„Alerg.
În nări, pătrunde un miros
de grav finit.
Lumea şi-a spart rotundul
din care au rămas doar cioburi.
Încerc să le adun,
Să şterg minusul, căderea, golul...
Apoi, să sculptez aripi albe la margini de negru,
Să aşez albastrul într-un colţ neinvadat de
lăcomia lumii.”
mă opresc aici cu
gândurile mai puţin senine, pe care le-am notat sub vremurile acestea grele şi
vă propun „să răsfoiţi” numărul 5 al revistei „Confluenţe”, o lectură care sper
să vă zidească sau să vă consolideze speranţa!
Lectură plăcută!
prof. dr. Laura Pui
