Concursul
de Poezie şi Proză pentru Elevi “Serafim Duicu”
Ediţia
a XIII-a
Secţiunea
Eseu
Premiul
al II-lea
Pop
Sergiu - Adrian, clasa a VIII-a A
O admiraţie puternică
Din ziua în care m-am născut, o persoană
foarte specială pentru mine mi-a fost
alături şi la bine, şi la greu, ajutându-mă să trec peste toate obstacolele. Această
persoană are un chip duios, plin de bucurie, iar ei ochii blânzi şi curaţi ca
apa unui izvor cristalin mă bucură de fiecare dată când îi privesc. O persoană
dulce, iubitoare şi plină de dragoste, cu o privire caldă şi ocrotitoare care
ne urmăreşte fiecare pas al vieţii. O persoană fără de care eu nu aş putea
trăi. Această persoană nu este nimeni altcineva decât mama. Mama, fiinţa care
ne-a dat viaţă, ne-a crescut şi ne-a educat exact aşa cum trebuie.
Îmi aduc aminte cu melancolie zilele în
care mergeam cu mama în parc şi mă dădea pe hintă, avea grijă să nu cad, mă
dădea pe tobogan şi ne simţeam atât de bine încât nimeni şi nimic nu ne putea
deranja. Mergeam la piaţă cu mama şi, în timp ce ea făcea cumparăturile, eu
ţineam mâna ei delicată şi suavă ca o aripă frumoasă de lebădă în mânuţa mea
mică.
Aşteptam cu nerăbdare luna martie. O lună
foarte importantă pentru mine. În luna martie, mai exact de 1 Martie, eu îi
ofeream mamei mele cu multă bucurie un mărţişor în semn de mulţumire şi
apreciere faţă de ea. Dar uite ca veni şi ziua de 8 Martie, când eu şi tatăl
meu am mers împreună până la florărie. I-am cumpărat mamei un buchet minunat şi
colorat în toate culorile curcubeului. Să-i fi văzut faţa mamei în momentul în
care i-am oferit superbul buchet! Era atât de fericita, încât ochii ei mari s-au umplut de lacrimi de
bucurie. M-am dus la ea şi am îmbrăţişat-o în timp ce îi şopteam la ureche că
trebuie să se simtă foarte specială şi apreciată, apoi i-am sărutat obrazul
roşu de emoţie.
Când mai greşeam şi eu ca orice copil,
mama avea întotdeauna un cuvânt de încurajare pentru mine, chiar şi atunci când
era dezamagită şi tristă. După o vorbă bună şi o mângâiere din partea-i totul
dispărea. Iubirea ei era nemărginită. O voi iubi, o voi respecta şi o voi
asculta şi îi voi dărui toată iubirea şi admiraţia mea. Nu mă voi sătura
niciodată de chipul ei luminos ca un luceafăr pe cerul mistic al nopţii. Nu mă
voi sătura niciodată de îmbratişările sale alungătoare de rele ca un talisman
norocos. Şi categoric nu mă voi sătura niciodată de iubirea şi afecţiunea
oferită mie.
Mă simt foarte norocos pentru ca mama e
aici lânga mine şi ştiu că trebuie să fiu mulţumit că o am. Sunt pe lume din
păcate mulţi copii nevinovaţi care nu se pot bucura de iubirea mamei lor, şi
mie imi e tare milă de ei şi aş vrea să le alin durerea doar că, din nou, din păcate nu am cum. O voi preţui pe mama
pîna la sfârşitul vieţii şi nu o voi lăsa să se supere sau să se simtă rău,
pentru ca sufăr şi eu când văd că e tristă. Eu o văd în fiecare zi trebăluind
în preajma mea şi mă bucur nespus de mult când ştiu că nu doar eu, ci şi alţi
oameni o stimeaza si o respectă. Nu trebuie să fim nerespectuoşi faţă de mamele
noastre pentru că ele ne iubesc şi ar face totul ca să ne vadă fericiţi.
Prima persoană văzută, prima voce auzită,
primul cuvânt învaţat ... MAMA.
