„Emoțiile primăverii”
Inspirate de minunile primăverii, două
dintre elevele școlii noastre și-au „probat imaginația și spiritual creator” (în
cuvintele poetului T. Arghezi), participând la cea de-a IV-a ediţie a
Concursului judeţean de creaţii literare pentru clasele a V-a şi a VI-a, organizat
de Gimnaziul „Sfântu Gheorghe” din
Sângeorgiu de Mureş Mai mult decât atât, creațiile lor închinate anotimpului
renașterii au fost răsplătite cu premii importante și au fost publicate în
revista de creaţii literare a concursului.
Astfel, compunerea „Regina reînvierii” semnată de Teodora Mureşan a
obţinut Premiul I, iar „Ținutul primăverii” de Briana Moica a primit Premiul al
II-lea. Le felicităm și mărturisim că, odată ce le citim creațiile, emoțiile lor de primăvară devin și ale noastre!
Prof.
Adriana Nistor
Eleva: Mureșan Teodora-Ioana
Clasa a VI-a B
Prof. Nistor Adriana
Școala Gimnazială Nr.2, Tg. Mureş
Regina reînvierii
E primăvară iar.... Prima rază de
soare care mângâie ușor pământul încă umed și rece de la roua dimineții, îmi
trezește sufletul la viață, mă face să mă simt un alt om. Strălucirea soarelui
vestește sfârșitul domniei zăpezii, care își ia la revedere de la ghioceii pe
care îi ocrotea sub mantia ei albă și pleacă spre alte tărâmuri. Cu ultimele ei
acorduri, Iarna descântă florile, ce își deschid ușor petalele și lasă razele
blânde ale soarelui să le pătrundă pentru ca ele, la rândul lor, să lumineze
ziua celor care le privesc.
Încercând să deslușesc tainele
acestui minunat anotimp, mi-am pus într-o seară, o dorință: să mă întâlnesc cu
ea, cu Primăvara. Dimineața, când m-am trezit, o zână ca din povești mi-a bătut
în geam chemându-mă afară. Când am ieșit, însă, nu mai era nimeni… Curioasă, m-am
dus în gradină să o caut. Acolo, un glas plăpând se auzea, ca-ntr-un ecou de
nicăieri. Într-un final, mi-am dat seama că era glasul unui ghiocel timid ce
stătea pitit lângă trunchiul maiestuos al unui brad. M-am aplecat spre el să-l
aud mai bine, să văd ce dorește.
- Nici nu știi de când te aștept! mi-a
spus el, fericit, scuturându-și clopoțelul.
- Dar de unde mă cunoști? l-am întrebat
eu, mirată.
- Ei bine, e timpul să afli o taină
mare: mama ta a fost regina primăverii și acum este timpul să îi iei tu locul.
Cu glasul cuprins de emoție, i-am
răspuns:
- Dar mama mea s-a stins demult, când
eu eram mică, prea mică... nici nu îmi amintesc cum era…
- Atunci, ascultă-mă, îți voi povesti
eu totul. In fiecare an, după ce mândra iarnă, împreună cu florile ei de gheață
plecau din acest ținut, mama ta venea la acest brad din mijlocul grădinii. Își
înălța mâinile spre coroana lui veșnic verde și atunci un praf magic cădea
deasupra ei, în valuri. Erau, de fapt, fărâme de soare. Învăluită în lumină zbura
apoi deasupra acestui tărâm dăruind lumină, presărând peste întreaga lume
scântei de primăvară.
Am ascultat vrăjită întreaga
poveste.
- Tot e spui tu mi se pare ireal!
Nici nu am apucat să rostesc aceste
cuvinte când, dintr-o dată, am auzit
iarba murmurând și o lumină orbitoare a cuprins toată grădina.
- Ce se întâmplă?! Unde a dispărut
totul?
M-am trezit într-un loc alb, unde nu
era altceva decât o ușă. Deschizând-o, am descoperit o lume magică: o cascadă
de flori, păsărele care se jucau bucuroase de venirea primăverii și un lac
mare, de verdeață.
- Bine ai venit! spuse ghiocelul,
care a apărut, ca din senin, lângă mine.
- Ce s-a întâmplat? Unde a dispărut
grădina bunicii mele?
- Aici este grădina în care se
întâmplă toate minunile primăverii. Fluturii sunt pictați de zâne în culori
fermecate, iar florile sunt înveșmântate într-o sclipire nemaivăzută. De aici,
zânele duc toate podoabele naturii pe tărâmul celălalt, ca să poată bucura
privirile tuturor.
- E minunat aici! Acest loc emană o
energie care îți dă aripi să zbori în înaltul cerului și înapoi. Aș vrea să rămân aici pentru totdeauna!
- Da, dar ceilalți prinți ghiocei ar
fi de acord… Doar dacă accepți să devii regina acestui loc și a acestui anotimp.
Așa vei putea veni aici ori de cate ori îți vei dori cu adevărat.
- Da, îmi doresc! Voi fi regina
acestei lumi minunate!
- Foarte bine! Atunci, ce-ar fi să
rămâi aici în această seară aici ca să te bucuri de sărbătoarea întregii naturi
și a ta, regina reînvierii.
Și astfel, am petrecut o seară în
grădina primăverii eterne. În acea seară, toți fluturii și toate florile s-au
prins într-o horă mare, iar stelele de pe cer au coborât până la mine și mi-au șoptit
versuri… Nuferi albi sclipeau înfiorați pe apa curată ca lacrima… Toată natura
era în sărbătoare. Din acel moment, am devenit regina reînvierii, trăind mereu
sub semnul primăverii!
Eleva: Moica Briana-Larisa
Clasa a VI-a B
Prof. Nistor Adriana
Școala Gimnazială Nr.2, Tg. Mureş
Ținutul
primăverii
În sfârșit s-a topit cortina de zăpadă
și iarna și-a încheiat spectacolul… și-a adunat decorul alb și a plecat odată
cu oamenii de zăpadă, lăsând în urma lor pământul rece și umed.
În poieniță, se aude acum cântecul
vesel al păsărilor prinse într-o horă a primăverii. Ciripitul lor e acompaniat de zumzăitul albinelor
harnice, care culeg din nou polenul din fiecare floare. Este minunat să vezi
cum soarele își întinde razele plăpânde și călduțe peste întreg pământul, să
vezi natura cum se întoarce la viață, odată cu apariția primului ghiocel care
s-a trezit din amorțeala geroasei ierni.
Printre miile de suflete entuziasmate
de venirea primăverii, un greieraș era atât de fericit, încât s-a gândit să
facă o plimbare prin natură, pentru a admira fluturii cu aripile lor pictate în
nuanțe vii, să vadă cum răsar unul câte unul gingașii ghiocei și să se minuneze
de zborul jucăuș al rândunelelor, înșirate pe bolta cerească ca niște mărgele.
Văzându-le cum se distrau stăpânind înaltul cerului, greierașul a simțit cum
toată fericirea lui dispare dintr-o dată și, trist, începu să ofteze:
- Of, ce mi-aș dori să pot zbura și
eu; aș vrea să văd tot ce se întâmplă în jurul meu, tot ce mă înconjoară de
acolo, de sus! O, ce mult mi-aș dori!
O rândunică stătea ascunsă după un
tufiș, și când l-a auzit pe greieraș împărtășindu-și visul, s-a gândit să se apropie de el și să îl
înveselească:
- Dragă greierașule, iartă-mă, dar,
fără să vreau, am auzit ce te frământă și m-am gândit să te ajut.
- Din păcate, nu cred că mă poți
ajuta, a răspuns greierașul resemnat. Dorința mea va rămâne, ca și până acum,
neîmplinită.
- Nu spune asta, nu mai fi trist! i-a
răspuns rândunica. Nu îmi place să-i văd triști pe cei din jurul meu. Lasă-mă
să te ajut. Tot ce trebuie să faci este să ai încredere în mine. Ceea ai de
făcut pentru ca visele tale să devină realitate este să te prinzi de aripile
mele, să închizi ochii, iar apoi să-i deschizi atunci când îți spun. Atunci vei
vedea ceva foarte frumos!
Fără să stea pe gânduri, greierașul
s-a prins cu putere de aripile rândunicii și a închis ochii!
- Gata! Poți să te uiți, i-a spus
peste puțin timp rândunica Poți să deschizi ochii spre lumea cea de jos. Ceea
ce vezi tu este Ținutul primăverii.
Pare a fi un tărâm de basm, nu-i așa? E un loc extraordinar, în care orice viețuitoare
și-ar dori să trăiască… inclusiv tu.
Greierașul a răspuns fermecat. După
ce-au zburat de jur împrejur, au coborât iar pe pământ. Rămas aproape fără
cuvinte, greierașul i-a mulțumit rândunicii.
- Nu am crezut că voi ajunge vreodată
să vizitez un astfel de ținut, un ținut al primăverii cu gâze muncitoare, cu flori
care dansează acompaniate de câțiva greieri ca mine… un ținut ca o lume
minunată.
- Mă bucur că ești fericit, dar poate ți-ai
dori mai mult decât să vizitezi un astfel de ținut? Nu vrei să rămâi aici cu
noi?
Întrebarea rândunicii au avut ecou în
sufletul greierașului, dar realitatea lui era alta:
- Din păcate, nu pot rămâne, a răspuns
greierașul cu ochii în lacrimi. Prietenii și familia mea sunt dincolo de acești
munți, iar fără ei pentru mine totul e pustiu. Pentru mine ei sunt cei mai
importanți… fie toamnă, iarnă sau vară, zâmbetele lor aduc soarele în viața
mea. Ținutul primăverii e pentru mine acolo unde sunt ei. Sper că nu vei fi
supărată?
- Nu, greierașule! Nu voi fi niciodată
supărată pe tine. Dar dacă vrei să mergi acasă la tine trebuie să ne grăbim,
pentru că soarele apune, iar peste întreg ținutul se va lăsa somnul nopții,
aducând cu el uitarea… Aș vrea să pleci de aici rămânând în suflet cu amintirea
acestui ținut magic.
Astfel, au plecat, lăsând în urma lor
o lume de vis. Odată ajunși la casa micului greieraș, el își luă la revedere.
Îi mulțumi rândunicii pentru această aventură pe care el nu numai că nu o va
uita niciodată, ci, dimpotrivă, va rămâne întipărită adânc în sufletul lui. Își
va aminti mereu emoția de primăvară trăită alături de un prieten adevărat.
