Un titlu - mai multe lucrăriO faptă bună
Era o zi călduţă de toamnă.Pământulera acoperit cu un covor de frunze ruginii.
Justiniana şi Nectarie au ieşit la plimbare împreună cu tatăl lor.Acesta era un pădurar vestit.Din mijlocul codrului s-a auzit un geamăt.Copiii au alergat într-acolo.În mijlocul unei mlaştini, un pui de căprioară se zbătea între viaţă şi moarte.
Nectarie şi-a strigat tatăl să vină în ajutorul puiului.Cu multă dragoste şi atenţie, pădurarul a scos puiul din mlaştină.Avea picioruşul rupt. Cu batista Justinianei, tatăl a bandajat piciorul iedului.Cu multă grijă copiii şi tatăl lor au pus puiul în raniţă.
Au pornit grăbiţi spre canton.Cu atenţie mărită, dragoste şi pricepere au îngrijit puiul.În fiecare zi îl găseau tot mai vesel.Îl scoteau zilnic în curte ca să nu simtă că nu este în libertate.
Primăvara, tata le-a spus că puiul trebuie dus la mama lui.Cu emoţie în suflet au pornit spre pădure.Înainte de a se despărţi, puiul şi-a aşezat botul catifelat pe mâinile copiilor în semn de mulţumire.
Copiii s-au întors acasă bucuroşi de fapta bună pe care au făcut-o.
Hancu Serafim-Rafael
Era o zi frumoasă de toamnă!
Ana şi Bogdan se plimbau prin pădure, admirând frumuseţea naturii.
Deodată auziră un zgomot venind dinspre râu. Alergară repede să vadă ce s-a întâmplat. Ajungând la râu, ei au văzut un pui de căprioară zbătându-se în apele reci şi încercând să iasă la mal.
Copiilor li s-a făcut milă de bietul animal şi l-au chemat pe tatăl lor să salveze puiul.Tatăl copiilor a venit numaidecât, s-a aruncat în apă şi a reuşit să scoată puiul la suprafaţă. Copiii i-au bandajat picioruşul rănit, i-au dat de mâncare, apoi l-au lăsat să alerge prin pădure.Au fost foarte fericiţi că puiul şi-a revenit.
Primăvara, copiiii s-au întors în pădure să revadă locurile unde s-au întâlnit prima oară cu puiul de căprioară.
Mare le-a fost surpriza când , în acelaşi loc, a venit parcă să-i întâmpine, tocmai puiul de căprioară pe care îl salvaseră de la înec. Copiii l-au mângâiat duios, i-au dat ceva de mâncare, iar puiul , în semn de mulţumire, s-a ridicat pe picioarele din spate şi apoi a alergat spre pădurea înverzită.
Bilac George-Şerban
Într-o zi frumoasă de toamnă, doi fraţi, Mihai şi Corina, se limbau prin pădure.Ei au ajuns pe malul unei ape şi au văzut cum un pui de căprioară era căzut în apă şi se zbătea să se salveze.
Speriaţi, cei doi fraţi au plecat după tatăl lor să ceară ajutor.Tatăl lor, care era vânător, a venit repede să salveze puiul de la înec.Când a scos puiul din apă au văzut că acesta era rănit la un picior. Împreună i-au pansat piciorul.Mihai şi Corina au lăsat puiul să plece.
Bucuros puiul de căprioară a fugit către pădure.Cei trei îl priveau cum aleargă fericit.
Dar puiul s-a întors la cei doi copii ca să le mulţumească. A lins delicat mânuţele care l-au pansat la picior.Cei doi copii erau foarte fericiţi că au făcut o faptă buna.
Najar Refka
Într-o zi însorită de toamnă, fraţii Gorea s-au hotărât să iasă la plimbare la marginea pădurii.Mergând aşa şi povestind, au văzut o căprioară care se zbătea în apa rece a unui râu, încercând să iasă la mal.Copiii speriaţi l-au chemat pe tatăl lor în ajutor.
Tatăl lor a ajuns repede, a sărit în apă şi a scos puiul. Ajuns la mal au observat că puiul de căprioară era rănit la un picior.
Copiii, ajutaţi de tatăl lor, i-au pansat piciorul şi l-au hrănit.L-au îngrijit toată iarna.
Se apropia primăvara şi copiii ştiau că nu mai puteau ţine la ei puiul de căprioară.Au mers la marginea pădurii cu puiul şi l-au lăsat în libertate.
Căprioara zburda pe pajişte arătând astfel copiilor cât de fericită este în libertate.
S-a apropiat de ei să le mulţumească pentru ajutor, apoi s-a pierdut în desişul pădurii.
Vultur Alex- Gabriel
