Intr-o
zi de primavara m-am trezit si eu la viata dintr-un somn lung de iarna. Primele
raze m-au prins in mugurasul care ma tinea captiva acolo. Dar eu eram
nerabdatoare sa ies. Era asa o zi frumoasa de primavara!!
Cand
m-am trezit,o gramada de surori erau in preajma mea. Ce veselie si bucurie ma
astepta!! In fiecare zi deveneam mai puternica,aveam multi prieteni,ma jucam cu
fluturasi,seara auzeam cantecul greierasilor. Nici nu steam cum treceau zilele.
Era atat de frumos incat nu-mi dadeam seama ca serile erau m-ai
friguroase,prietenii mei se rarisera si eu imi schimbasem culoarea. Eram
ingrijorata ca incepeam sa ma vestejesc. Vai,si prietenele mele dispareau una
cate una, cazand pe jos! In fiecare zi plangeam de dorul lor. De abia mai aveam
putere sa ma uit dupa ele. Si cum ma tineam eu cu toate puterile de prietenul
meu,copacul, un vand nemilos m-a smuls si m-a aruncat langa surorile mele. Ce
frumoasa era plutirea, dar cat de trista despartirea!
Nu mai
pot sa va povestesc pentru ca…totul are un sfarsit.
Andrada Barbu, Gimn. “Nikolaus Lenau”
Timisoara
