vineri, 3 octombrie 2014

POVESTEA MICULUI ROBI


Tristeţe, singurătate, ruşine. Acestea sunt sentimentele pe care, Robi, copilul din clasă, cu un an mai mic decât restul colegilor lui, le simte. El era batjocorit tot timpul şi i se făceau farse mereu.
În general, Robi, pe parcursul zilei, se trezeşte, mănâncă, bea apă, se spală, se îmbracă, fuge, respiră forţat, cade, plânge, se ascunde, stă, se gândeşte, ţipă, aleargă, cumpără dulciuri, întârzie, este certat, aude cum colegii râd de el, vede cum ei încearcă să se abţină, este ascultat din lecţie, primeste nota 8. În pauză fuge de colegii lui, se ascunde, tace, este prins, ameţeşte, este batjocorit, se dă mare, este sarcastic, fuge în clasă, bea apă, mănancă un sandviş. Începe ora, scrie, citeşte, desenează. Merge acasă, se odihneşte, se joacă, îşi face temele, manâncă, se culcă, iar următoarea zi o ia de la inceput.
Dar, într-o zi, când a ajuns la şcoală, nu era nimeni în clasă. La început a crezut că i se face o farsă, aşa că s-a pregătit pentru oră şi a stat în bancă. După 30 de minute, încă nu a venit nimeni. Robi a ieşit pe hol, şi a început să se plimbe pentru a găsi pe cineva, dar fără izbândă. Când s-a întors în clasă, nu mai putea să se mişte. Simţea că este absorbit în jos. Stătea în nisip mişcător. A încercat sa iasă, dar nu a reuşit. S-a scufundat de tot în nisip. Când a deschis ochii, a văzut că este acasă, în pat. A crezut că a visat. S-a ridicat din pat şi s-a îmbrăcat. Când a coborât jos de la etaj, a observat că uşa de la intrare nu era la locul ei. A observat că în toată casa, unde trebuia să fie un geam, era un portret cu Raul, iar unde trebuia să fie o uşă era un preş pe care scria ,,Raul”. El era bătăuşul clasei. El se lua cel mai mult de Robi, iar acesta fugea tot timpul de Raul, deoarece îi era frică de acesta.
Robi a mers în baie. Acolo nu era decât un buton, iar spaţiul uşii s-a transformat într-un perete. Băiatul a fost blocat, aşa că a apăsat pe acel buton, iar în faţa lui a apărut Raul, dar cu aproximativ 30 de centimetri mai înalt decât era el normal. El a început să îşi bată joc de Robi. Acesta nu putea să fugă nicăieri, aşa că, şi-a învins frica faţă de Raul şi a început să îi spună că nu este frumos să batjocoreşti alte persoane şi să le superi tot timpul. După nişte certuri, Raul a fugit prin pereţi, care erau doar holograme. Atunci Robi şi-a dat seama că nu trebuie să aştepte până în ultima clipă pentru a-şi înfrunta temerile.
Şi în acest moment, Robi a închis caietul de limba română. Îşi terminase compunerea  pe care o avea de pregătit  pentru ziua următoare.


Pavel Cristian Eduard, clasa a VII-a A