Unirea Ţării Româneşti cu Moldova
reprezintă unul din momentele cardinale ale istoriei ţării noastre, actul
politic care stă la baza României moderne. Înfăptuită la 24 Ianuarie 1859,
Unirea este rezultatul firesc al unui îndelungat proces istoric, care a deschis
o nouă epocă în dezvolatrea istorică a poporului român, fiind urmată de o serie
de reforme care au contribuit la progresul tării.
Unirea
Principatelor a avut un puternic ecou în rândul populaţiei din toate
provinciile româneşti, care aştepta cu multă încredere momentul favorabil
pentru a se uni cu ţara. Pretutindeni au avut loc manifestaţii de bucurie, în
entziasmul general se cânta şi se juca HORA UNIRII.
Una din
legile (14 august 1864) pe care a pus-o în aplicarea Alexandru Ioan Cuza a fost
legea
agrară, prin care se proclama desfinţarea clăcii, ţaranii devenind
proprietari liberi pe pamânturi, lege care a avut un mare ecou la sate,
ţărănimea trimiţând scrisori de mulţumire şi recunoştinţă domnitorului şi
guvernului. O altă realizare de seamă a constituit-o organizarea
învăţământului. Prin legea Instrucţiuni publice din 25
noiembrie 1864, care a stat la baza învăţământului românesc timp de peste trei
decenii sau stabilit trei grade de învăţământ : primar, secundar şi superior. Legea proclamă că
“Instrucţiunea primară” este obligatorie şi gratuită. Au mai fost promulgate
legile privind organizarea administraţiei locale., reorganizarea justiţiei şi a
armatei naţionale. După ce
a fost detronat de “coaliţia monstruoasă”
şi înaintea expulzării sale din ţară – Cuza a găsit, în patriotismul
său, puterea de a face următoarea urare: „ Să dea Dumnezeu să-i meargă
ţării mai bine fără mine decât cu mine „ şi a încheiat prin cuvintele:”
Să trăiască România! ”.
A murit departe de ţară
în Germania, dar a fost adus în ţară şi
înmormântat la Ruginoasa. De-a lungul liniei ferate, de la intrarea în ţară , se strânseseră zeci de mii de ţărani, veniţi de la
mari depărtari să mai vadă odată pe cel care le dăduse pâmânt, făcându-i să se
simtă oameni liberi şi cetăteni. Mihail Kogalniceanu în
cuvântul de despărţire a spus că Alexandru Ioan Cuza a simbolizat “ renaşterea
României ” şi „ conşţiinta naţională ”, că „ şi-a ţinut
întotdeauna cuvântul ”, că „ era gata a-şi sacrifica tronul, persoana
sa, numai să-şi apere ţara de orice pericol ”.
Alex Harpa, cls. a VII-a A
