B.F. Skinner
relata, într-un interviu, cum îşi organizează ambientul astfel încât să-l ajute
să redacteze mai repede lucrările pe care le avea de elaborat. Se aşeza la o
masă de birou largă, pe care putea pune simultan, mai multe cărţi deschise la
diverse pagini, pentru citatele necesare în redactarea lucrării. Pe birou îl
aşteptau mereu câteva coli albe şi un set din creioanele lui preferate, bine
ascuţite. Nu se aşeza la masa decât atunci când avea ceva de citit sau de
scris. După terminarea acestor activităţi, sau când primea vizita unui coleg,
se ridica şi se aşeza într-un fotoliu, în jurul unei măsuţe.
Evita să desfăşoare altă activitate la biroul
său.
Condițiile exterioare care acționează asupra individului determină, în parte, comportamentul său.Comportamentul spune K.Lewin, este în funcție de persoană și de mediul său.
Condițiile exterioare care acționează asupra individului determină, în parte, comportamentul său.Comportamentul spune K.Lewin, este în funcție de persoană și de mediul său.
Condițiile fizice
:ventilație, temperatură, umiditate, lumină, zgomote pot influența activitatea de învățare. Pentru
a evita oboseala, scăderea eficienței
învățării trebuie să ținem cont de cele enumerate atunci când pregătim ambianța
pentru a învăța , mai ales când e vorba de un copil cu ADHD .
Spre deosebire de
I.P.Pavlov , Skinner(1904-1990) inspirat de activitatea lui Thorndike , adept
al învățării prin condiționare
operantă, explică comportamentul printr-o ”condiționare
de al doilea tip”: subiectul adaptându-se la condițiile mediului , obține o
satisfacție și tocmai această satisfacție
obținută prin comportament va provoca repetarea sa.Iată de ce își
organizează astfel ambientul pentru a se adapta la el și a repeta acest
comportament : acela de a scrie lucrări.
Skinner este
atent la controlul stimulilor
,dar și la stimulii discriminativi: un comportament ce nu apare nu poate
fi întărit, apariția lucrărilor îl face să mai
scrie, dar pentru a mai scrie, e
nevoie de stimulii discriminativi care îl vor informa despre când un comportament se va
repeta, când va mai scrie: când va
observa creioanele preferate ,bine ascuțite…,coli albe…, cărți deschide la diverse pagini…
Dacă ne referim la
aranjarea unui ambient pentru a învăța la geografie, pentru un copil de 12 ani cu diagnostic
de ADHD
ar trebui să ținem seama de următoarele:
o
copiii cu ADHD sunt distractibili(Goodyear
și Hynd,1992; Gordon,1979; Levine, 1987),
au un nivel de atenție fluctuant la sarcinile care implică vigilență și
la sarcinile care necesită atenție selectivă susținută(Kinsbourne,1990), au
tendința de a fi impulsivi și dezinhibați( Barkley, 1988;Barkley,Grodzinsky, și
DuPaul,1992; Korkman și Peltomaa, 1991)
Astfel, în camera în
care va învăța, se va afla un birou
pe care va avea manualul de Geografie deschis la lecția curentă, caietul
cu notițe, instrumentele de scris necesare, harta și alți stimuli discriminativi
specifici pentru lecția pe care o are de
învățat.
De evitat să fie multe
materiale pe birou având în vedere
câmpul perceptiv redus al copilului cu ADHD.
Mobilierul să fie
adecvat , ergonomic, strict necesar.
Părintele
care monitorizează învățarea se va asigura că nu există stimuli distractori, de
exemplu: telefonul mobil, televizorul, calculatorul, mingea…
Stimul distractor
ar putea fi și o eventuală
atmosferă încărcată , încordată , în familie.Climatul afectiv defavorabil explică scăderea performanțelor
școlare, insatisfacția, și chiar apariția tulburărilor de caracter.
Faptul
că ar putea fi impulsiv și să nu se
respecte regulile privind rezolvarea
temelor de casă, impune necesitatea ca părintele să cunoască diferite
abilități: cum să dea comenzi, cum se
rezolvă problemele legate de temele de casă, ignorarea, time-out-ul, tehnici de
comunicare.
Întărirea pozitivă se
acordă numai dacă frecvența comportamentului țintă crește .Undeva în raza de vedere
a copilului se va afla tabelul cu puncte
pentru recompensarea acasă.
Ar fi de preferat ca
părintele care-l manageriază să
folosească shaping-ul:contactul vizual, zâmbetul, încuviințări prin mișcări ale
capului, atingeri,mângâieri.
De asemenea ar fi
necesară cunoașterea stilului de învățare al copilului și a amenaja specific
ambientul:dacă este auditiv să i se permită a audia dacă e posibil lecția
pe diverse mijloace audio, dacă e vizual pe casete video, dacă e kinestezic să poată să experimenteze diverse teme din lecție.
Spațiul camerei ar
trebui să-i pemită mișcarea după minutele în care nu mai poate fi atent. Părintele
să fie atent la unitățile de învățare , să fie cât mai mici.
Skinner arată că evită să folosească biroul pentru altă
activitate și că atunci când îl vizitau prietenii se ridica de la birou și se ducea la o altă
masă.
Tot așa și pentru
copilul cu ADHD trebuie să fie instituită regula că în camera în care învață
este bine să fie folosită numai pentru
această activitate .
Referinţe
1. Barkley, R. A. (2009). Copilul dificil. Manualul terapeutului pentru evaluare şi pentru trainingul părinţilor – ediţia în limba română
2. Leahy, R. L. & Holland, S. J. (2009). Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate– ediţia în limba română
3. Botiş, Matanie, A. & Axente, A. (2009). Disciplinarea pozitivă – sau cum să disciplinezi fără să răneşti.
Alte referințe:
1. Barkley, R. A. (2009). Copilul dificil. Manualul terapeutului pentru evaluare şi pentru trainingul părinţilor – ediţia în limba română
2. Leahy, R. L. & Holland, S. J. (2009). Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate– ediţia în limba română
3. Botiş, Matanie, A. & Axente, A. (2009). Disciplinarea pozitivă – sau cum să disciplinezi fără să răneşti.
Alte referințe:
1.Bonchiș,E.,coord.,Popa,
S., Breban, D., Bonchiș, R, Secui, M., Berce, C., (2002), Învățarea școlară-teorii-modele-condiții-factori-,Editura Universității
Emanuel, Oradea
STANCIU
GHEORGHINA
psiholog
școlar
