Popularitatea Casei Regale a crescut considerabil după
Primul Război Mondial. În anul 1921, la Alba Iulia, Ferdinand este încoronat ca
rege al tuturor românilor.
Datorie sau iubire?
Carol al II-lea a fost cel de-al treilea rege al României şi
a rămas în istorie ca "unul din cei mai mari amanţi din istoria
României", fie ca "un om
bolnav, obsedat", datorită faptului că suferea de o boală
genetică , afecţiune ce a compromis în ochii lumii rafinamentul teutonic moştenit
de la tatăl sau, care
l-a şi dezmoştenit între anii 1925 şi 1930.
Tronul
a fost preluat de fiul său, Mihai, care era doar un copil, prin regenţă. Întorcându-se în ţară pe 6 iunie
1930 în urma negocierilor cu Iuliu Maniu , Carol a fost proclamat rege după două zile. El o
exilează însă pe regina-mamă Elena şi o aduce pe Elena Lupescu la Bucureşti.
Domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei (curtenii din anturajul său,
care influenţau politica statului în interesul lor personal, implicaţi şi în
diferite acte de corupţie). Carol a încercat să schimbe puţin câte puţin viaţa
politică românească, începând cu manipularea partidelor Naţional Liberal şi
Naţional Ţărănesc şi a unor grupări anti-semite. Antisemitismul era intoleranţa
faţă de evrei pentru simplul fapt că aveau această naţionalitate. Pe 10
februarie 1938 a desfiinţat partidele politice, ceea ce îi asigura puterea
supremă.
Doi
ani mai târziu, în anul 1940,
forţat de presiunea politică a Uniunii
Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei
şi a Ungariei horthyste
să cedeze părţi din teritoriul României Întregite, Carol al II-lea a fost
obligat să abdice în favoarea administraţiei pro-germană
a generalului Ion Antonescu. Fiul său, Mihai, i-a urmat la tron. Carol s-a
stabilit în final în Portugalia şi s-a căsătorit cu Elena Lupescu în 3 iunie 1947,
transformând-o pe aceasta în Prinţesa Elena de Hohenzollern.
Carol
a rămas în exil tot restul vieţii sale. Atât în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial cât şi în perioada postbelică, Carol a făcut anumite încercări de a-şi
recupera tronul, dar nu a reuşit. Se ştie că sprijinul intern sau cel extern
este foarte important pentru ca un om politic să ajungă la conducere, dar Carol
nu a mai beneficiat de acesta.
Carol
a murit în Portugalia, fiind îngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril,
iar în 2003 rămăşiţele sale au fost aduse în România, la Mănăstirea Curtea de Argeş.
Vuţă Monica,
Gimn. „Dacia”
BIBLIOGRAFIE
-
Sorin Oane,
Maria Ochescu, Istorie: Manual pentru clasa a VIII-a, 2008, HUMANITAS
EDUCATIONAL, Bucureşti
