Concursul de Poezie şi Proză
pentru Elevi “Serafim Duicu”
Ediţia a XIII-a
Premiul al II-lea
Secţiunea Poezie
Bălăşoiu Mădălina, clasa a
VII-a A
Ploaia
Toamna
Frunze călătoare,sprintene şi goale Nori întunecaţi,
În a ta plecare,false ajutoare
Visare,
Toamna
-ntunecată şi frumoasa fată.
Foşnet lin
De
frunze goale,
Cu a ta faţă plouată Acoperământ
sfinţit,
Şi cu dansul florilor De
sus, din cer, aţintit,
Plânsul cocorilor Agheasmă
pură,
Imagini de vis… Aer
curat,
Urmărite din paradis , Credintă
dură
Pământ
udat,
Fantasme de ceaţă Lacrimi
amare
Ce apar dimineaţă De
la Maica, neascultare,
În valsul norilor De
la Dumnezeu,năpasta,
Romanţa pomilor, De
la îngeri, pedeapsa.
Toamnă aurie, Dintre
florile curate,
Cu a ta melodie Aur
pur şi nestemate,
Nu te repezi, nu te urâti Văd
un soare, fără soi…
Vino iar curată, Palid,
fără raze, gol
Vino aranjată, Se
ascunde ruşinos
Dupa culori umblată. Înapoi
în fumul gros.
Cu galbene gutui Singura
direcţie: spre mare înapoi…
Cu puf
catifelat de pui.
Aroma dulce
Toamna din vie
străpunge
Şi aduce:
Mere, pere Mama
Prune, nuci În
freamătul zorilor,
Şi dulceaţa în uluci. Din
negura vremilor
Te
scoli zeiţă şi mă chemi
Haide, toamnă, nu mai sta O,
mama…
C-o să vie vreme rea.
Câtă
speranţă cuvintele-ţi cer
Şi
câta prestanţă lumina ochilor mei…mi-o oferi…
Dulceaţa
buzelor ţi-o simt
Pe-obrazul
amar, consimt
Şi
sper ca urâciunea mea
Să
nu alunge prezenţa ta.
Iar
ochii tăi, plăpânzi, usor
Pe
aripi călători,
Ascund ruşinea ce ţi-o port.
O, mama, mi-e atât de dor!
Mi-e
dor de zilele cu soare
Atât
de pline de splendoare,
Cu
licăritul greierilor
Şi
zumzăitul albinelor,
Zile
de rai, doar atât să-mi dai,
Doar
tu cu lumina ta
Poţi
curăţa viaţa mea.
Pastel Draga
mea învăţătoare
Culoare în
soare, Draga mea
învăţătoare,
Întuneric în
zare, Cât ai fost
şi cât vei fi
Pastel… Nu te las
spre uitare
Frumuseţe,
splendoare, Câte zile vor mai
fi.
Delicateţe,
uitare, Parcă azi te
văd surâzătoare,
Pastel… Cu ochii spre
copii încrezătoare.
Lumina din mare La prima ora matematici
Sclipire din
ploaie, Cu bunătate le
explici.
Pastel… Adunarea cu
scăderea
Albul zăpezii Fac putere
cu-nmulţirea
În negrul feeric Şi se strică
cu-mpărţirea.
O urmă de aripi, Adunarea-ţi dă valoarea
Pastel... Iar
scăderea, decăderea.
Culoare deschisă Cu-nmulţirea te
mândreşti,
De umbre închisă, Cu-mpărţirea te foieşti.
În zări însorite La română cartea-I
carte.
În văi părăsite, Propoziţia si
cuvântul,
Pastel… Fac cu
rândul.
Visez cum ploaia m-atinge Muzica o fac prea bine
Şi-n mădulare mă
srânge C-o ascultă-n radio
Uitare… De se aude în
stereo.
La
ştiinţe te complici,
Dar
la geografie
E
o mare bucurie,
Că
nu e coincidenţă,
Ci
o mare evidenţa
Nordu’,
sudu’, estu’.vestu’,
Draga
mea învăţătoare,
Ne
întoarcem la română
Cu apostrofu’ nu-i de glumă.
