Era iarna.Stateam langa foc si-l asteptam pe Mos Craciun, alaturi de cei din familie.Lipsea insa tata, care ciudat ,tocmai azi,nu era acasa.A plecat de dimineata la serviciu.De Craciun?Neobisnuit.Nu prea imi venea sa cred.Se facuse ora 9...deja era tarziu.Dar dintr-o data a batut cineva la usa.El era: „Craciun fericit!”A venit cu o plasa mare de cadouri: dulciuri,jucarii si tot felul de lucruri frumoase.L-am intrebat:”chiar ai muncit pana acum?”, si spre uimirea mea mi-a raspuns ca da.Foarte ciudat...tot nu imi venea sa il cred.
A trecut timpul si am plecat toti la culcare.Dar am auzit ceva alaturi.Era Mos Craciun!Il pazeam deja de multi ani!Am pregatit prajiturele si lapte numai pentru el.M-am ridicat din pat.Am mers acolo,sigura ca de data asta am sa il prind.Dar,cand am ajuns, nu mai era.Sigur a fost insa acolo:prajiturele si laptele disparusera,iar,sub brad, am gasit o multime de cadouri.
De atunci cred ca Mos Craciun exista cu adevarat!El e in sufletul fiecaruia dintre noi si vine pentru ca suntem cuminti!Chiar si atunci cand tatii nostri lucreaza de Craciun.Sau mai ales atunci:)...
Paula Lavric,cls. a V-a B
