Leonidas - eroul de laTermopile

              Povestea regelui spartan Leonida si a celor 300 de razboinici care l-au insotit la Termopile a fascinat generatii intregi de oameni, din toate colturile lumii. E o poveste spusa neintrerupt de mai bine de 2000 de ani, despre una dintre cele mai tragice confruntari din istoria omenirii.

            Leonida in limba greaca inseamna  “fiul leului” . Este cel de-al 17-lea rege al Spartei din dinastia Agiad si  a fost unul dintre cei trei fii ai regelui Spartan Anaxandidas II, considerat de mitologia greaca descendent al lui Hercule, gratie fortei si curajului comparabile cu cele ale eroului olimpian.

         Ceea ce l-a facut legendar pe regele Leonida a fost batalia de la Termopile  in care s-a  confruntat cu armata persana formata din aproximativ 5 milioane de soldati condusi de regale Xerxes .

         Avand in vedere numarul mare de persi, Leonida a hotarat sa-i intampine pe acestia in stramtoarea Termopile intrucat intr-un spatiu ingust marea armata persana nu se putea desfasura.Asfel regale spartan Leonida  a plecat cu 6000 de soldati din care 300 erau spartani.

         Batalia de la Termopile a avut loc in luna august sau septembrie a anului 480 i.Hr ,a durat trei zile si a fost  ca un fel de razbunare a persilor care au fost invinsi in prima invazie.

         Pentru a-i putea invinge pe persi, regele spartan si-a asezat cei 300 de soldati din garda lui în strâmtoarea pe unde urma să treacă întreaga armată duşmană. Cei 300 de ostasi spartani ii blocheaza efectiv pe ostasii persani care vin in stramtoare in valuri, val dupa val, pâna ce se umple gura stramtorii de sange si de cadavrele persanilor
            Imparatul Xerxes este ingrozit de pierderile mari ale armatei lui la sfarsitul primei zile, isi vede planurile in ruina si isi frange mainile nestiind ce sa mai faca.

         Pentru a putea învinge, Xerxes a încercat să-l cumpere pe Leonida oferindu-i domnia Greciei, însă acesta a refuzat raspunzându-i că preferă să moară pentru patrie decât să robească. O altă replică celebră a regelui Leonida a fost aceea în care Xerxes i-a cerut să depună armele, iar acesta i-a răspuns “Vino să le iei!”.

         Neavând de ales, perşii au atacat din nou însă au fost respinşi din nou. Când nu mai aveau nicio speranţă, perşii au primit un ajutor nesperat din partea unui trădător grec care le-a arătat o potecă pe unde grecii au putut fi atacaţi prin surprindere.

          La aflarea tradarii si a faptului ca persii vor inconjura tabara elena, majoritatea soldatilor greci au părăsit campul de lupta. Singurii care au rămas sa tina piept perşilor au fost cei 300 de spartanii aveau sa fie spartanii.Desi lupta a fost una de scurta durata, avea sa fie probabil cea mai sangeroasa dintre toate cele de pana atunci. Marcati de ultimul ordin al regelui spartan, acela de a ucide cat mai multi persi inainte de a fi ei insisi ucisi, spartanii aveau sa provoace un adevarat macel in care isi vor pierde viata chiar doi dintre fratii lui Xerxes.

         În memoria acestei lupte, pe locul luptei a fost ridicat un monument pe care se scrie „Trecătorule, dute şi spune Spartei, că noi am murit aici apărând legile ei”

Mădălina  Archiudean, cls. a V-a B

Cuza - domn al Unirii si al Marilor reforme

Unirea Ţării Româneşti cu Moldova reprezintă unul din momentele cardinale ale istoriei ţării noastre, actul politic care stă la baza României moderne. Înfăptuită la 24 Ianuarie 1859, Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric, care a deschis o nouă epocă în dezvolatrea istorică a poporului român, fiind urmată de o serie de reforme care au contribuit la progresul tării.

         Unirea Principatelor a avut un puternic ecou în rândul populaţiei din toate provinciile româneşti, care aştepta cu multă încredere momentul favorabil pentru a se uni cu ţara. Pretutindeni au avut loc manifestaţii de bucurie, în entziasmul general se cânta şi se juca HORA UNIRII.

         Una din legile (14 august 1864) pe care a pus-o în aplicarea Alexandru Ioan Cuza a fost legea agrară, prin care se proclama desfinţarea clăcii, ţaranii devenind proprietari liberi pe pamânturi, lege care a avut un mare ecou la sate, ţărănimea trimiţând scrisori de mulţumire şi recunoştinţă domnitorului şi guvernului. O altă realizare de seamă a constituit-o organizarea învăţământului. Prin legea Instrucţiuni publice din 25 noiembrie 1864, care a stat la baza învăţământului românesc timp de peste trei decenii sau stabilit trei grade de învăţământ : primar, secundar şi superior. Legea proclamă că “Instrucţiunea primară” este obligatorie şi gratuită. Au mai fost promulgate legile privind organizarea administraţiei locale., reorganizarea justiţiei şi a armatei naţionale. După ce a fost detronat de “coaliţia monstruoasă” şi înaintea expulzării sale din ţară – Cuza a găsit, în patriotismul său, puterea de a face următoarea urare: „ Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine „ şi a încheiat prin cuvintele:” Să trăiască România! ”.

   A murit departe de ţară în Germania, dar a fost adus în ţară şi înmormântat la Ruginoasa. De-a lungul liniei ferate, de la intrarea în ţară, se strânseseră zeci de mii de ţărani, veniţi de la mari depărtari să mai vadă odată pe cel care le dăduse pâmânt, făcându-i să se simtă oameni liberi şi cetăteni. Mihail Kogalniceanu în cuvântul de despărţire a spus că Alexandru Ioan Cuza a simbolizat “ renaşterea României ” şi „ conşţiinta naţională ”, că „ şi-a ţinut întotdeauna cuvântul ”, că „ era gata a-şi sacrifica tronul, persoana sa, numai să-şi apere ţara de orice pericol ”.

     Patriotismul de care a dat dovada Alexandru I. Cuza va rămâne înscris cu aur în cartea istoriei poporului nostru, alături de numele marilor voievozi şi domni ai  Ţării Româneşti.

Alex Harpa, cls. a VII-a A

Alexandru Ioan Cuza

Robert Thomas Pattison

Sarbatorirea Unirii Principatelor

Parteneriatul dintre clasa a V-a de la Colegiul National "Unirea"(diriginta prof. Mioara Romonti , dar insotiti si de prof. Simion Pasca , cel care a evocat la inceputul manifestarii principalele aspecte ale Unirii Principatelor) si clasa a V-a B de la Scoala Generala Nr. 2 ( diriginte prof. Ioan Laslo), prilejuit de sarbatorirea "Unirii Mici" a fost, fara discutie, un succes. Dincolo de concursul propriu-zis, care a scos in evidenta felul in care cele doua echipaje si-au insusit cunostiintele referitoare la evenimentul istoric sarbatorit, elevii celor doua clase s-au intalnit, s-au imprietenit si si-au promis sa se revada cu proxima ocazie. Pentru ca "Ce poate fi mai minunat / Decat sa fii inconjurat de prieteni", dupa cum suna si cuvintele imnului celor din a V-a B.

Pune-ti mintea la contributie

Psih. scolar Gheorghina Stanciu

Unirea Principatelor

Unirea Tarii Romanesti cu Moldova sta la baza formarii natiunii romane. Imprejurarile istorice nu au permis unirea simultana a tuturor celor trei tari romane. Statul national roman s-a format treptat incepand cu Unirea de la 1859 si terminandu-se in 1918. Dupa revolutia de la 1848, unirea a devenit problema centrala, dominanta, a vietii politice romanesti, punand in miscare cele mai largi mase ale poporului.

            Dupa ce revolutia de la 1848 a fost infranta Imperiul Otoman si Imperiul Rus aleg la Coventia de la Balta Liman domnitori in Moldova pe Grigore Al. Ghica si pe Barbu Stirbei in Tara Romaneasca. Acestia vor domni timp de 7 ani. In acesti ani s-a imbunatatit administratia Principatelor, armata si invatamantul s-au modernizat, rolul burgheziei a crescut, cucerind pozitii in viata economica si politica.

            Intre anii 1853-1856 se desfasura razboiul Crimeei intre Rusia si Turcia. Deznodamantul razboiului Crimeii a dus la un context favorabil realizarii unirii principatelor. La Congresul de Pace de la Paris marile puteri abordeaza si problema romaneasca, astfel ca Franta, Sardinia, Prusia si Ruisa sunt pentru unire, iar Anglia, Austria si Turcia nu sunt de acord cu unirea. Prin urmare se vor convocaadunari ad-hoc la Bucuresti si Iasi pentru a se consulta punctul de vedere al locuitorilor principatelor. In urma adunarilor ad-hoc locuitorii Moldovei si cei ai Tarii Romanesti au fost de acord cu unirea. La conventia de la Paris din 1858 se discuta hotararile adunarilor ad-hoc. Astfel,  Marile Puteri accepta unirea, dar ea va fi mai mult formala cu  domni diferiti,guverne diferite, adunari legiuitoare separate, dar si cu cateva institutii comune. La inceputul anului urmator, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei si a Tarii Romanesti. In 1862, cu ajutorul unionistilor din cele doua tari, Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizand unirea politica si pornind ulterior o vasta opera de reforme. 
Dupa inlaturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constitutia adoptata in acel an a denumit noul stat Romania. Era deschis de acum drumul pentru cucerirea independentei.

Bibliografie:

www.lumea-copiilor.ro/enciclopedie/unirea_principatelor/unirea_principatelor.php

www.istoria.md/articol/261/

Valentin Tanase , “Legendele romanilor”, Editura Teora, 2007, p. 68-71

Stingaciu Andrei

Clasa a VII-a A