Imperiul Roman a fost cel mai vast si compact imperiu al
antichitatii. Regiunea numita Latium este considerata a fi leaganul istoric al
formarii poporului roman, situata in centrul Peninsulei Italice. In aceasta
zona este intemeiata cetatea Roma, pe cursul inferior al fluviului Tibru.
Locuitorii cetatii se vor numii romani iar poporul rezultat din contopirea mai
multor semintii din Italia Centrala (latini, sabini, etrusci) se va numi
poporul roman (Populus Romanus). Roma, la inceput o modesta asezare, devine
capitala Republicii Romane iar mai tarziu capitala lumii antice. Agricultura.
Era, alaturi de
cresterea vitelor, o indeletnicire a locuitorilor Italiei inca din timpuri
stravechi. Cele mai vechi soiuri de cereale cultivate au fost alacul, orzul si
meiul. Romanii au cunoscut graul din cele mai vechi timpuri in diferite
varietati al caror numar a crescut odata cu dezvoltarea agriculturii. Semintele
erau separate folosind un trior primitiv numit capisterium apoi tratate cu
anumite substante precum solutie de salitra si drojdie neagra de untdelemn.
Dupa insamantare urmau plivirea, secerarea, treieratul care difera in
diferitele regiuni ale Pen Italice. Pentru scoaterea boabelor din spice existau
mai multe procedee. Cel mai vechi era folosirea imblaciilor (un bat gros legat
cu curele de piele de o prajina lunga). O alta metoda era calcarea graului de
catre unele animale domestic mari. Pentru a scapa de impuritati se folosea
lopata sau vanturatoarea. Apoi graul era asezat in hambare. Marimea morilor era
in functie de gospodarie, la cele mici se punea in miscare cu mana iar la cele
mai mari se folosea un magar sau un sclav (drept pedeapsa). Mai tarziu au
aparut mori puse in miscare cu ajutorul unei roti hidraulice. Unelte agricole
la inceput: sapaliga (pentru saparea terenurilor cultivabile), plugul (cunoscut
din timpuri stravechi, cel mai primitive era format dintr-un trunchi de arbore
indoi la un capat in jos), coase si seceri. Dupa contactul cu Orientul apar noi
metode de cultura agricola si numeroase unelte. Cresterea vitelor a ocupat un
loc de seama in indeletnicirile agricole ale romanilor, fiecare gospodarie
oricat ar fi de mica avand cateva vite. Alaturi de cereale se cultivau vita de
vie cat si maslin. Pentru cultivarea maslinilor era nevoie de lucrari de arat,
de plivit si de curatare a crengilor in primii ani iar apoi forta de munca era
reprezentata de sclavi.
Mai tarziu au aparut mestesugurile
din indeletnicirile taranilor atunci cand lucrul pamantului si animalele le
lasau putin timp liber. Mestesugurile erau variate: prelucrarea metalelor, a
inului, a pieilor sticlei, vopsitoria, ceramica, brutari, macelari, frizeri… In
timp au aparut
in marile orase romane ateliere in care produsele treceau direct de la producator la consummator. Apoi s-a dezvoltat comertul, Roma fiind situata intr-o pozitie geografica buna va deveni piata principala a Italiei Centrale, si a aparut o noua clasa sociala: negustorii.
Invatamantul
in marile orase romane ateliere in care produsele treceau direct de la producator la consummator. Apoi s-a dezvoltat comertul, Roma fiind situata intr-o pozitie geografica buna va deveni piata principala a Italiei Centrale, si a aparut o noua clasa sociala: negustorii.
Invatamantul
Primele scoli au aparut odata cu folosirea pe scara larga a scrisului. La
inceput erau frecventate numai de copii oamenilor saraci, cei bogati isi
invatau copiii acasa. Invatamantul se facea sub cerul liber apoi intr-o
incapere modesta. Invatatorii, provenind din familiile sarace, isi puteau
mentine autoritatea cu greu, numai prin pedepsele corporale. In sec III i Hr a aparut
si invatamantul mediu, condus de un Grammaticus. Primul invatamant de grad
superior din Roma a aparut la inceputul sec I i Hr, condus de un rhetor sau
orator. In epoca imperiala scoala condusa de un rhetor avea sali speciale
amenajate cu un mic teatru. Incepand cu epoca imperiala scolile au fost
transformate treptat in scoli de stat pentru a pregati functionari devotati
puterii imperiale.
Medicina
a aparut din nevoia de a trata o rana sau o boala. Capul familiei invata de la
inaintasi sa prepare diferite substante. In timp au aparut medicii care s-au
inmultit considerabil incepand cu epoca imperiala. Medicii indeplineau si rolul
de farmacisti preparand singuri medicamentele din ingredientele cumparate de la
negustori.
Casa
romana a evoluat de-a lungul timpului odata cu conditiile de trai de la forme
primitive la unele dezvoltate: casa taraneasca, urbana simpla sau pompeiana,
ampla sau greco-romana si casa de raport asemanatoare blocurilor din zilele
noastre.
Familia
romana a fost temelia societatii, aparuta ca subdiviziune
a gintii. La inceput familia era condusa de capul familiei care isi exercita puterea atat asupra celorlalti membri cat si asupra bunurilor. In conceptia romana sotia era considera fiica a capului familiei deoarece atunci cand acesta o lua de nevasta lui ii reveneau drepturile pe care le aveau parintii ei inainte. Cu timpul si sotiile au inceput sa aiba drepturi insa copii ramaneau in continuare precum sclavi fata de capul familiei. Imparatiilor nu le convenea autoritatea capului familiei care si-a pierdut astfel drepturile pana cand a ramas doar o formula lipsita de continut. Incepand cu ultimul secol al republicii sotia se poate bucura de increderea deplina a sotului cat si de respectul copiilor. Sistemul de nume la romani continea 3 elemente prenumele sau numele personal, numele sau numele de familie sau gentilic si supranumele. Prenumele marca locul pe care il ocupa printer ceilalti frati (Primus, Quintus, Sextus, Decimus), timpul cand s-a nascut (Lucius-in zorii zilei, Manius-in cursul diminetii, Marcus-in luna martie). Numele era comun pentru toti membrii unei ginti avand un numar in mii. Supranumele indicau stari fizice (Longus, Naso), locul nasterii (Sabinus) sau o mare victorie (Africanus, Macedonicus). Familiile avea zile speciale de sarbatori familiale cum ar fi: cand un baiat imbraca toga virilis, cand un baiat sau fata incheia logodna sau celebra casatoria… Parte din familia romana erau si sclavii fara de care nu era de conceput insasi existenta societatii.
a gintii. La inceput familia era condusa de capul familiei care isi exercita puterea atat asupra celorlalti membri cat si asupra bunurilor. In conceptia romana sotia era considera fiica a capului familiei deoarece atunci cand acesta o lua de nevasta lui ii reveneau drepturile pe care le aveau parintii ei inainte. Cu timpul si sotiile au inceput sa aiba drepturi insa copii ramaneau in continuare precum sclavi fata de capul familiei. Imparatiilor nu le convenea autoritatea capului familiei care si-a pierdut astfel drepturile pana cand a ramas doar o formula lipsita de continut. Incepand cu ultimul secol al republicii sotia se poate bucura de increderea deplina a sotului cat si de respectul copiilor. Sistemul de nume la romani continea 3 elemente prenumele sau numele personal, numele sau numele de familie sau gentilic si supranumele. Prenumele marca locul pe care il ocupa printer ceilalti frati (Primus, Quintus, Sextus, Decimus), timpul cand s-a nascut (Lucius-in zorii zilei, Manius-in cursul diminetii, Marcus-in luna martie). Numele era comun pentru toti membrii unei ginti avand un numar in mii. Supranumele indicau stari fizice (Longus, Naso), locul nasterii (Sabinus) sau o mare victorie (Africanus, Macedonicus). Familiile avea zile speciale de sarbatori familiale cum ar fi: cand un baiat imbraca toga virilis, cand un baiat sau fata incheia logodna sau celebra casatoria… Parte din familia romana erau si sclavii fara de care nu era de conceput insasi existenta societatii.
Bibliografie:
Nicolae
Lascu, “Cum traiau romanii”, Editura
Stiintifica, 1965, pag 1-304
Fiona
Macdonald ,”Oare de ce…? Romanii purtau
toga” , Edit Teora, 2004
Sebastian Stefan, Gimn. “Dacia”
