Aceste reguli au fost stabilite dupa numeroase discutii si sfatuiri care au
avut loc in orasul Ludwigshafen prin anul 1979. Dezbaterile s-au purtat intre:
medici, psihologi, invatatori, asistente medicale, persoane din sistemul de asistenta sociala,
profesori de gimnastica si parinti. Initial aceste reguli au fost gandite pentru a autoriza un model dupa care sa se ghideze parintii si educatorii din
orasul respectiv; ulterior insa s-a recunoscut eficacitatea acestora si au
fost declarate oficial valabile pentru orice tara si orice familie.
1. Sa-ti iubesti copilul. Asta presupune sa te bucuri de el, sa il accepti asa cum
este el ( sanatos sau nu ), sa nu-l jignesti, sa nu-l umilesti, sa nu-l
descurajezi, sa nu-l pedepsesti pe nedrept, sa nu-l lipsesti niciodata de increderea
ta si sa ii dai prilejul sa te iubeasca.
2. Sa-ti protejezi copilul. Cu alte cuvinte sa il aperi de primejdii care il pot afecta fizic sau psihic, chiar daca este nevoie sa iti sacrifici propriile interese.
3. Sa fii un bun exemplu pentru copilul tau. Este foarte
important sa il incurajezi in ceea ce face si sa te porti cu el cu responsabilitate.
E vital ca un copil sa simta viata unui camin, cu o familie unita, sa fie
invatat respectul si dragostea fata de cei mai in varsta, iar in
cadrul familiei sa existe relatii bune cu rudele si prietenii.
Trebuie sa fii constient ca invidia parintilor fata de cei din
jur, imbogatirea pe cai necinstite, furtul,
obtinerea unor avantaje pentru copil prin relatii neprincipiale,etc, toate acestea sunt
un "model" negativ cu repercursiuni asupra copilului si care, in
consecinta, il vor influenta in mod negativ. Majoritatea psihologilor lor considera ca cea mai buna educatie este cea oferita prin propriul exemplu.
4. Sa te joci cu
copilul tau. Oricat de
ocupat ai fi este foarte important sa iti faci timp pentru copilul tau: sa stai de vorba
cu el, sa te joci cu el asa cum ii place lui, sa iei in
serios jocurile lui si sa te familiarizezi cu lumea imaginilor lui. Faptul ca te vei juca
cu el ii va aduce mai multa bucurie decat orice jucarie sau cadou ai putea sa ii oferi.
5. Sa lucrezi cu copilul tau. Asta inseamna sa iti ajuti copilul ori de cate ori incearca sa participe la munca
din casa sau in gradina. Atunci cand copilul este mai mare
trebuie sa il obisnuiesti sa participe la treburile zilnice din casa, sa il obisnuiesti
cu responsabilitatile din cadrul unei familii, iar in timpul liber sau in
vacante sa ia parte la activitatile organizate de scoala. Implicarea lui in diverse
activitati il va responsabiliza si ii va dezvolta capacitatea de adaptabilitate la
situatii noi.
6. Sa lasi copilul sa dobandeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera.
Iata ceva mai greu de acceptat de catre o mama care nu ar vrea pentru nimic in
lume sa isi vada puiul suferind. Insa copilul accepta numai experientele pe care le
dobandeste singur; propriile tale experiente, chiar daca sunt mai numeroase,
sunt adesea lipsite de valoare pentru copilul tau. Trebuie sa ii
dai prilejul sa-si acumuleze experiente proprii, chiar daca sunt legate de
anumite riscuri. Copilul supraprotejat, " ferit de orice pericol "
ajunge uneori un " individ inadaptabil social ". In plus
orice reusita obtinuta ca urmare a propriilor decizii va avea o
influenta pozitiva asupra dezvoltarii caracterului sau si ii va da mai multa incredere
in capacitatile lui. Exista o vorba populara care spuneca "Intelepciunea
vine odata cu experienta nu doar cu varsta".
7. Sa-i arati copilului tau posibilitatile si limitele libertatii umane. Parintii trebuie sa ii arate copilului posibilitatile extraordinare pe care le
are omul in viata, in functie de inzestrarea si talentele fiecaruia. In
acelasi timp trebuie sa ii
arate ca orice om trebuie sa cunoasca si sa respecte anumite limite in faptele sale din cadrul familiei
- fata de parinti si ceilalti membri ai familiei - , in colectivitate - fata de
educatori, invatatori, profesori, colegi - , in grup - de
exemplu atunci cand pleaca in excursii sau participa la competitii - , si in general
in societate - respectarea legilor, etc..
8. Sa-l inveti sa fie ascultator. Parintii sunt datori sa supravegheze si sa indrume comportarea copilului,
astfel incat, prin actiunile sale sa nu genereze suferinta nici pentru el,
nici pentru altii. Ca un stimulent rasplateste-l pentru respectarea regulilor stabilite.
9. Sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da conform
gradului de maturitate si propriei experiente. Copilul are
nevoie de mult timp pana invata sa se orienteze in aceasta lume complicata. Ajuta-l
cat poti si cere-i o parere proprie sau un verdict numai cand e in stare sa-l dea,
conform experientelor acumulate si gradului de maturitate.
10. Sa-l
inveti sa discearna intre bine si rau. Multi dintre adulti nu sunt capabili sa faca diferenta dintre bine si rau, de
multe ori nici nu isi pun problema daca actiunile lor produc suferinta altor fiinte.
Daca copilul tau va sti sa evite raul cu intelepciune, va fi ferit de multe suferinte
in viata si va fi mai fericit.
