Ziua Internaţională a Cititului Împreună

Cine spune că elevii nu mai citesc? Cine?! Cu siguranță că cel care afirmă așa ceva nu-i cunoaște pe elevii claselor a V-a și a VI-a de la școala noastră. Ei citesc mult și majoritatea iubesc lectura.  Chiar acum, copiii din școală se bucură de texte ca Noaptea despărțirii (Jennifer Nielsen), Insula orfanilor (Laurel Snyder), Trandafirii din Mexic (Pam Munoz Ryan) sau Heidi, fetița munților (Johanna Spyri). Și nici pe departe nu am epuizat lista titlurilor auzite zilele acestea.

Ce moment mai potrivit de a sărbători cartea decât cel de azi?  În 2010, LitWorld, o organizație nonprofit din America, și-a propus să atragă atenția asupra alfabetizării, a importanței cititului cu voce tare, aducând oamenii împreună prin intermediul poveștilor. Așa s-a născut World Read Aloud Day, eveniment care a luat o amploare globală și care este celebrat la noi în țară drept Ziua Internațională a Cititului Împreună. 

Astăzi, am sărbătorit așa cum știm noi mai bine, citind și bucurându-ne de acest lucru. Dar clasa a V-a B a avut parte și de o surpriză. Larisa Dobrin, fostă elevă a școlii noastre, actualmente studentă în ultimul an la actorie, ne-a citit fabula  Omida și fluturele de Daniel Roxin. Și cum orele on-line sunt ele însele pline de evenimente neprevăzute, nu am reușit să înregistrez momentul așa cum plănuisem. Larisa, care a rămas același copil frumos, generos și empatic, a ținut cont de dorința mea și mi-a trimis o înregistrare cu interpretarea fabulei. Vă invit să o vedeți și sunt sigură că o veți aprecia la fel de mult cum am făcut-o și noi.  Mai jos aveți textul și poate, cine știe, vă doriți să-l citiți celor din jur cu VOCE TARE.

Târându-şi, o omidă, prelungu-i trup cu păr
Pe craca fără frunze a unui jalnic măr,
Se pomeni oprită de-un fluture nervos:
– „Să nu-ndrăzneşti, urâto, să-ţi duci trupul bălos
Până aici la mine, căci o vei încurca!
Mă mir şi-acum că Cerul, în direptatea Sa,
Vă lasă încă-n viaţă tot neamul hăbăuc!
Coboară, deci, de nu vrei în pumni să te apuc!”

După o săptămână, omida deveni
Un fluture femelă cum rar mai poţi găsi.
Zburând din floare-n floare, se întâlni deodat’
Cu cel ce o jignise (acum, mai grizonat).
– „Frumoasa mea, hai spune-mi, te-am cunoscut cumva?
Căci ochii-ţi, doi luceferi, parcă îmi spun ceva…
Oh!… Simt faţă de tine un dor de ne-nţeles
Şi-aş vrea, de-ţi face cinste, să fiu al tău ales!
Îţi jur că-ţi va fi bine căci eu sunt bun, cinstit
Şi permanent în viaţă iubirii i-am slujit!…”
– „Nu zău!”… spuse femela, „Păi,  eu te ştiu de mult
Şi vocea-ţi prefăcută nu vreau s-o mai ascult.
Deşi spui că o viaţă iubirii i-ai slujit,
Eu m-am convins că nu eşti decât un ipocrit!”

MORALA

De nu vrei ca în viaţă să-ţi fie rău, ci bine,
Nu-ţi arunca dispreţul pe cel ce nu-i ca tine!
Chiar dacă el îţi pare ca prost, urât, mişel,
Gândeşte-te c-odată ai fost exact la fel!

A consemnat pentru blogul școlii prof. Mariana-Cătălina Diaconu