Concursul
de Poezie şi Proză pentru Elevi “Serafim Duicu”
Ediţia
a XIII-a
Secţiunea
Eseu
Premiul
“Serafim Duicu”
Hancu
Justiniana - Paraschieva, clasa a VIII-a A
Vara - locul presărat cu vise
Era
ultima zi de şcoală. În jur era o atmosferă veselă, deoarece vacanţa era doar
la câteva ore depărtare.
Fluturaşii
zglobii erau în concordanţă cu râsetele cristaline ale copiilor din clasele
primare. Aerul fierbea de zăpuşeală. Toată şcoala aştepta cu nerăbdare ultimul
clinchet de clopoţel. Prin mulţime se zăreau nişte ochi albaştri ca cerul de
vară. Erau ai unui băiat din clasa I care, văzându-mă, a fugit spre mine şi m-a
îmbrăţişat, spunându-mi că o să-i fie dor de mine.
Clopoţelul
a sunat. Fluturele cu aripi multicolore, vacanţa, s-a aşternut în sufletele noastre.
Înainte
de răsăritul soarelui, pe când scânteia pe cer luceafărul dimineţii, am plecat
împreună cu familia la mare. Drumul a fost lung şi obositor, dar gândindu-mă la
ce mă aşteaptă totul a trecut foarte, foarte repede.
În
Constanţa, cununa armonioasă de culori, curcubeul, ne-a întâmpinat cu braţele
deschise. Totul era feeric. Soarele îşi făcea loc printre norii pufoşi. Fără a
mai sta pe gânduri am mers direct la malul mării. Eram atât de bucuroasă că mă
aflu din nou la mare, încât aveam impresia că îmi fugea malul de sub picioare.
Dimineaţa,
împreună cu familia mea, ieşeam pe malul mării să vedem cum răsare soarele.
Totul era mirific, era un lucru pe care-l aşteptam un an întreg. Aerul mării
ne-a încărcat cu energia pozitivă de care aveam nevoie, deoarece anul care a
trecut a fost unul foarte stresant şi greu din toate punctele de vedere.
La
mare, atracţia tuturor copiilor era parcul de distracţii. Era universul lor.
Chiar şi adulţii când intrau în parc uitau de toate grijile şi problemele şi se
distrau alături de copiii lor. Seara, pe faleză, era o atmosferă liniştitoare.
În special adulţii aşteptau cu nerăbdare lăsarea serii, pentru a se putea aduna şi linişti pe malul mării.
Vacanţa
la mare a trecut foarte, foarte repede. Când am ajuns acasă bunicii ne-au
aşteptat şi am plecat alături de fraţii mei într-o ,,aventură la bunici.”
Bunica ne-a pregătit toate bunătăţile şi ne-a împlinit toate poftele pentru a
avea un ,,sejur” cât mai plăcut.
Prima
noapte nu am putut dormi deloc deoarece eram cu gândul la prietenele mele care
mă aşteptau să le mai povestesc ce mi s-a mai întâmplat. Dimineaţa, cerul
plângea cu lacrimi calde.
Spre
seară, vremea s-a mai îmbunat. Noaptea dansa pe clapele de stele. Luna, regina
nopţii, dansa alături de nuferii galbeni, stelele, pe cerul negru cu cercei de
stea.
La
bunici zilele treceau foarte repede. Împreună cu străbunica mea făceam gemuri,
prăjituri, pâine în cuptor şi plăcinte. Chiar dacă munceam, mai aveam şi timp liber
pe care mi-l petreceam cu prietenele mele.
În
ultima zi la bunici, bunicul ne-a dus într-un loc mirific. Lacurile de verdeaţă
se auzeau murmurând, fluturii fredonau prinşi într-un vals, iarba trezea
florile, soarele mângâia copacii falnici, iar păsările îşi desfăceau aipile pe
care păşea lin vara. Printre cântecul păsărilor se auzea un murmur de izvoare.
Bunicul mi-a readus aminte de copilărie. Dacă aş fi iar copil, Planeta mea s-ar
preschimba într-un bob de lumină, iar zâmbetul lui ar îmbrăca lumea în culoare.
Iar eu, m-aş îmbarca pe o corabie călătorind în lumea viselor.
Vacanţa
la bunici s-a sfârşit. M-am întors acasă şi am început pregătirea pentru
şcoală. Mai erau doar câteva zile până când coridoarele şcoliii vor fi din nou
pline. Ştiam ce mă aşteaptă. Un an greu la finalul căruia trebuie să dau un
examen de care va depinde viitorul meu.
În
prima zi de şcoală, frunzele cădeau pieziş pe toboganul vântului ca nişte
pagini desprinse dintr-o carte.
Clopoţelul
a sunat... Şcoala a reînceput...
