marți, 15 ianuarie 2013

Dor de Eminescu...

Mihai Eminescu

Criticilor mei 


Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.


E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.


Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,


Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.


Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?


Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?


Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
   
Eminescu.jpg
Mihai Eminescu în 1869, la Viena
Naștere15 ianuarie 1850
Botoșani
Deces15 iunie 1889 (39 ani)
București
Profesiepoet, jurnalist
Naționalitateromân
Activitatea literară
Activ ca scriitor18661888
Mișcare/curent literarRomantism
Subiectecondiția geniului, moartea, iubirea
Specie literarăpoezienuvelă
Operă de debutpoezia „La mormântul lui Aron Pumnul
                                                                                                               Sursa: Wikipedia