Hristos a Inviat!

PAŞTELE

Paştele este cea mai mare sărbătoare creştină. Ea se întinde pe durata a trei zile şi comemorează învierea din morti a lui Iisus Hristos. Sărbătoarea propriu-zisă a Învierii este precedată de un post de şapte săptămâni, în ultima dintre ele comemorân-du-se Cine Cea de Taină, vinderea lui Hristos, patimile şi moartea sa pe cruce. Alături de Duminică şi de Ziua Cincizecimii, Paştele este cea mai veche sărbătoare creştină. În primele secole, de Paşte primea botezul catehumenii, care rămâneau apoi îmbrăca]i timp de o săptămână în hainele albe din ziua botezului, motiv pentru care sptămâna de după Paşte a fost numită Săptămâna Luminată. În epoca noastră, cei mai mul]i dintre creştinii ortodoxi se spovedesc şi se împărtăşesc în ziua de Paşti. Evreii comemorau şi comemorează, de Paşti, ieşirea din robia egipteană şi Traversarea Mării Roşii. Ei serbează Paştele în fiecare an la 14 nisan din calendarul lor lunar, dată care în acelaşi calendar coincide cu echinoc]iul de primăvară. Paştele evreilor din anul 33 a coincis cu patimile, moartea şi învierea lui Hristos. Din acest motiv, ziua învierii – trecea firii umane de la moarte la via]ă, din robia păcatului în robia harului – s-a numit în creştinism Paşte.
Sărbătoarea paştelui marchează în cadrul anului liturghic două mari perioade: una de zece săptămâni înainte de data paştelui (perioada triodului) în care creştinul se pregăteşte în vedere praznicului Învierii şi alta de opt săptămânii în care cultul divin şi etosul Bisericii sunt marcate de Bucuria Învierii (perioada penticostalului).

Creştinii au serbat întotdeauna Învierea lui Hristos, dar nu întotdeauna în aceeaşi zi. În Asia Mică şi Siria se sărbătorea mai întâi Paştele Crucii (14 Nisan), iar după două zile Paştele Învierii – potrivit unei tradi]ii rămase de la Sf. Ioan Evanghelistul; în Egipt, Grecia, Palestina şi în occident se serba Paştele Crucii în vinerea cea mai apropiată de 14 nisan, iar Paştele Învierii în duminica cea mai apropiată de acelaşi 14 nisan. În Gelia, unii creştinii sărbătoreau Paştele la 25, respectiv 27 martie. Paştele Crucii era zi de doliu, paştele învierii de bucurie.

Prof. Mihaela Matei

Salcia plângătoare

A fost odată un copac mândru, care îşi înălţa cu trufie ramurile spre cer.
După ce Pilat chemă pe Iisus la judecată şi-L ascultă, fără să-I găsească vină, el Îl dădu pe mâna ostaşilor, care Îl schingiuiră.
Oştenii se duseră în grădină ca să-şi caute nuiele şi numaidecât îşi puseră ochii pe
ramurile zvelte ale salciei, care stătea în mijlocul grădinii şi din care rupseră o mulţime.
Salcia nu bănuia la ce aveau să slujească ramurile sale. Dar văzu îndată cum Iisus fu adus acolo. Oştenii cruzi Îi smulseră haina, Îl legară de un copac şi-L loviră cu nuielele până ce ţâşni sângele.
Iisus îndură toate chinurile fără ca din gura lui să iasă o vorbă de jelire. Dar salcia fu cuprinsă de o durere adâncă, îi era ruşine că-şi oferise ramurile pentru un lucru atât de rău şi nu mai îndrăznea să-şi întindă ramurile către cerul albas¬tru; jelind, ea îşi aplecă frunzele şi ramurile la pământ.
Oamenii începură de atunci să planteze salcia pe morminte. Şi aşa se făcu, dintr-o mândreţe de copac, salcia aplecată şi plângătoare.
Paula Lavric, V B

Intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim

Cu şase zile înainte de Paştile iudeilor, Iisus şi Apostolii Săi se aflau din nou în Betania, în casa lui Lazăr, pe care-l înviase din morţi. În ziua următoare Iisus voia să meargă la Ierusalim, deşi ştia că va pătimi şi va fi răstignit.
El cheamă la Sine doi dintre Apostolii Săi şi le ceru să-I aducă un mânz de asin. Cei doi Apostoli au adus mânzul, iar Iisus îl încălecă şi porni spre Ierusalim, înconjurat de Apostoli şi de mulţime de popor.

Vestea despre învierea lui Lazăr şi despre faptele minunate ale lui Iisus ajunsese şi la Ierusalim. De aceea, poporul Îl aştepta cu bucurie, ca pe un împărat. Mulţi dintre cei care-L însoţeau, îşi scoteau hainele, iar alţii tăiau ramuri verzi din copaci şi le aşterneau înaintea Domnului. Tot poporul care venea în urma lui Iisus striga: „Osana, Fiul lui David, bine este cuvântat Cel vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”

Între cei ce erau acolo la intrarea lui Iisus în Ierusalim se aflau şi fariseii, arhiereii şi cărturarii care nu se bucurau de primirea ce I se făcuse. Văzând tot mai mult popor că merge după Hristos, au hotărât să-L omoare.
Sărbătorim Intrarea în Ierusalim în fiecare an cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti şi se mai numeşte Duminica Floriilor. Atunci sunt aduse ramuri verzi de salcie care se sfinţesc şi se împart credincioşilor. Din ele se împletesc coroniţe care se aşează la icoane.
Diana Voda, VIII B

Învierea Domnului Iisus Hristos

Duminică dimineaţa, a treia zi după punerea în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos, când încă mai era întuneric, Maria Magdalena şi alte femei care-L urmaseră pe Iisus, au venit la mormânt ca să-L ungă trupul cu miresme. Mormântul era gol. Un înger le-a vestit: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde a fost pus”.

Alergând la Petru şi la Ioan, Maria Magdalena le-a spus: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus”!

Uimiţi de această veste, Apostolii Petru şi Ioan au mers repede la mormânt l-au găsit gol.

Domnul Iisus Hristos S-a arătat femeilor cărora Le-a spus: „Bucuraţi-vă!”

Soldaţii care au stat de pază la mormânt au alergat în cetate şi le-au spus arhiereilor cele ce se întâmplaseră. Aceştia le-au dat bani mulţi şi le-au poruncit să spună că Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când ei dormeau. Iar ei, luând banii, au făcut precum li s-a poruncit.

Dimineaţa, soldaţii care au păzit mormântul lui Iisus au venit la arhierei şi le-au spus tot ceea ce s-a întâmplat. Aceştia, adunându-se cu bătrânii poporului au dat bani mulţi soldaţilor ca să spună că, pe când dormeau, Apostolii au venit şi au furat trupul lui Iisus.

Învierea Domnului o sărbătorim în fiecare an la Paşti, la o săptămână după Florii. Este cea mai mare sărbătoare creştină. Prin aceasta, Iisus a dovedit lumii întregi că este cu adevărat FIUL LUI DUMNEZEU.
În noaptea de Înviere creştinii merg la biserică şi poartă în mână fiecare câte o lumânare pe care o va aprinde din lumina pe care preotul o aduce din Sfântul Altar. Până la Înălţarea Domnului la cer, creştinii se salută cu cuvintele: „Hristos a înviat”! şi răspund: „Adevărat a înviat”!

Petricu Iuja Anais , V A

Obiceiuri de Paste
Grecia

Prima ceremonie este ţinută în Vinerea Mare, cunoscută ca şi ziua coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Catafalcul este scos din altar si purtat pe străzile oraşului, urmat de credincioşi cu lumânările aprinse. Sâmbăta Mare este dedicată pregătirilor, iar atmosfera generală este de voioşie si bună dispozitie, pentru că se ştie că nu a mai ramas mult timp până la Înviere. Bisericile sunt decorate de sărbătoare, oamenii sosesc pe înserat, având lumânări, iar la miezul nopţii iau lumină şi işi spun "Hristos a inviat!" (în limba greacă, "Christos anesti!"). În prima zi de Paşte, au loc, în aer liber, diferite manifestări de bucurie pentru Învierea Domnului, consumându-se supa de miel, friptura de miel, ouă, salate şi prăjituri speciale. De asemenea, grecii mănâncă o pâine rotundă (lipie), ornată cu o cruce făcută din ouă roşii, care se numeste Christopsomon.

Rusia

Incondeierea ouălor este una dintre tradiţiile pascale de bază din Rusia. Cea mai frecventă culoare pentru vopsirea ouălor este roşu. Vopseaua roşie este aleasă pentru că simbolizează sângele domnului Iisus Hristos. În plus, ruşii obisnuiesc să spargă ouale roşii folosind cuie, tradiţie ce aminteşte de răstignirea Domnului Iisus Hristos. Rulii merg la biserică în noaptea de sâmbătă. La miezul nopţii, ei ies afară şi înconjoaăa biserica, intonând cîntece religioase. Preotul ciocaneşte la uşă, iar toţi se întorc în biserică pentru a sărbători Învierea. Imediat dupa ce slujba de Înviere s-a încheiat, ruşii obişnuiesc să servească cina împreună cu toţi membrii familiei. Cina de Paşte este un festin somptuos la care participă un număr mare de credincioşi. Pe lângă multe alte delicatese, în cadrul cinei de Paşti ruşii servesc si o prăjitura special preparata pentru această sărbătoare, numită „kulich”.

Gherendi Iris, V B

 În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe faţă în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele.

 În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţeascăşi să binecuvânteze bucatele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate pe o farfurie simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapăşi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşază pasca, şunca, brânza, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfeclă roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continuă în familie.

În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agaţă ouă vopsite (golite de conţinutul lor). Pomul poate fi aşezat într-o vază frumoasăşi farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoabă de acest fel.

La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonac şi cocoşi albi. Cocoşii sunt crescuţi anume pentru împlinirea acestei tradiţii. Ei vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoş cântă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci.

 O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor Sărbători fericite. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Argeş, printre dulciurile pregătite de Sfintele Paşti se numără covrigii cu ou (numiţi aşa pentru că în compoziţia lor se adaugă multe ouă, 10-15 ouă la 1 kg de făină). Fiecare gospodar se străduieşte să pregătească o astfel de delicatesă, care este şi simbolul belşugului.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin şi pâine sfinţite).În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continuă masa cu friptura de miel.

 În Tara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine şi a fost furată, sunt pedepsiţi ca a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfruptă atât “hoţii”, cât şi “păgubaşii”? Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul.

Pe valea Crişului Alb, la Almaş, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile şi fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare şi vin în curtea bisericii unde vopsesc şi "împistriţesc" (încondeiază) ouă.

Stefania Pop, VI A

Ciocnirea oualor de Pasti

Ouale rosii de Pasti nu pot lipsi de pe masa nici unui bun crestin la aceasta sarbatoare.
Inrosirea oualor de Pasti se face in Joia Mare, existand credinta ca ouale fierte si rosite in aceasta zi nu se strica pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodata.
Legendele crestine leaga simbolul oualor rosii de patimile lui Iisus. Traditia spune ca atunci cand Iisus a fost batut cu pietre, cand acestea l-au atins, s-au transformat in oua rosii, o alta varianta fiind aceea ca, Sfanta Fecioara Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, a adus niste oua intr-un cos, care s-au insangerat stand sub cruce. Se povesteste ca dupa ce Iisus a fost rastignit, rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: 'Cind va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Iisus'. Nici nu a terminat bine de vorbit si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.
De Pasti, la romani, exista obiceiul ciocnirii oualor. Se ciocnesc numai oua rosii dupa un anumit ceremonial, care in comunitatile rurale se pastreaza fara abatere. Oul are trei parti: varful (care se numeste cap), partea opusa (dos) si fetele laterale (coaste). In prima zi de Pasti se ciocneste numai cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar in zilele urmatoare dos cu dos. Ca regula generala, primul care ciocneste este cel mai varstnic barbat de la masa sau o persoana mai in varsta, care ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de un comesean, in timp ce rostette formula 'Hristos a Inviat !', la care se raspunde cu: 'Adevarat a inviat !'
In dimineata primei zile de Pasti, copiii sunt pusi sa se spele pe fata cu apa dintr-un vas in care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii sa fie tot anul sanatosi si rumeni la fata, precum oul de Pasti si curati precum argintul.
Se crede, de asemenea, ca oul rosu este aparator impotriva diavolului si pazeste casa de farmece. Podgorenii, pentru a-si feri roadele de grindina, leaga primavara vita-de-vie cu salcie de la Florii sau ingroapa un ou rosu, in Vinerea Mare. Macedo-romanii pun in fereastra oua de la Pasti, iar in Bucovina se crede ca oul rosu este, alaturi de cruce, un simbol al biruintei impotriva Diavolului.Sosind Pastele, atit cei care merg la inviere, cit si ceilalti ai casei, se spala int-un lighean in care se afla oua si banuti. Oul rosu semnifica sanatatea, iar banii bogatia.
Alin Sandor,  VIII B