Timpul petrecut in fața ecranelor

 

Life in Romania

prof. Diana Pitea

April Fool

Cucerirea Chiliei si a Cetatii Albe

Vampires and Transylvania*

prof. Diana Pitea
*materialul este facut pentru prietenii nostri din Connecticut, interesati daca "in Transilvania exista vampiri" :))
Ii asiguram astfel ca "exista" :)) Mai mult, ii invitam aici ca "sa le facem prezentarile" :)) (nota editorului)

Tirgu-Mures - un oras de vizitat! / Visit Tirgu-Mures!

prof.Diana Pitea

Stefan cel Mare si razesul

Inca din secolul al XV-lea, voievodul nostru, Stefan cel Mare, a intrat in razboi cu turcii. Insa armata sa, nu era atat de numeroasa fata de cea a turcilor, asa ca baza eram noi, razesii.  Stefan insa era siret si folosea tactica hartuirii inamicului,  atacand  palcurile de achingii rasfirati dupa prada.  Produceam pagube si demoralizam armata turca, otraveam fantanile, ardeam toate posibilele surse de hrana.  Urma apoi atragerea dusmanilor intr-un loc favorabil noua si aplicarea loviturii decisive. Era sansa noastra sa rezistam astfel in fata unui dusman mult superior ca numar.

Astfel Stefan cel Mare, bunul si credinciosul nostru voievod, a devenit varf de lance in lupta antiotomana. Prima lupta cu turcii a fost cea din 1475.  Grea lupta, la Vaslui, Podul Inalt.  Acolo, am reusit sa-I atragem pe turci.  O fi stiut  el,Stefan ce face.  Iar,  eu ma supuneam, ca orice razes credincios domnului sau. In fata orasului Vaslui, intr-o zona mlastinoasa, intre doua dealuri impadurite s-au desfasurat evenimentele. Ne luptam cu totii, 40.000 de soldati la care se adaugau si cateva mii unguri trimisi de Matei Corvinul. Cu arme de foc, cu sabii simple dar si cu multa vitejie. Impotriva noastra, Soliman pasa cu trupele sale de osmanlai, in numar de 120.000, la care se adaugau si trupele muntene ale lui Laiota Basarab. Era ceata, lucru care i-a dat lui Stefan o idee, un siretlic. A  comandat sa se bata tobele anuntand atacul decisive, ca si cum, invaluiti de ceata, ar mai fi fost multi moldoveni. In ceata nu mai erau insa decat tobosarii, deoarece toti moldovenii atacasera inca de la inceput. Turcii speriati s-au retras, iar noi am repurtat o mare victorie. Pamantul sfant al Moldovei a fost aparat inca odata.

Dupa un an, Mahomed al II-lea vine el insusi in cautarea revansei.  Astfel are loc batalia de la  Razboieni, Valea Alba.  Insa acolo turcii ne-au biruit. Mii de oase ale mortilor Moldovei au stat marturie, dar Stefan nu a disperat. A ctitorit o biserica in Piatra Neamt, precum ii era obiceiul dupa fiecare lupta, dar nu a pictat-o. Nu am inteles atunci motivul, deabia mai apoi am aflat adevarul. Peretii negri, reprezinta un semn doliu pentru cei care au pierit in lupta, la Razboieni. De aceea este numita Valea Alba, dupa oasele soldatilor rapusi. Important e insa ca turcii imprastiati dupa jaf au fost alungati, Stefan transformand infrangerea in victorie, pastrandu-si domnia. L-au ajutat atunci sfaturile unui calugar pustnic si tinerii Moldovei care, ca si Muntii Vrancei, au stat de pavaza. Eu, simplu razes, nu va pot spune cum a fost, caci ranit dupa lupta de la Razboieni nu am mai participat la alungarea turcilor raspanditi dupa jaf.  Din povesti insa s-au nascut adevarate legend.

Cu timpul, Moldova a pierdut doua puncte strategice: Chilia si Valea Alba. De asemenea si-a pierdut aliatii.  Polonezii aveau alte calculi, iar venetienii erau departe. Stiu doar ca Stefan a trebuit sa plateasca tribut turcilor pentru recunoasterea autonomiei interne a Moldovei. Cat o fi fost tributul nu stiu. Oarecum stiu inca un lucru: Stefan a luptat in 36 de batalii dintre care numai 2 a pierdut. Toate acestea le-a reusit intr-o domnie de 47 de ani.  Apoi a murit, din cauza unei boli, guta, fiind astfel inmormantat la manastirea Putna, cea mai vestita dintre numeroasele sale ctitorii. Dupa moartea lui Stefan, am ramas cu suzeranitatea otomana, existand si acele capitulatii intre noi si otomani.

Un lucru este insa sigur: “Stefan a gasit Moldova de lemn si a lasat-o de piatra”. El a reusit sa dea moldovenilor ca mine mandria si forta de a-si apara pamantul stramosesc, iar de acolo, de la Putna, vegheaza asupra neamului nostrum caruia i-a lasat mostenire ce avea mai sfant: O TARA!

Farcas Roxana, cls. a VIII-a B

Saint Patrick's Day

Ziua de 17 martie e o zi de mare sarbatoare in Irlanda. Oamenii merg la biserica, poarta haine verzi (obiceiul e ca cei care nu poarta ceva verde sunt ciupiti de oamenii din jur) iar restrictiile la mancare si alcool sunt ridicate timp de 24 de ore. Sfantul Patrick (387-461) a introdus crestinismul in Irlanda si obisnuia sa le explice oamenilor Sfanta Treime aratandu-le un trifoi. O legenda spune ca el ar fi scos toti serpii afara din Irlanda, iar orice irlandez ar fi in stare sa jure ca acest lucru este adevarat. O alta legenda spune ca in Irlanda exista niste creaturi minuscule numite spiridusi, care detin oale pline cu aur si le ascund la capatul curcubeului (unde acesta atinge pamantul). Se spune ca daca intalnesti un spiridus, acesta iti va indeplini 3 dorinte in schimbul eliberarii sale. O zi de  Sfantul Patrick fericita! 
prof. Diana Pitea

Rascoala Lui Francisc Al II-Lea Rakoczi

Noaptea Sfantului Bartolomeu

        Intr-o zi s-a anuntat in tot orasul marea nunta care va avea loc, intre Henric de Navarra cu frumoasa Margareta de Valois. Eu si Marie, sotia mea ne pregateam de nunta.Marie avea o rochie lunga, iar eu aveam un costum negru.

         A sosit si ziua nuntii, Marie era gata, si am plecat la nunta cu trasura tatalui meu. Au trecut cateva ore, iar invitatii soseau din ce in ce mai multi. Spre seara, ducele d’Guise impreuna cu familia lui aduna in jurul lui toti catolicii ca sa inceapa masacrul. Intr-o casa din apropiere, amiralul Coligny dormea. El urma sa fie numit de hughenoti unul din sefii partidei protestante, in consiliul regal. Familia d’Guise vroia sa il omoare pe Coligny si pe protestantii veniti la nunta.

        La un dangat de clopot a inceput masacrul. Atunci oricine avea un dusman putea sa il omoare, considerandu-l hughenot.Catolicii au navalit in casa amiralului Coligny, cu gandul de al ucide. Regele a trimis multi gentilomi  bravi, dar ei nu au opus prea multa rezistenta.Catolicii au intrat si la nunta si au omorat protestantii.

        Apoi afara au iesit multi oameni, si hughenoti si catolici, continuand sa se lupte.Dupa o zi femei, copii, adulti si batrani au fost omorati.Peste zece mii de oameni, printre care, din pacate si iubita mea sotie Marie...

Sergiu Pop, cls. a VI-a A

Reformele lui Nicolae si Constantin Mavrocordat

Vasile, la Islaz

-Mai Gheorghita, ramai tu acasa si ai grija de fratit-o ca are fierbinteala si maica-ta ii dusa la doftor sa-l cheme iara. Eu trebuie sa plec degraba la mosia nemernicului de boier, ca nici azi nu ma lasa sa-mi vad de ale mele.

Trebuie sa merg sa-i pregatesc caii, ca are de mers nu stiu unde.

-Bine, bine tatuca, Vasile, da vezi ca vin de pe ulita si-i mare galagie pe acolo. Lume multa, imbracata de sarbatoare s-a adunat la biserica si am auzit ca-i pregatita pentru o mare adunare. Din toata tara, cica, au venit la noi, la Islaz. Se pare ca si preotul Radu Sapca o chemat cativa prieteni sa vie sa ne scape de robie.

          Ce stii tu, tatuca, eu zic mai bine sa mergi si matale acolo daca vrei sa ne fie mai bine, ca poate am scapa si noi de robie si-oi putea si io sa merg la scoala ca asa cum traim noi, numai viata nu-i.

-D-apoi , no, ma baiete, dupa ce ma intorc de la boier dau si eu o fuga in piata sa vad care-i treaba.

Badea Vasile pleaca gandit catre mosie. Pe drum se intalneste cu multi cunoscuti care-l indeamna sa vina in piata.

Dintr-o data il cuprinde inflacararea, gatul i se usuca si urechile-i zvacnesc, simnte cum se inroseste si gandul ca trebuie sa mearga si el acolo il macina tot mai mult. Uita de caii boierului si dus parca, pe sus de multime, incepe si el sa stige:

“Ura, ura”,”Bravo”, “asa-i”. Auzea cuvinte pe care nu le prea intelegea,dar isi dadea seama ca-i de bine. Tot timpul ii suna-n ureche ba vocea lui Balcescu, ba a lui Heliade-Radulescu iar, “Emancipatiunea clacasilor ce se fac proprietari prin despagubire” ii ungea sufletul si ii dadea speranta.

            Cata inflacarare, cat curaj si cate lucruri se faceau auzite prin”Proclamatia de la Islaz”. Nu-i mai pasa de nimic, nici copilul bolnav, nici grija zilei de maine nu mai erau importante pentru el parca in acest moment. Tot ce auzea si ce vedea ii dadea putere, se simtea mai liber, mai usor, mai cu speranta. Stia ca trebuie sa participe si el la “revolutie” si sa faca tot ce poate pentru ca alor sai sa le fie mai bine. Ca doar o viata are omul si pe aceea trebuie sa o traiasca demn! 

Cosmin Iclanzan, cls. a VIII-a A

Noaptea Sfantului Bartolomeu

Ma numesc Margareta de Valois si am sa va povestesc ce am vazut in Noaptea Sfantului Bartolomeu.

Eu sunt catolica, iar sotul meu a trecut la catolicism pentru a putea stapani tronul Frantei. El este Henric al IV-lea. Dupa o zi de la nunta noastra, hughenotii s-au ridicat impotriva catolicilor. Sotul meu mi-a spus sa ma ascund in tunelul de sub castel. Acolo nimeni nu avea sa ma gaseasca. El a iesit sa-si imbarbateze soldatii si oamenii credinciosi lui.

Cu toate ca tunelul a fost bine construit, cu timpul, aerul si ploile au facut o gaura in el. Pe acolo am putut sa urmaresc tot «razboiul».

Am vazut oameni care ucideau dusmanul fara sa se gandeasca daca el este de acelasi cult ca si el. Mamele cu copiii lor, deoarece nu vroiau sa se desparta, erau omorati. Strazile si Sena erau pline cu sange.

Lacrimi mari imi cadeau pe obraz. Lacrimi de durere. De ce oamenii acestia care traiau pe acelasi pamant nu se puteau intelege ? Imi era mila de copii nevinovati, de batranii chinuiti atat de mult de soarta si de mamele care mai aveau sa-i invete atat de multe pe fiii si fiicele lor. Toti acestia aveau sa moara in aceasta noapte. Nu am mai putut sa vad imaginile acelea ingrozitoare. Am acoperit cu mana gaura si m-am lasat prada lacrimilor. Nu am mai tinut cont ca sunt sotia regelui Frantei.

A doua zi, strazile erau curate de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Dar in sufletul meu nu era la fel. Luptele de noaptea trecuta nu-mi dadeau pace. L-am rugat pe Henric sa faca ceva pentru a nu se mai repeta vreodata oroarea. Astfel, el a emis Edictul din Nantes in care acorda drepturi egale hughenotilor.

Neintelegerile religioase nu ar trebui niciodata sa duca la crime. Catolici sau hughenoti, noi toti credem in acelasi Dumnezeu si dorim binele Frantei.

Diana Ghira, cls. a VI-a A

Unirea unei parti a romanilor ardeleni cu Biserica Romei

I LOVE ROMANIA!

Superstitions in Britain

Teatrul - o minunatie a Greciei antice

            Teatrul…Loc in care invatatura merge mana in mana cu placerea  .Piesele de tragedie scrise de Eschil sunt probabil cele mai vestite .Iar ”Prometeu inlantuit” este cea mai renumita piesa tragica a lui .

Zece zile pe an se jucau piese de teatru la festivaluri .Limbajul fin si delicat al corpului ii prindeau in transa si ii atrageau pe spectatori .Dar se scriau si comedii ca “ Broastele” si “Pasarile” opera ale lui Aristofan .Aceste piese se jucau o singura data iar fiecare personaj purta cel putin doua masti : una de fericire si una de tristete.

               Toate piesele erau dedicate marelui zeu Dionisos . Din pacate nu toate s-au pastrat, dar cele ale caror texte au supravietuit se mai joaca si astazi, impresionand spectatorii . Mastile erau foarte bine sculptate . De pe skenos pana sus, in cel mai indepartat loc, se auzea orice soapta , orice cuvant .Sala era arhiplina si biletele se plateau .Pentru ca nu toti oamenii din acea vreme puteau sa plateasca un bilet , cei bogati, ca sa devina influenti si ca sa fie respectati, cumparau bilete si le dadeau oamenilor de rand.

               Grecia antica avea cele mai frumoase piese de teatru , iar inspiratia autorilor era infinita . Cu vremea teatrul a devenit o adevarata scoala pentru greci …Iar azi, fara el viata nu ar fi atat de frumoasa!

Casian Petricu-Iuja, cls. a V-a B

Badea Gheorghe la Marea Adunare Nationala de la Blaj

                  In primavara anului  1848 circula un zvon prin satele ardelene ca toti satenii care sunt vrednici trebuie sa ajunga la Blaj. Sa faca lucru acesta pentru a-si spune durerile! Printre  sateni  se afla si badea Gheorghe, care era sluga nobilului satului . El se duce acolo pentru a lua parte la Adunarea nationala de la Blaj, pentru a participa la  discutiile problemelor  noastre si ale tarii. Asa ca, isi pune deale gurii in desaga si porneste la drum pe jos. Gheorghe zicea in gandul lui „daca ajung acolo si vom reusii,  o sa ia sfarsit toate umilintele,iobagia si totodata nu o sa mai putem fi desconsiderati ca natie”. Pe drum erau cete, cete de oameni care si ei sustineau spusele lui Gheorghe. Dupa cateva zile ajung langa Blaj pe o campie intinsa, unde erau zeci de mii de oameni care isi doreau acelasi lucru. Din ziua aceea i-a ramas numele Campia Libertatii.

               Aici, oamenii cu carte au intocmit o petitie prin  care sunt exprimate revendicarile romanilor transilvanieni printre ele fiind: dreptul de a folosi limba romana, recunoasterea natiuni romane, independenta bisericii ortodoxe , desfintarea iobagiei cat si a dijmelor fara nici un fel de despagubire , libertatea comerciala,  scoli romanesti , tribunal cu judecati publice,  desfintarea impozitelor,  garda nationala romaneasca comandanta de ofiteri  romani,  constitutie proprie Transilvaniei fara amestecul Ungariei.  La terminarea de citit a petitiuni oameni au scandat “ Noi vrem sa ne unim cu tara “. La auzul acestor vorbe Gheorghe a inceput sa aiba emotii, iar pielea i s-a facut ca de gaina. In  acele cateva zile a aflat ca mai puternica decat natiunea nu este nimic.  Si ca sentimental ca suntem romani poate sa ne innobileze.

                 La intoarcere spre casa, oamenii povesteau si celor intalniti faptele care s-au petrecut acolo.  Ajuns in sat a povestit si el cele vazute,  iar satenii au inteles ca este vremea sa se ridice la lupta si sa isi apere drepturile.

In zilele noastre am trecut si eu pe Campia Libertatii, pentru a putea retrai si eu clipele lui badea Gheorghe strigand din toata inima “ Noi vrem sa ne unim cu tara “, astfel incat sa iau si eu parte indirecta  la acea memorabila adunare, avand pe langa mine busturile marilor pasoptisti . Poate ca ar fi bine sa trecem mai des prin acele locuri cand, in jurul nostru, simtim ca “duhul national ne adoarme cu totul”.

                                                                                      Codarcea Andrada, cls. a VIII-a A

Proiectarea curriculara la Limba Engleza, gimnaziu

Zoo

prof. Diana Pitea