Motto: „Iată, vă vestesc cu bucurie mare: astăzi în cetatea lui David S-a
născut Mântuitorul, care este Hristos Domnul” (Luca 2,10-11)
Noaptea
de Crăciun este o seară plină de fericire și miracole, pentru că în această
seară, Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut pentru a îndruma oamenii spre
calea mântuirii. Acea noapte era înstelată și uitându-mă pe cer văd o stea atât
de strălucitoare încât mă face să mă gândesc la cei trei magi, care au privit
cu speranță în Ajun de Crăciun la steaua de la răsărit, semn al nașterii Fiului
Domnului pe pământ.
Steaua
mă duce cu gândul la darurile primite de Mântuitor de la magi: aur, smirnă și
tămâie. Dacă e Crăciun, trebuie să fim mai buni și iertători.
Era
Ajunul Crăciunului. Cu sufletul curat, am plecat spre locul unde oamenii
așteaptă minuni. Lumina strălucitoare a lunii mi-a călăuzit drumul spre azilul
de bătrâni.
Intrarea
mea în casa vârstnicilor a fost întâmpinată cu îmbrățișări calde și urări de
bine. Pentru mine, dincolo de geamurile aburite
ale azilului se vedea un ocean de ninsoare, dar pentru acei oameni totul
era o simplă și întunecată priveliște.
Dacă
era Ajunul Crăciunului, m-am gândit să le vorbesc vârstnicilor despre Nașterea
Domnului. M-am așezat duios pe podeaua bătută de vreme și am început să le
vorbesc despre minunata sărbătoare. Mai erau doar câteva ore până la venirea
Mântuitorului pe pământ. În ochii lor galeși, umbriți de gene lungi, se zăreau
emoțiile și sentimentele de dragoste și de pace sufletească:
-
A venit timpul să plec! le-am zis
eu cu glasul sfârșit de emoție.
-
Nuuu! Tu ai fost pentru noi în
seara aceasta un Înger al Crăciunului. Ne-ai introdus
în sufletele și
inimile noastre emoția Nașterii Domnului. Fără tine, această seară ar fi fost
una obișnuită. Dacă tu pleci, cine ne va mai vorbi cu atâta blândețe despre
venirea Mântuitorului pe pământ? Cine ne-ar fi colindat cu o voce atât de
caldă? Nimeni! Tu ești pentru noi un miracol de Crăciun.
Aceste cuvinte m-au înduioșat complet.
Acești oameni chiar au nevoie de un Înger al Crăciunului.
Era miezul nopții. Din azil, se
auzeau următoarele cuvinte: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ
pace, între oameni, bunăvoire!” (Luca 2,14)
Justiniana Hancu, clasa a VIII a A
