duminică, 20 octombrie 2013

Hancu Justiniana, clasa a VIII-a A

Concursul de Poezie şi Proză pentru Elevi “Serafim Duicu”
Ediţia a XIII-a

Premiul  I
Hancu Justiniana, clasa a VIII-a A

Nostalgie de toamnă

            Privesc timid pe fereastră,
            Negura cuprinde zarea.
            Timpul trece,
            Nu-i pasă ce lasă-n urmă.
            Pomii trişti şi veştejiţi
            Cu jale îşi plâng podoaba,
            Poate asta le e soarta,
            Poate ăsta e destinul.
            Nu contează că există
            Să privească în trecut
            Şi să vadă ce-au făcut
            Sau ce vroiau să facă.
            Dar azi, e mult prea târziu
            Să trăim din amintiri.
            Viitorul e profund,
            Liniştea, apăsătoare.
                       


Am nevoie de un înger
           
            Am nevoie de un înger,
            Să-mi şteargă lacrimile reci
            Şi să-mi adune-n zboruri
            Trăirile cereşti!

            Am nevoie de de un înger,
            Ca să-mi păzească visele
            Şi să-mi adune zâmbetele, din
            Clipele cereşti!

            Am nevoie de un înger,
            Ca să dansez cu el pe-un nor
            Şi să cântăm apoi cu dor
            Acolo,sus, în cor!


           






Fluturi

Mii de fluturi prin grădină
I-am zărit în zborul lin,
Mângâiaţi de o lumină,
Prefăcând flori în caşmir.

Pictorii se-ntrec adesea
Să aştearnă peste veacuri
Farmecul ce-l poartă-ntrânşii
Fluturii şi a lor aripi.

Întind mâna şi se-aşează:
Mut, timid, fără suflare;
Ce atingere suavă,
Câtă graţie-n mişcare....
Şi s-a dus!

În veşnicie

  Frate dragă, din preaplinul
  Inimii mele fierbinţi
  Îţi trimit în dar un crin!

  Să-ţi mângâie lin privirea,
  Să-ţi alunge şi mâhnirea
  Cu veşmântul lui sublim!

  Iară sus, în zare-albastră,
  Când o fi să ne întâlnim,
  Să  avem veşmânt de nuntă
  Şi împodobit cu crini.

Maică Sfântă
           
Maică Sfântă, Preacurată,
Revarsă-ţi mila bogată,
Pe sufletu-mi rebel
Şi fă-mi lumină în el.

Dă-mi, Măicuţă, lacrimi multe
Să-mi plâng faptele urâte,
Pe care le-am săvârşit
Cu-ndârjire pe pământ.

Şi dintr-un copil rebel
Fă, Maică, un mieluşel.
Să-L slăvesc neîncetat
Pe Cel Care viaţă mi-a dat.