Pământ românesc
Carmen Moldovan
Clasa a VIII-a B
1 Decembrie e Ziua Naţională a României, 1 Decembrie e sărbătoare,
1 Decembrie e zi cu importanţă . Pe 1 Decembrie toţi sunt patrioţi, toţi îşi
iubesc pământul şi toţi iubesc România. Dar...atunci de ce simţim asta doar pe
1 Decembrie? De ce în restul anului gândim pesimist şi ne părăsim pământul? De
ce? E o întrebare rar pusă, cu un răspuns evitat de cei în cauză. Toţi pleacă,
se îndepărtează de ţara natală sub pretextul societăţii corupte şi a generaţiei
fără viitor.
Mă plimb în miezul nopţii, nu scot niciun
sunet, las liniştea să mă înconjoare. Doar privesc şi observ, mă gândesc şi
trag concluzii. Privesc cerul şi îmi dau seama că şi noi, acest popor, suntem
exact ca stelele : strălucim şi suntem frumoşi, dar întunericul din jur ne
întunecă mintea. Trebuie să gândim dincolo de noapte, să zărim răsăritul şi să
lăsăm soarele să ne lumineze drumul. Suntem stele: singure nu putem forma o
constelaţie.
Societatea suntem noi, noi suntem România
. Pământul nu are nicio vină . El e doar drumul, fie el rău sau bun, noi alegem
în ce direcţie o luăm . România e frumoasă. România e atât pământ , cât şi oameni
. Înainte de Unirea de la 1 decembrie 1918, România era doar munte, era doar
câmpie şi ape . Unirea a dat viaţă acestor elemente şi le-a contopit într-un
întreg. Unirea a fost creionul cu care, pe foaia albă de tărâm separat, dezgolit,
simplu ...un clişeu, s-a desenat o ţară ce a prins nuanţă prin prisma culorii
sale puternice .
Unirea a însemnat viaţa acestei ţări...
Noi suntem copiii României, noi suntem viitorul. Dacă ceva nu e bine în ţara
asta, noi suntem. De Ziua Naţională, prezentul este îmbibat în sentimentul
întregirii din trecut, care consideră viitorul ca o binecuvântare.
