Creatia este ca o lume noua, la inceput e intuneric peste tot. Dar, cu fiecare surubel si piulita pusa, inca o luminita apare si in noapte inca o stea rasare.
Cand totul are un sens si un loc isi gaseste, inchid ochii, si parca vad cum oameni apar si se straduiescdin rasputeri sa faca o casa unde sa traiasca fericiti, intr-o lume noua care prinde forma.
Cand totul e gata, mai inchid o data ochii si privesc spre inima mea plina de bucurie si fericire, vad peste tot o metropola, un oras mare ,totul este plin de viata, in cele din urma deschid ochii fericit.
In final cand fericirea atinge apogeul ei imi vine o noua idee, mai frumoasa, mai indrazneata si distrug ce am creat. Cand vad o lume cum se scufunda si intra iar in intuneric am un sentiment de melancolie, dar sunt fericit ca va aparea o lume mai mare si mai frumoasa, dupa care totul o ia de la inceput.
Dar cu toate astea fiecare lume se poate gasi in inima mea, in forma ei de apogeu.
Ovidiu Sonea, clasa a VII a A
