba Iulia, din care insa unii nu erau loiali .Un act cu Sigismund Bathory ia recunoscut suzeranitatea, prin acelasi act se hotarea ca toate bisericile romanesti din Transilvania sa asculte de mitropolitul din Targoviste,ceea ce era un castig insemnat pentru neamul romanesc.
Armata turceasca, sub conducerea lui Sinan pasa, izbuti sa treaca Dunarea la inceputul lui august 1595.Mihai, a carui armata, inclusiv detasamentul transilvanean comandat de Albert Kiraly,era mult inferioara ca numar, se retrase putin si ocupa o pozitie strategica la satul Calugareni, pe drumul ce ducea de la Giurgiu la Bucuresti.Armata turceasca nu putea inainta decat sub forma de coloana, cu un front redus.Lupta a avut loc in 23 august.Inca inainte de revarsatul zorilor, avangarda lui Mihai ataca ajungand pana la corturile dusmanilor.A urmat un atac puternic al ienicerilor, care ii resping pe ai nostri, trec peste Neajlov si captureaza 11 tunuri.Mihai se retrage putin,cu armata dispusa in forma de unghi, cu varful spre dusman,apoi da un contraatac fulgerator care determina soarta bataliei.Pentru a-si incuraja armata voievodul se azvarle asupra dusmanului.Ostasii domnului, in frunte cu dregatori, vazand pilda domnului se azvarle si ei spre turci, ii taie si-I ineaca in mlastina.Pe de alta parte tunurile lui Kiraly izbesc din flanc,iar un detasament de 200 de transilvaneni si 200 de cazaci,lefegii, sub comanda capitanului Cocea,ataca din spate.Turcii sunt cuprinsi de panica si incep o retragere dezordonata.La podul de peste Neajlov,imbulzeala era asa de mare, incat Sinan e azvarlit in mlastina si cu siguranta ar fi pierit acolo daca un veteran din Rumelia, recunoscandu-l, nu l-ar fi luat in spate si l-ar fi scapat.
Noaptea care se lasa aduse incetarea bataliei.Biruinta ramasese de partea armatei lui Mihai.Dar pentru ca sa se bucure de roadele ei, ar fi trebuit ca voievodul sa il zvarle pe dusman in Dunare.Din nefericire, aceasta nu era cu putinta.Armata lui Mihai era obosita, dupa o lupta care durase mai mult de 16 ore.Unii dintre boieri:Dan vistierul si Mirislau logofatul, erau nemultumiti si gata sa tradeze.Domnul hotara retragerea la munte, pentru asteptarea zabavnicului Sigismund.In urma lui, turcii ocupara tara, facand in Bucuresti o “palanca” adica o reduta de pamant, in jurul manastirii Radu Voda, fortificand Targovistea si asezand prin sate primari.Se parea ca Muntenia va fi prefacuta in pasalac.Sigismund Bathory trecu peste Carpati abia la inceputul lui octombrie; armata sa se uni cu cea a lui Mihai si campania reincepu.Au fost asediate si lute Targovistea,Bucurestiul.Vazand toate astea, Sinan se grabi sa treaca Dunarea.Mai bine de 8000 de robi au fost eliberati.
Cetatea Giurgiului, asediata, a cazut in 20 octombrie.Expeditia de pedepsire, ordonata de sultan, se facu in chip rusinos deoarece Sinan a fost destituit din functia de mare vizir.Tara avusese mult de suferit de pe urma razboiului..Mihai Viteazul lua masuri de refacere.A facut un mou recensamant fiscal si hotara ca romanii sau vecinii adica taranii neliberi sa ramana pe mosiile pe care se asezasera dupa retragerea turcilor.In 1596 armatele muntene au trecut pa tarmul drept al Dunarii si pradara in diferite locuri:la Babadag,Vidin,Plevna care ajunsese sub conducerea lui Baba Novac,alt general vestit al lui Mihai, chiar pana la Sofia.Braila a fost reluata indata dupa retragerea lui Sinan.Domnul ataca Turnul si cetatea din fata, a Nicopolei.Mihai vazand ca”liga sfant” nu avesese succese militare, isi schimba parerile si hotararile,primi propunerea pasei;el ar fi fost mai bucuros sa continue lupta contra otomanilor,dar pentru aceasta ii trebuia un sprijin puternic, cel putin in bani, din partea imparatului Rudolf; cum acest sprijin nu exisata, deoarece nu se incheiase in tratat formal,Mihai facu pace cu turcii, care erau bucurosi ca nu mai au de luptat in fata lui.
La inceputul anului 1597,se stia ca sultanul I-a trimis un steag de domni, impreuna cu daruri. De aceasta pace Mihai se folosi pentru a pregati si a desavarsi intelegerea cu imperialii, care sa-I ingaduie a relua apoi, cu mai multe mijloace, lupta.
Bibliografie:
Istoria Romanilor , manual cls a 8-a
Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu, “Istoria romanilor” ,1971

Nora Calbaza,cls a VIII-a A

*************************************************************************************

Călugăreni 1595


Bătălia de la Călugăreni a fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria României medievale.
A avut loc pe 23 August 1595 intre armata Valahiei condusă de Mihai Viteazul si armata otomană condusă de Sinan Paşa. Întreaga armata otomană se estima la 70.000-180.000 de soldaţi , dintre care doar 20.000 de oşteni au luat parte la bătălie , impotriva a 10.000 de valahi. Deoarece armata sa era depăşită numeric , Mihai Viteazul a ales un teren nefavorabil pentru otomani , la sud de satul Călugăreni unde râul Câlniştea curge în Neajlov , formând o mlaştină nămoloasă , înconjurată de pădure. Un pod îngust peste Neajlov fiind singurul punct de trecere.
Bătălia de la Călugăreni a cuprins trei faze: Prima fază a bătăliei a avut loc în dimineaţa zilei de 23 august 1595 , când cavaleria română a atacat prin surprindere cavaleria otomană forţând-o să se retragă peste râul Neajlov. Mihai şi-a concentrat dispozitivul de luptă de 10.000 de oşteni , pe două linii , şi zece tunuri pe malul nordic al râului , rezerva de 6.000 de oşteni care se afla sub comanda lui Albert Kiraly fiind amplasată la nord-vest de Călugăreni pentru a face faţă unui eventual atac dinspre Singureni , pericolul dovedindu-se real , dintr-acolo acţionând forţele lui Hasan Paşa.
După ce cavaleria sa a fost respinsă , Sinan Paşa a trimis in luptă infanteria otomană de aproximativ 12.000 de luptători. După ce aceştia au trecut râul , Mihai i-a supus unui puternic bombardament de artilerie , după care i-a atacat in forţă , alungându-i la sud de Neajlov încheind prima fază a bătăliei in favoarea românilor.
A doua fază a bătăliei a inceput la prânz , când Sinan Paşa s-a hotarât să trimită in luptă toate forţele de care dispunea. Ienicerii au atacat peste pod iar o grupare comandată de către Mehmed Satîrgi Paşa a efectuat o manevră de invăluire prin est , in acelaşi timp , Hasan Paşa a efectuat o manevră de invăluire prin vest. Ienicerii au dat o lovitură puternică românilor iar pentru a lărgi frontul , aceştia au folosit scânduri şi buşteni , pe lângă podul existent , pentru a traversa mlaştina. Atacul a fost oprit de către infanterie , archebuzieri şi artileria română dar în acelaşi timp. Un corp de armată al otomanilor a trecut râul , ameninţând întreaga aripă stângă a românilor , Mihai fiind forţat să îşi retragă trupele şi să abandoneze tunurile. După terminarea retragerii , trupele române s-au reunit şi au oprit înaintarea turcilor.
A treia şi ultima fază a bătăliei s-a desfăşurat după-amiaza , şi s-a caracterizat printr-o ofensivă puternică a românilor , la luptă participând şi căpitanul Cocea , care , reîntors dintr-o misiune de recunoaştere , avea un număr mare de soldaţi odihniţi. Mihai Viteazul a executat un contraatac care i-a împins pe turci înapoi , înghesuindu-i într-un spaţiu îngust din nordul râului iar singura cale de retragere fiind podul îngust din spatele acestora. Mihai a prelungit acest contraatac până la pod , recuperînd tunurile , iar archebuzierii impreună cu artileria au provocat pierderi grele turcilor. În acest timp , Sinan Paşa avansează in fruntea ienicerilor în încercarea sa de a stabiliza situaţia. În momentul în care cavaleria căpitanului Cocea a atacat tabăra turcilor de lângă satul Hubuleşti , întreaga armată otomană s-a retras în panică peste pod , unde mulţi soldaţi turci , înghesuindu-se să treacă peste podul îngust , au căzut în râu. Sinan Paşa însuşi , în graba fugii sale , a căzut de pe pod , dar a fost salvat de un soldat care l-a recunoscut. Apariţia lui Hasan Paşa i-a ferit pe otomani de dezastru , acesta atacând flancul drept al românilor , forţându-l pe Mihai Viteazul să întrerupă urmărirea fugarilor şi să-şi concentreze trupele asupra lui.
În final , Hasan Paşa , înspăimântat , a părăsit bătălia , oferindu-le românilor victorie deplină.
Dragos Rusu, cls a VIII-a A

*************************************************************************************
Unirea de la 1600

Prima unire a Tarii Romanesti cu Transilvania si cu Moldova a avut loc in 1600 sub conducerea lui Mihai Viteazu,aceasta avand intentii politice, aceea de a crea o alianta antiotomana puternica.Unirea din timpul lui Mihai Viteazul a devenit un simbol in epoca emanciparii nationale pentru unirea intr-o singura tara.
Mihai dorea inlaturarea lui Andrei Báthory si scoaterea Transilvaniei din sistemul politic polon, favorabil aliantei otomane.Urcarea pe tron alui Andrei Bathory, favorabil politicii lui Zamoisky , de pace cu turcii, creaza grave probleme in sistemul defensiv gandit de domnitorul roman dupa victoria de la Calugareni.Mai mult, in Moldova, noul domn, Ieremia Movila este si el un aliat al Poloniei, parasind astfel „LigaCrestina”.Era necesara deci refacere aliantei.
Pentru aceasta trebuiau intreprinse masuri energice.In fruntea unei armate Mihai trece din pasul Buzaului,patrunzand in Brasov.A doua coloana a patruns in Transilvania prin pasul Turnu Rosu.Cele doua armate s-au unit la Talmaciu,langa Sibiu:astfel Mihai dispunea acum de peste 20 000 de ostasi.Batalia cu ostirea lui Andrei Báthory s-a dat la Selimbar(28 octombrie 1599).Lupta s-a sfarsit cu o stralucita victorie a lui Mihai. Acest succes a insemnat readucerea Transilvaniei la aliante antiotomane si unirea sa cu Tara Romaneasca.
La 1 noiembrie,primit cu mult alai de toti locuitorii,domnul a intrat in Alba-Iulia,capitala Transilvaniei.Aici,la o biserica,o fost incoronat ca fiind domnul Transilvaniei,si a jurat ca orice om care va intra cu intentii de pretenie in tara lui va fi bine primit,iar cel ce va veni cu intentii de dusmanie,va face tot posibilul sa-si apere tara.In timpul carmuirii sale Mihai ia o serie de masuri care marcheaza inceputul unei opere de adaptare,de transformare menita,in timp,sa duca la consolidarea unirii celor doua principate.
Pentru crearea frontului comun antiotoman al celor trei tari romanesti, trebuia inlaturat Ieremia Movila, supus polonilor, tributar otomanilor si dusman al lui Mihai.Aceasta indepartare devenea inevitabila .In mai putin de trei saptamani,trupele lui Mihai il inving pe Ieremia Movila,astfel ca acum pamanturile locuite de romani erau unite sub o singura carmuire.
Aceasta unire a fost de scurta durata deoarece lui Mihai i s-au impotrivit unii boieri munteni si moldoveni si aproape toti nemesii ardeleni,care nu suportau carmuirea unui principe valah.Mai mult, interesele marilor state (Imperiul Habsburgic, Regatul Polonez si Imperiul Otoman) erau cu totul opuse principelui muntean.Intreaga opozitie interna ,inclusiv rascoala nobililor maghiari din Transilvania,n-ar fi putut desface unirea realizata de Mihai Viteazu in 1600,daca in sprijinul acestei opozitii nu s-ar fi produs interventia militara a puterilor vecine,prin trupele imperialilor conduse de George Basta si prin cele polone,comandate de insusi marele hatman si cancelar Jan Zamoisky.
Dar dupa un scurt reflux,fortele favorabile politicii de independenta reiau initiativa,alunga pe domnul instalat de poloni in Tara Romaneasca si asteapta pe Mihai,care, cu o noua armata de lefegii si de asta data in colaborare cu George Basta,intra in razboi cu Sigismund.Insa Basta il tradeaza pe Mihai,mergand de partea lui Sigismund. Mihai este invins la Miraslau,iar acesta fuge la Praga unde ii cere ajutorul lui Rudolf al II-lea. Revine apoi in Transilvania si il invinge pe Sigismund,la Guruslau,iar cele trei tari sunt din nou unite.
Pentru ca adversarii lui Mihai nu puteau vedea cum aceste aliante a tarilor romane se refac, vor recurge la solutia de a-l ucide.In zorii zilei de 19 august,din ordinul lui George Basta,domnul roman este ucis,astfel ca unirea politica a celor trei tari romane e destramata.Desi efemera, ea va constitui peste veacuri un ideal.Gandul si fapta lui Mihai va deveni in timp exemplu pentru romanii nationalisti din secolul al XIX-lea.Mihail Kogalniceanu si Nicolae Iorga il vor oferi pe Mihai , in perioada romantismului, ca personaj demn de luat ca exemplu pentru realizarea unitatii nationale romanesti.
Bibliografie:
Dinu G.Giurescu,"Istoria ilustrata a romanilor",1981;
http://www.referatele.com/referate/istorie/online22/Unirea-de-la-1600-Mihai-Viteazul--Armata-otomana--imprejurari-politice-primejdioase--Campania-din-Tr.php

Raluca Bologa, cls a VIII-a B



Unirea de la 1600
Prima unire politică a Ţării Româneşti cu Transilvania şi cu Moldova are loc în 1600 find realizata de Mihai Viteazul. Faptă epocală în istoria romanilor, având ca temei unitatea de neam şi legăturile pe multiple planuri, a teritoriilor carpato-dunărene,această unire a fost şi concluzia firească a luptei antiotomane de eliberare pornită solidar, în octombrie 1594 de conducătorii celor 3 ţări.
Reacţia armată a fost determinată de presiunile Porţii asupra Principatelor, obligată să îndeplinească haraciul, care creştea încontinuu, numeroase prestaţii, contribuţii speciale suplimentare şi unele daruri către înalţii demnitari din Istambul. Diplomaţia hapsburgică după numeroase negocieri, încheie tratate cu Aaron Vodă al Moldovei şi cu Sigismund Bathóry al Transilvaniei, în timp ce Mihai Viteazul fără a mai aştepta alte propuneri preia iniţiativa alianţei cu ceilalţi conducatori.
Începând cu anul 1594, timp de şapte ani, desfăşurările militare şi politice se împletesc cu faze de o deosebită complexitate, dominate de personalitatea incredibilă a lui Mihai Viteazul . Unele din evenimentele petrecute sunt : operaţiunile oştilor muntene şi moldovene pe toată linia Dunării în toamna si iarna lui 1594-1595, la Giurgiu, Oraşul de floci, Hârşova, Brăila, Rusciuk, Silistria, Turtucaia, Babadog, Măciu, Ismail, Chilia, Tighiua, înfrangerea tătarilor sosiţi în ajutorul otomanilor , la Putinaiu, Stăneşti şi Şerpăteşti, primele mişcări în sudul Dunării ale sârbilor şi bulgarilor care intră în legatură cu domnul român ,urmată de ofensiva Porţii hotărâtă să transforme Ţara Românească în paşalâc,oştile comandate de marele vizir Sinan Paşa , după o primă batălie dată la Călugăreni ( 23 august 1595) şi încheiată în favoarea românilor sunt obligate să se retragă aflate sub atacul forţelor aliate muntene , transilvane conduse de Sigismund Bathóry unui detaşament moldovean.
Alianţa celor trei părţi se dovedea a fi la fel ca în trecut , condiţia necesară pentru a echilibra şi atenta dominaţia otomană. Dar această alianţă a fost desfacută prin intervenţia straină,în primul rând al Poloniei. Trupele marelui hatman Jan Zamoiski instalează în Moldova pe Ieremia Movilă, domn foarte ascultător faţă de interesele Porţii şi ale regatului polon. Dar acestea nu-l împiedică pe Mihai şi acesta îşi continuă planurile. Printr-o acţiune militară fulger, care rămâne un model de gândire şi realizare, după ce câştigă bătălia de la Şelimbăr, unde intervine personal, ca si la Călugăreni, Mihai intră în Alba Iulia la 1 noiembrie 1599 si este recunoscut principe al Transilvaniei. În timpul conducerii sale, Mihai ia o serie de măsuri care marchează începutul unei opere de adaptare care, în timp, duce la consolidarea unirii celor două state, rămânând doar Moldova.
Pentru a continua războiul de eliberare antiotoman, îndepărtarea lui Ieremia Movilă devenea inevitabilă, dar în mai puţin de trei săptămâni, trupele comandate de Mihai îl alungă pe acesta. În vara anului 1600, pământurile locuite de români sunt unite sub o singură conducere.
Această primă unire politică a fost de scurtă durată. I s-au împotrivit unii boieri munteni şi moldoveni şi aproape toţi nemeşii ardeleni, care nu suportau cârmuirea unui principe valah. Întreaga opoziţie internă, inclusiv răscoala nobililor maghiari din Transilvania, n-ar fi putut desface unirea realizată de Mihai Viteazul în 1600, daca în sprijinul acestei opoziţii nu s-ar fi produs intervenţia militară a puterilor vecine , prin trupele imperiarilor conduse de generalul George Basta şi prin cele polone, comandate de însuşi marele hatman Jan Zamoisky, aceştia pătrund în Moldova si Ţara Românească, obligându-l pe Mihai să se retragă.
La 3 august 1601 Mihai împreună cu armata lui George Basta câştigă lupta de la Guruslău împotriva lui Sigismund Bathóry care fuge spre Moldova şi astfel Mihai revine la conducerea Transilvaniei.
Faţă de perspectiva aproape certă de a vedea refacerea alianţei ţărilor române, a unirii Transilvaniei cu Ţara Românească sub cârmuirea lui Mihai Viteazul , adversarii săi recurg la ultima soluţie, asasinatul.
În zorii zilei de 19 august, din ordinul lui George Basta domnul roman este ucis la Câmpia Turzii.
Deşi a durat puţin, unirea Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei într-un singur stat, sub domnia glorioasă a lui Mihai Viteazul, a devenit pentru generaţiile ce s-au succedat un simbol şi un îndemn la luptă necurmată pentru unitate şi îndependenţă naţională.
Bibliografie:
- Neagoe Manole – “ Mihai Viteazul “ ,Craiova ,1976
- Josif Constantin Drăgan – “ Istoria Românilor “ ,Bucureşti , 1999
- Stelian Neagoe – “ Istoria Unirii Românilor “ , Bucureşti , 1986
- Dinu C. GIurescu – “ Istoria ilustrata a românilor” ,Bucureşti ,1981
- Marin Matei Popescu – “ 100 de personalităţi din evul mediu românesc “
http://www.referat.ro/referate/Mihai_Viteazul____Unirea_de_la_1600_202.html

Diana Vaida, cls a VIII-a B



Unirea de la 1600

Prima unire a celor trei principate româneşti a avut loc în 1600,sub conducerea lui Mihai Viteazu.Acesta avea intenţii politice,de a crea un front antiotoman puternic.
Mihai dorea inlăturarea lui Andrei Bathory din Transilvania,deoarece acesta susţinea sistemul politic polon,favorabil alianţei otomane.De asemenea,noul domnitor al Moldovei,Ieremia Movilă reprezenta un pericol,si acesta fiind devotat polonezilor.Domnia lui Ieremia Movilă inseamna inlăturarea Moldovei din Sfănta Alianţă.În Transilvania,renunţarea la tron a lui Sigismund şi preluarea lui de catre Andrei Bathory,vărul său,duce la consolidarea poziţiei Poloniei.Toate aceastea provoacă probleme in sistemul defensiv gândit de Mihai după victoria de la Călugăreni.Trebuie deci refăcută alianţa.
În 1599,Mihai trimite solie la Praga către Rudolf al 2-lea,în care îşi prezintă iniţiativa sa.Datorită faptului că primeşte răspuns pozitiv,trece in Transilvania sub forma a două trupe.Una condusă înşuşi de el,care trece prin pasul Buzău in Braşov şi alta având in frunte pe Udrea Buleanu si fraţii Buzieşti care trec pe la Turnu-Roşu.Oştile s-au unit la Sibiu unde l-au luat prin surprindere pe Bathory.Precum ca şi la Călugăreni,Mihai câştigă şi la Şelimbăr.Andrei Bathory este prins si ucis de către secui când incercă să intre in Moldova pentru a cere ajutoare.În urma victoriei,acesta îşi face intrarea triumfătoare la Alba Iulia unde primeşte cheile fortăreţei de la episcopul Napragy.Aici Mihai a întâmpinat o serie de probleme,dintre care si cea a aorganizării diferite faţă de Ţara Românească.Acesta reuşeste insă să le diminueze .
Urma apoi problema inlăturării lui Ieremia Movilă de la conducerea Moldovei.În mai 1600,trupele lui Mihai trec Valea Trotuşului,împreună cu oştile boiereşti din Ţara Românească.În mai puţin de trei săptămâni întreaga Moldovă fusese luătă in stăpânire.Succesul acestei campanii de cucerire se datorează repeziciunii cu care oştile moldoveneşti s-au alăturat in oastea lui Mihai. Iaşiul a fost ales ca şi capitală a regiunii moldovene. La începutul lui septembrie 1600,stările privilegiate din Tansilvania se rascoală împotriva lui ,profitând si de faptul că trupele sale se aflau in ţările de dincol’ de Carpaţi.Îi mai rămăseseră nu mai oamenii generalului Basta.Dar,fiindcă era o situaţie favorabilă şi hasburgilor,aceştia trec de partea răsculaţilor din Transilvania.Lupta dată la Mirăslău a insemnat pierderea Transilvania.În acelaşi timp,oastea poloneză condusă de Zamoyski intră in Moldova unde înving,unul dintre avantaje fiind retragerea trupelor in Transilvania pentru a-l ajuta pe Mihai.
I-a mai rămas doar Ţara Românească de apărat.Lupta decisivă a avut loc la Bucov pe Telejean,dupa ce,apărarea de la Naieni şi Ceptura a fost inutilă.Mihai Viteazu pierde,iar in locul lui este ales Simion Movilă,un interpus al polonezilor si acceptat si de otomani.Mihai insă nu se dă bătut.Rămânând conducător in Oltenia acesta speră sa redobândească tronul de la Târgovişte;dar inutil deoarece pierderea luptei de la Curtea de Argesinsemna in urma alăturării Buzeştolor noului domn risipesc orice speranţă.
Mihai trece in secret spre Viena unde redactează un memoriu către împărat si o autobiografie.Situaţia din Transilvania,unde Basta a fost alungat de către nobili iar Sigismund Bathory reia tronul a 3a oară,este favorabilă lui Mihai deoarece hasburgii inţteleg că nu pot lua sub stăpînire Transilvania doar dacă îl susţin pe voievodul roman.Primeşte de la Rudolf al 2-lea 100000 de taleri pentru formarea unei oşti si încrederea împăratului.Mihai se împacă cu Basta iar in august 1601 Mihai obţine o strălucită victorie la Gurăslău,învingăndu-l pe Sigismund Bathory.Între timp,în Moldova Somion Movilă este alungat de către boierii munteni.
Situaţia excepţională in care se află Mihai îi îngrijorează atât pe duşmani,cât si pe aliaţii săi.Habsburgii ştiu ca odată ce a redobândit Transilvania,acesta nu va mai renunţa la ea.Împăratul nu avea nevoie de o noua forţa puternică ci de o unealta de care să se folosească si apoi să scape de ea.La data de 10 august 1601,Mihai Viteazul a fost ucis de oamenii lui Gheorghe Basta pe Câmpia Turzii.Capul său este luat şi înmormăntat de către Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu,Târgovişte.
Astfel,Unirea in timpul lui Mihai Viteazu a devenit un simbol naţional pentru unirea intr-o singură ţară si un deziderat al românilor înfăptuit peste veacuri.
Bibliografie:
-http://www.referatele.com/referate/istorie/online11/Unirea-tarilor-Romane-in-timpul-lui-Mihai-Viteazul--Sinan-Pass--Turcii-si-batalia-de-la-Calugareni-r.php
-http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul#Unirea_.C5.A3.C4.83rilor_rom.C3.A2ne
-http://moldova.go.ro/fd/istorie/1600fd.htm
-Sorin Oane,Maria Ochescu „Manual Istorie pentru clasa a 8-a”,2006
-Nicolae Iorga,”Istoria lui Mihai Viteazu”,1968

Diana Nicoleta Brihan, cls a VIII-a B


Unirea de la 1600 – forţă şi simbol

Tentativa lui Petru Rareş de a redobândi independenţa Moldovei a determinat accentuarea dominaţiei otomane , care a culminat cu invazia ( în Moldova) lui Soliman Magnificul (1538). Dominaţia otomană s-a accentuat şi în Ţara Românească.
Astfel regimul tributar este înlocuit cu cel vasalic, dominaţia politică fiind întărită şi de cea economică, politica externă era subordonată Porţii, autonomia internă redusă, obligaţiile fiscale cresc mult, iar domnitorii români credincioşi Porţii primeau capitulaţii (diplome de privilegii). În urma bătăliei de la Mohács (1526) Ungaria era transformată în “Paşalâcul de la Buda” iar Transilvania în principat autonom sub suzeranitate otomană.
În aceste condiţii Mihai Viteazul devine domn al Ţării Româneşti, prin confirmarea Porţii, Mihai Viteazul era un oştean priceput, curajos şi viteaz cum rar se ivesc în istorie. Gândul lui tainic şi neclintit era să scape ţara de stăpânirea otomană. Dar, ca să poată lua tronul ţării, a trebuit să făgăduiască sultanului că va spori tributul. Însă imediat după acceptarea tronului ţării, a întărit-o cu armele necesare şi a încheiat alianţe cu vecinii.
De la început domnul Ţării Româneşti a aderat la “ Liga sfântă” alături de Imperiul habsburgic, Moldova, Transilvania, Spania, Veneţia, Statul papal, Mantua, Toscana şi Ferrara.
Auzind toate acestea, sultanul a trimis asupra Ţării Româneşti pe Sinan Paşa, un bătrân şi foarte vestit general, de temut pentru toţi, datorită priceperii lui în conducerea armatelorotomane şi câştigarea războaielor. Oastea otomană era de zece ori mai numeroasă decât cea românească. Mihai-Vodă u s-a speriat, aşteptându-i pe duşmani la Călugăreni, pe râul Neajlov. Românii au luptat cu dăruire, cu îndrăzneală şi mare vitejie pentru ţara lor, pentru viaţa şi libertatea lor.
În fruntea lor s- a aflat tot timpul Mihai Viteazul, călare pe un cal negru, cu barda cu două tăişuri în mâna stângă, izbind fără milă duşmanul. Cu putere de uriaş şi cumânie de trăznet doboara tot ce întâlnea în cale. se spune că patru generali turci ar fi căzut sub barda lui cea ascuţită şi cu măiestrie mânuită, iar însuşi Sinan Paşa şi-a pierdut doi dinţi şi a mulţumit domnitorului că l-a lăsat în viaţă.
Bătătlia de la Călugăreni (1595) a însemnat o biruinţă românească pe care turcii nu o vor uita niciodată, iar prestigiul viteazului domnitor român a ajuns peste mări şi ţări. Prestigiul dobândit l-a ajutat să încheie pace cu turcii în 1697 şi să semneze un tratat cu habsburgii în 1598.
Cu acordul lui Rudolf al II lea , Mihai a patruns in Transilvania , si invingandu-l pe Andrei Bathory la Selimbar ( Sibiu ) , a intrat in Alba – Iulia , proclamandu-se domn al Transilvaniei.In primavara lui 1600 Mihai Viteazul a intrat in Moldova , unde l-a alungat pe domnitorul Ieremia Movila , devenind domn al Moldovei.Avea toate insusirile fizice si morale ca sa fie admirat , ca sa biruie.In acel mai 1600 pentru prima oara , vazduhul romanesc clocotea de un strigat fratesc '' Traiasca Mihai Voda ! Si la mare biruinta sa ne duca ! '' . Neamul romanesc putea razbi , putea invinge puhoiul otoman doar unit , doar sub un singur conducator viteaz si curajos . Dusmanii il puteau ura ; Sigismund Bathory il putea invidia , in boala lui dupa cucerirea cat mai multor teritorii , nobilimea maghiara il putea numi '' pastor '' purtator de coroana , Movilestii se puteau speria de vijelioasa-i inaintare , dar poporul il iubea si il primea cu bratele deschise , cu strigate de admiratie , cu caciuli infipte in varfuri de sulita . Era domnul lor iubit , intaiul domnitor care a semnat cu titlul unirii romanesti : '' domn al Tarii Romanesti , al Transilvaniei si a toata tara Moldovei .''
Unirea infaptuita de Mihail Viteazul in 1600 , nu a rezistat insa , datorita Poloniei , Imperiului Habsburgic si Otoman si datorita nobilimii maghiare din Transilvania . Invins la Miraslau , pierde Transilvania .In Moldova sunt din nou instalati Movilestii , iar in urma ordinului dat de generalul Basta , Mihai Viteazul este ucis miseleste , pe Campia Turzii , in vara anului 1601 .
Trupul i-a fost inmormantat in Transilvania , iar capul i l-au luat fratii Buzesti si l-au asezat in Manastirea Dealu, langa Targoviste .
Unitatea infaptuita de Mihai Viteazul s-a destramat , insa amintirea ei a ramas vesnica in mintea poporului roman , visul de unire al romanilor avea sa se implineasca abia dupa 3 secole de la Unirea sub Mihai Viteazul .
In 1600 Mihai Viteazul era personalitatea cea mai puternica atat pe plaiurile romanesti , cat si in intreaga Europa .El a fost primul domnitor care a infruntat si zdruncinat marea putere otomana , a pus in miscare popoarele , aratandu-le lumina libertatii .
In aceea vreme a aparut la Roma , o foaie volanta , in care se scria ca daca a fost vreodata un principe in lume demn de glorie si eroism , acesta este '' singnor Mihai – principele Valahiei '' .
„ Auzit-ati de-un Mihai
Ce sare pe sapte cai
De striga Stambulul vai ?
El e domnul cel vestit
Care-n lume a venit
Pe luptat si biruit ''
BIBLIOGRAFIE:
1. “Istoria Romanilor” ,Manual clasa a VIII-a,Editura Humanitas
2. Dumitru Almas, “Povestiri eroice “
3. Nicolae Iorga,“Despre Mihai Viteazul”
4. “Cand, unde şi cum s-a intâmplat” – Editura Reader”s Digest
5. “Mihai Viteazul” – film artistic vizionat la şcoală

Bogdan Anton, cls. a VIII-a B

Unirea de la 1600

Prima unire a Ţării Româneşti cu Moldova şi cu Transilvania a avut loc în anul 1600 sub conducerea lui Mihai Viteazul, aceasta având scopul de a forma o alianţă antiotomana puternică.
Revenit în Transilvania, Sigismund Báthory şi-a chemat vărul, Andrei Báthory, căruia i-a cedat tronul .Înaintarea lui Mihai în Transilvania, unde obţine sprijinul saşilor şi trecând prin sate ca: Prejmer, Codlea, Făgăraş. El şi-a aşezat tabăra în Veştem în data de 26 octombrie, iar în data de 28 octombrie, Mihai înainteaza spre Sibiu. Andrei Báthory a fost luat prin surprindere de Mihai în pregătirile militare.
Bătălia a început cu un schimb de focuri de artilerie. Cele 18 tunuri ale lui Mihai au fost amplasate dominant,dar au avut iniţial un tir greşit. Artileria lui Báthory a fost superioara numeric (circa 40-50 de tunuri), şi a ripostat puternic. În finalul pregătirii artileriei, un nobil român, Daniel Zalaschi a trecut de partea lui Mihai, făcându-i cunoscută poziţia dispozitivului inamic. Mihai reluă atacul cu partea centrală a armatei sale formată din mercenari unguri şi secui sub comanda lui Gheorghe Makó. În final, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant şi atacată, s-a dezorganizat şi a intrat în derută. Apărătorii saşi ai cetăţii urmărind cu atenţie, de pe creneluri, desfăşurarea bătăliei, au salvat 350 de ostaşi saşi care făceau parte din oastea lui Báthory. Bilanţul bătăliei a fost: din rândul armatei transilvănene au murit aproximativ 3000 de oameni şi alţii 1000 fiind răniţi şi luaţi prizonieri. Pierderile armatei lui Mihai Viteazul au fost la fel de mari. Trupurile celor căzuţi, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului şi depuse într-o groapă comună. Andrei Báthory fuge spre Moldova, însă în munţi a fost prins de secui şi a fost decapitat în data de 31 octombrie.
După bătălie, Mihai intră în Alba-Iulia în data de 1 noiembrie 1599, unde este încoronat şi recunoscut ca domn al Transilvaniei şi a jurat că orice om care intră cu intenţii bune în ţara lui, va fi primit cu ospitalitate, dar oamenii care vor veni cu intenţii rele, va face tot ce poate ca să-şi apere ţara.
În timpul guvernării sale, Mihai ia o serie de măsuri care marchează începutul unei opere de transformare menita, care, în timp, să ducă la consolidarea unirii celor două principate.
Mai rămânea Moldova. Pentru crearea frontului comun antiotoman al celor trei principate româneşti, trebuia înlăturat Ieremia Movilă, care este domnul Moldovei, supus polonilor, tributar otomanilor şi inamic a lui Mihai Viteazul.
În anul 1600, mai exact primăvara, o oaste condusă de domnitorul Ţării Româneşti şi a Transilvaniei trece prin pasul Oituz înaintând spre Trotuş, şi altă oaste trece prin pasul Rodna, condusă de Baba Novac, iar din sud din Ţara Românească, o oaste condusă de Nicolae Pătraşcu, fiul lui Mihai. În mai puţin de trei săptămâni, trupele comandate de Mihai (inclusiv secuii şi lefegii) îl alungă pe Ieremia Movilă. Oştenii ţării deschid porţile cetăţii Neamţ şi ale capitalei, Suceava.
Această primă unire a fost de scurtă durată. I s-au împotrivit unii boieri din Ţara Românească şi Moldova şi aproape toţi nemeşii ardeleni care nu suportau guvernarea unui principe valah. Întreaga opoziţie internă, inclusiv răscoala nobililor maghiari din Transilvania, n-ar fi putut desface unirea realizată de Mihai în anul 1600, dacă în sprijinul acestei opoziţii nu s-ar fi produs intervenţia militară a puterilor vecine, prin trupele imperiale conduse de generalul George Basta şi prin cele polone comandate de marele hatman şi cancelar Jan Zamoisky. Acestea pătrund în Ţara Românească şi Moldova, obligându-l pe Mihai să se retragă. Dar dupa un scurt reflux, forţele favorabile politicii de independenţă reîncep iniţiativa. Îl alungă pe domnitorul pus de poloni în Ţara Românească şi îl aşteptă pe Mihai, care, cu o nouă oaste de lefegii şi de astă dată, în colaborare cu George Basta, iese învingător în lupta de la Guruslău împotriva lui Sigismund Báthory, care revenise la cârmuirea Transilvaniei. Faţă de perspectiva aproape certă de a privi refacerea alianţei principatelor române, a unirii Transilvaniei cu Ţara Românească sub guvernarea lui Mihai Viteazul, adversarii săi recurg la ultima soluţie: asasinatul.
În ziua de 19 august, din ordinul lui George Basta, cu acordul tacit al guvernatorului imperial, domnul român este ucis la Turda.
Unirea din 1599-1600 a fost pregătită şi de desfăşurările majore ale istoriei româneşti până la sfârşitul secolului al XVI-lea. Ea nu este singulară pe plan european. Constituirea unor state unitare este urmărită, in secolele XV-XVI, în Spania, Franţa, Anglia, Suedia.
Bibliografie:
Dinu C. Giurescu, „Istoria ilustrată a românilor”,1981 http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_%C5%9Eelimb%C4%83r
http://www.referatele.com/referate/istorie/online22/Unirea-de-la-1600-Mihai-Viteazul--Armata-otomana--imprejurari-politice-primejdioase--Campania-din-Tr.php

Alexandru Pop, cls a VIII-a B

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu