marți, 24 ianuarie 2012

Cuza - domn al Unirii si al Marilor reforme


Unirea Ţării Româneşti cu Moldova reprezintă unul din momentele cardinale ale istoriei ţării noastre, actul politic care stă la baza României moderne. Înfăptuită la 24 Ianuarie 1859, Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric, care a deschis o nouă epocă în dezvolatrea istorică a poporului român, fiind urmată de o serie de reforme care au contribuit la progresul tării.
         Unirea Principatelor a avut un puternic ecou în rândul populaţiei din toate provinciile româneşti, care aştepta cu multă încredere momentul favorabil pentru a se uni cu ţara. Pretutindeni au avut loc manifestaţii de bucurie, în entziasmul general se cânta şi se juca HORA UNIRII.
         Una din legile (14 august 1864) pe care a pus-o în aplicarea Alexandru Ioan Cuza a fost legea agrară, prin care se proclama desfinţarea clăcii, ţaranii devenind proprietari liberi pe pamânturi, lege care a avut un mare ecou la sate, ţărănimea trimiţând scrisori de mulţumire şi recunoştinţă domnitorului şi guvernului. O altă realizare de seamă a constituit-o organizarea învăţământului. Prin legea Instrucţiuni publice din 25 noiembrie 1864, care a stat la baza învăţământului românesc timp de peste trei decenii sau stabilit trei grade de învăţământ : primar, secundar şi superior. Legea proclamă că “Instrucţiunea primară” este obligatorie şi gratuită. Au mai fost promulgate legile privind organizarea administraţiei locale., reorganizarea justiţiei şi a armatei naţionale. După ce a fost detronat de “coaliţia monstruoasă” şi înaintea expulzării sale din ţară – Cuza a găsit, în patriotismul său, puterea de a face următoarea urare: „ Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine „ şi a încheiat prin cuvintele:” Să trăiască România! ”.
   A murit departe de ţară în Germania, dar a fost adus în ţară şi înmormântat la Ruginoasa. De-a lungul liniei ferate, de la intrarea în ţară, se strânseseră zeci de mii de ţărani, veniţi de la mari depărtari să mai vadă odată pe cel care le dăduse pâmânt, făcându-i să se simtă oameni liberi şi cetăteni. Mihail Kogalniceanu în cuvântul de despărţire a spus că Alexandru Ioan Cuza a simbolizat “ renaşterea României ” şi „ conşţiinta naţională ”, că „ şi-a ţinut întotdeauna cuvântul ”, că „ era gata a-şi sacrifica tronul, persoana sa, numai să-şi apere ţara de orice pericol ”.
     Patriotismul de care a dat dovada Alexandru I. Cuza va rămâne înscris cu aur în cartea istoriei poporului nostru, alături de numele marilor voievozi şi domni ai  Ţării Româneşti.
Alex Harpa, cls. a VII-a A