.JPG)
Am terminat clasa a 8-a la scoala 2 deee….8 ani! Dumnezeule!! Si ce clare imi sunt toate amintirile! Copii…anii aceia sunt cei mai frumosi: momentul in care incepi sa fii constient de tine, de importanta prietenilor, de cum arati si cum gandesti. Momentul in care apar sentimentele. Vreau sa va incep prin a va povesti cel mai minunat moment petrecut in scoala 2 (sau shk bara bara, cum ii ziceam noi ;) ), si prin absurd, a fost unul din ultimele… Pe parcursul clasei a 8-a am devenit foarte atasati, pe vremea noastra erau o gramada de oracole, caiete de amintiri, si ne-am lasat amintiri frumoase unii altora (Nelu, inca mai am agenda unde mi-ai scris si tu si profu de sport si profa de romana, Baciut). Din pacate doar la sfarsit ne-am dat seama ce dor o sa ne fie unii de altii, asa ca am inceput sa ne lasam amprenta pe scoala :P lucru care nu cred ca a fost foarte apreciat… Chiar va rog, sa mergeti pana in laboratorul de chimie si sa intoarceti gresiile de pe masa(oare le-a lipit cineva la loc?! Ma gandesc ca da, dupa atatia ani…). Am si descoperit o eprubeta dupa cateva luni la mine in dulap :P (imi cer mii de scuze domnule Pitea!). Pe parcursul anilor ne-am plimbat cu clasa prin toate laboratoarele, romana, geografie, dar cel mai marcant a fost cel de chimie, langa baia baietilor. Vai ce-am deviat de la subiect :P Deci, ultimul moment si cel mai frumos, a fost la sfarsitul clasei a 8-a, cand am terminat scoala mai repede decat ceilalti elevi pentru ca aveam examenele de capacitate, am avut minunata ora cu Nelu, in care ne-a facut sa plangem, si pentru ca nu ne-a sarbatorit nimeni, aveam nevoie de o “incheiere”: ne-am pus gugulici in mijlocul terenului de fotbal, in cerc, si ne-am jucat. Am stat acolo cel putin 3 ore, am cantat si ne-am simtit INCREDIBIL! Habar n-am sa va zic ce-am facut atata timp, atata stiu ca in pauze veneau si cei mici la noi si ne inconjurau de nu mai vedeam nimic in jur. Ne simteam ca niste vedete! A fost superb! Alte lucruri frumoase ale clasei noastre au fost biletelele kilometrice (trebuie sa va aratam unul…erau foaaarte faine, Miha, multumim pentru idee! ;)), bulgareala fetelor iarna (eram terifiate, ne ascundeam toate in baia fetelor la etaj si ne uitam indurerate jos catre cele mai putin norocoase care fusesera prinse :P) (fetelor, daca vi se intampla asta, mare probabilitate sa fiti placute printre baieti), eternele jocuri la orele de info cu profu Ignat acolo jos, in pivnita, Mario, Supaplex, Hercules…
Sa lasam putin activitatile extra-scolare si sa vorbesc putin de orele de-atunci si cum m-au ajutat. Eu am fost o persoana orientata spre “real”, nu “uman”. Imi placea matematica, nu tineam minte niciun an la istorie, orientare in spatiu deloc, deci si geografia era pe zero. Nici nu ma chinuiam, pana la un moment dat, cand mi-am dat seama ca sunt in a doua jumatate dupa medie, dar…stiam ca pot!!M-am ambitionat si am reusit sa fiu intre primii 5. Oricum nu ajunsesem cu picioarele pe pamant (cred ca nici acum nu am ajuns)) La capacitate am ales geografia, si noroc cu Dna Socaciu, care mi-a dat un 4 cu doua luni inainte de capacitate, si m-a trezit la realitate, si m-a ajutat sa invat tot repede! Noroc si cu Dna Baciut, care in fiecare seara dupa ore, statea cu noi, din bunavointa ei, sa ne povesteasca Baltagul pe limba noastra. Si noroc ca a insistat pe baltagul, ca fix asta am primit la capacitate, si ghiciti ce: am stiut!!! Nu cred ca am stiut sa apreciez pe moment ce au facut acesti oameni pentru noi, pentru ca datorita lor am ajuns la Papiu, la Mate-Info, si sa stiti ca e important ce fel de colegi ai, pentru ca la liceu ne ambitionam unii pe altii. Incercam sa ne depasim tot timpul, si m-a ajutat foarte mult. De la “printre primii”, am ajuns la liceu din nou “printre ultimii”dar credeti-ma, e mai bine sa fi printre ultimii dintre cei mai buni, decat printre primii dintre cei mai rai! Dupa aceea, am ales facultatea de stiinte economice, finante-banci, am invatat o gramaaaada de chestii foarte utile, si acum sunt auditor (si imi si place!!!). Lucrez deja de un an jumate, dar deep down tot copil ma simt, si ce n-as da sa fiu in locul vostru, sa ma duc la scoala in fiecare zi, sa invat lucruri frumoase, sa fiu langa prietenii mei, sa trimitem scrisori la domnul director (a, nu v-am povestit, desi asta Miha ar trebui sa va povesteasca Miha, ai legatura!! Si zi-le si de cum l-am purtat pe Nelu prin tot hotelul la Deva dupa shoshoneii lui). V-am pupat!! Va doresc niste ani minunati!! Sa profitati de ei, si sa ii apreciati pe profesori, ca intr-adevar va vor numai binele!!
(Va atasez si o poza cu mine si viitorul meu sot)
Aura Ristea,absolventa 2001(i se spunea Aiurici)
