A venit toamna… Toate frunzele
cad pe toboganul vântului, într-un vals al negurii. Firele de iarbă se închină
fiecărui fir de vânt.
Pădurea parcă e o carte deschisă
tuturor celor care își doresc cu adevărat să pătrundă în ea. Iar toamna, un
cititor interesat, rupe fiecare pagină, cu grijă, croșetând un covor din
frunze.
Copiii care se jucau bucuroși în
pădure au fost alungați de aerul rece, care îi îmbujorează. Acum privesc pe
geam, cum fiecare strop de ploaie curăță pământul plin de praf. Dovleceii,
supărați pe toamnă, își încrețesc cozile și fac pe bosumflații. Gutuile,
atârnate de crenguțele pomilor, așteaptă triste și amare de plictiseală, să le
ia și pe ele cineva. Roadele toamnei se împrietenesc cu gospodinele care le
pregătesc pentru lunga iarnă ce va urma. Veverițele caută ghinde prin pădure,
dar nu mai găsesc nimic, așa că se pornesc fiecare să împrumute câteva
provizii de la vecini.
Într-un final, toamna închide
marea carte și termină tabloul înfumurat.
Teodora
Mureșan, Clasa a VI-a B
