DJ Control munceste de zor!

De sezon by Raluca Iclanzan

Venetia prin lentila aparatului lui Alex Maior

Alex Maior este pasionat de fotografia de buna calitate. Zilele acestea a gasit intre pozele din arhiva sa unele facute in 2007, la Venetia. Pentru ca ni s-au parut foarte reusite vi le supunem atentiei. Si pentru ca cea mai buna semnatura pentru cineva care lucreaza cu aparatul foto este... o poza, adaugam si un instantaneu cu Alex din 2007, adica exact de pe vremea cand facea aceste poze cu o "sapuniera", vorba lui. Eu spun ca, cu putin ajutor la editare, arata chiar bine.

DJ Control revine cu prima sa piesa dubstep!

Remix DJ Control

E iarna!

            E iarnă. Fulgi mari de zăpadă mi se topesc pe faţă, pe mâini. Totul este alb afară, dar e alb şi sufletul meu. Aştept cu nerăbdare sărbătoarea Crăciunului, bucuria de a fi împreună cu întreaga familie, ritualul împodobirii bradului, colindele care se aud peste tot.

            Însă toate aceste emoţii, au parcă un alt conţinut la ţară, cel puţin, aşa îmi povesteşte mama, despre Crăciunul de altă dată, petrecut în casa bunicilor săi din Urişor, un sat de pe valea Someşului. Casa însăşi era plină de farmec, o casă parohială cu încăperi multe şi luminoase, cu podele de lemn şi grinzi vopsite în maro şi gri, cu sobiţe cu rumeguş care răspândeau o căldură aparte, cu bucate tradiţionale pregătite cu multă dragoste de străbunica.

            În ajunul Crăciunului, casa era deja împodobită şi îşi aştepta colindătorii. Primii porneau la colindat cei mici, în grupuri de patru-şase copii, chiar înainte de a se însera, având la gât o trăistuţă ţesută la război în dungi negre şi roşii, primul colindat fiind, de regulă, preotul satului, străbunicul meu.  Colindele erau pregătite încă de la “ lăsata secului “, pe toată perioada postului Crăciunului. Apoi, intrând din casă în casă, străbăteau toate uliţele satului,  de peste tot auzindu-se colindele transmise din moşi strămoşi “ O ce veste minunată “ , “ Steaua sus răsare “, “ Trei crai de la răsărit “ …. Copii erau răsplătiţi cu colăcei făcuţi în cuptor, mere şi nuci, trăistuţele devenind neîncăpătoare.Apoi sosea un grup de flăcăi, dintre care unul era

"Arta de a da contur amintirilor"

"Zoom in on your Passion" - Coolpix Nikon L110

Pasiunea mea pentru fotografie a inceput undeva in liceu...eram prin clasa a IX-a cand foloseam un aparat cu film, si imi aduc aminte ca ma distram, impreuna cu colegii mei, deoarece obisnuiam sa duc aproape zilnic aparatul cu mine si sa fac cateva poze, ba pe coridoare, ba prin clase, si, de ce sa nu recunosc, chiar si in timpul orelor. Era distractiv ... dar si costisitor, daca stau bine sa ma gandesc, filme scumpe, pozitii putine, developatul deasemenea era costisitor, dar era o placere ... Nu am constientizat pe moment ca peste cativa ani are sa devina pentru mine cu adevarat o pasiune, o modalitate de a mi exprima gandurile, trairile si chiar de a aduce bucurie si celor din jurul meu fotografiindu-i.

A urmat era digitala, imi aduc aminte cu zambetul de buze ca imprumutam de la o colega aparatul ei digital, eu neavand pe atunci posibilitatea sa-i cumpar unul. Era cea mai mare bucurie sa ajung acasa si sa fac cateva fotografii, si imediat sa le si descarc, sa le privesc, sa ma minunez de ce am pozat.

In anul 2007, in luna iulie am intrat si eu in posesia unui aparat digital (tin sa mentionez ca pana si azi mai folosesc aparatul pe film, deoarece creeaza o stare total diferita de cel digital, incercati si voi !, ii indemn pe toti ei care au pasiunea pentru fotografie sa incerce ! e un sentiment unic ) si practic de atunci am inceput sa privesc cu alti ochi ce inseamna fotografia pentru mine.

Pe langa pasiune, arta forografica este pentru mine singurul lucru de care nu ma plictisesc niciodata.

Anul acesta, 2012,finalizez un curs de fotografie din cadrul Scolii Populare de Arta din Tg-Mures, acolo unde am cunoscut oameni deosebiti, in primul rand domnul profesor Cezar Buliga( pentru care am cuvinte numai de bine, deoarece fara sfaturile dansului, dar bineinteles si prin efortul meu de a pune in practica diversele lucruri invatate nu cred ca reuseam sa ajung la un nivel la care sa fiu multumita de ce realizez).

Prin munca continua, atentie la lumina si compozitie caut intotdeauna modalitati noi de a-mi pune gandurile si sentimentele in imaginile pe care le creez.

Fiecare clipa, dupa ce trece, se transforma intr-o amintire daca stam bine si ne gandim. Timpul care se scurge constant, nu da inapoi si nu se opreste pentru nimeni si nimic, si de aceea consider ca fiecare secunda, minut, ora conteaza enorm de mult si trebuie pretuit sau pretuita pentru ca amintirea sa infrumuseteze  povestea ce o numim viata.

Fotografia reprezinta arta, acea arta care da contur tuturor amintirilor noastre, imortalizand fiecare clipa pentru un viitor plin de prezenturi trecute. Si de multe ori cuvintele sunt inutile, o fotografie facand mai mult decat 1000 de cuvinte, iar un fotograf se remarca atunci cand munca lui vorbeste pentru el.

Raluca Iclanzan, absolventa 2003

Primul bootleg 2012 de la DJ Control

Absolut

Încerc

să mă învălui în gânduri,

să-mi meditez credinţa ce sunt oare,

iluzie?

Aştept adevărul, minunea...

trupul mi-l simt vibrând

sub mantia tăcerii, poate...cândva

lumina îmi va săruta tălpile goale...

Bogdan Halatiu, promotia 2007

Toamna prin lentila aparatului lui Alex Maior

Toamna imbina perfect doua stari sufletesti: bucuria pentru fructele pamantului si melancolia vremii mohorate. 

Alex Maior, promotia 2010

Sufletele abandonate prin orfelinate, tânjesc după un strop de afecțiune*

 De mult timp îmi doresc să fac un gest de solidaritate. Vroiam să împart cu cei care nu au fost atât de binecuvântați de soartă cum mă simt eu. Invitația pe care am primit-o de la Liga Tinerilor Creşini Ortodocşi de a mă alătura lor într-o acțiune organizată la o casă de copii din Tîrgu Mureș, a picat cât se poate de bine. Aveam mari emoţii, era o premieră pentru mine. Ceva ce mi-am dorit tot timpul, dar niciodată nu am avut curajul de a duce până la capăt. .. Îmi imaginam încă de acasă cum urma să se întâmple: vom merge acolo, ne vom juca împreună cu copilaşii, îi vom ajuta să se destindă puţin şi să ne cunoască, iar apoi la revedere, mergem acasă. Nici un moment nu m-am gândit la vreun ataşament prea pronunțat.
Am ajuns, însă, la casa de copii, unde sunt  în jur de 10 copilaşi de vârste diferite. La început, nu ştiam cum să facem  să nu se simtă stânjeniţi aşa că i-am îndulcit cu dulciuri cumpărate. Fiecare dintre noi, a încercat să interacționeze cu câte un copilaş, să se joace cu cu el, să-i vorbească, iar apoi totul vine de la sine. Uitându-mă prin încăpere, am zărit într-un colț, departe de restul copiilor o fetiță. O fetiță micuță. Nu avea mai mult de 3-4 anișori. Era retrasă, parcă venită dintr-o altă lume, aşa că m-am apropiat de ea. Am încercat să vorbesc cu ea, dar nu mă înţelegea , ea nu vorbea românește, iar eu nu vorbesc maghiară. Oricum, nu a contat prea mult, pentru că de-ndată ce ne-am apropiat puțin una de alta ne-am înţeles prin gesturi, de parcă ne-am fi știut de când s-a născut. Ne-am jucat mult cu toţii, am creat împreună o atmosferă călduroasă, familială. Ne-am simţit cu toţii din nou copii, pentru câteva ore. Doar aşa putem  înțelege un copil, intrând în pielea lui, în gândul lui. Niciodată nu mi-am putut imagina de câtă dragoste au nevoie copilaşii. O vedeam pe fetiţă cum îşi întindea braţele, tânjea după o îmbrățișare, iar când am ridicat-o, şi-a lipit obrajorii ei calzi şi roşii, de obrajii mei şi m-a strâns în braţe cum nimeni nu a făcut niciodată.  Apoi şi-a lăsat căpşorul pe umărul meu…. Îmi venea să stau aşa, pentru totdeauna. Nu îndrăzneam să mă mai mișc. Ceea ce am simțit, a fost o imbrăţişare unică, necondiţionată şi sinceră. Şi asta se simte. Am simţit cum mi s-au înmuiat genunchii, şi sufletul mi s-a umplut parcă de lumină, de căldură. 
Concluzia acestei experienţe, este de fapt un sfat, pentru, noi toţi cei care nu avemcurajul, să facem un gest mic. Haideți să lăsăm prejudecăţile deoparte,haideți să ne facem timp şi pentru aceşti mici îngeraşi. Nu îi ajutăm doar pe ei, ci şi pe noi. Ei au mare nevoie de oameni, de îmbrăţişări sincere, din toată inima. Faptul că le ducem jucării şi haine nu reprezintă decât un gest, care probabil ne satisface ideea că am făcut un bine cuiva, am făcut o faptă bună. Dar, nici o jucărie nu le va potoli setea de dragoste, de căldură.

Cezara Iorga, absolventa 2004
*material preluat cu acordul autorului de pe MuresNews.ro

Alaturi de ingeri

 ...început...

La început de zi moartea devine viaţă ascunsă

sub un chip de om...

şi omul prinde viaţă. Atunci devine prizonier

în palma timpului aşa începe jocul lui cu timpul,

cu viaţa,

cu Dumnezeu...

...sfârşit...

Seara,

viaţa devine moarte ascunsă,

sub un chip de om, şi-atunci

se- ncheie jocul lui cu timpul,

cu viaţa.

Dumnezeu ramâne

încă-n joc cu el în timp,

în infinit, în cer,

Alături de îngeri...

Bogdan Halatiu, promotia 2007

Alexander Graham Bell

Este nascut in data de 3 martie 1847 in Ediburgh Scotia pe insula Cap Breton. Acesta a crescut intr-o familie cu o pasiune foarte mare pentru comunicare. Bunicul său, de asemenea, numit Alexander Bell, a avut si acesta o reputaţie impresionanta. 

Alexander a fost un om de stiinta, inventator si, ulterior, industrias american, care in anul 1876 a devenit prima persoana care a inventat un dispozitiv capabil sa emita si sa recepționeze cuvintele rostite. In transmitatorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragma flexibila de care era atașat un magnet permanent. Diafragma și magnetul vibrau, și un efect numit inducție electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină alăturată. Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subțire de fier, pentru a reproduce vibrațiile sonore inițiale. Insa transmițătorul lui Bell producea doar un semnal slab,la acel moment fără mijloace de a-l amplifica. Rezultate mai bune a obtinut inventatorul american Tomas Alva Edison in 1878.  Edison a folosit un microfon cu granule de carbon .

Alexander Graham Bell este cunoscut intai de toate ca fiind inventatorul telefonului. Dar acesta a fost interesat in mai multe domenii ale tehnologiei. A realizat cercetări medicale şi a perfecţionat tehnicile de invaaare a vorbirii destinate persoanelor fara auz. De asemenea, a inventat grafofonul şi fotofonul.

Inzestrat cu o voce impunătoare, Alexander Bell a cautat să dezlantuie printre altele, intregul potential al cuvantului vorbit. Atentia lui a fost atrasa in mod deosebit la cei pentru care actul de a vorbi prezenta provocări descurajatoare.Datorita faputlui ca lucra cu astfel de persoane l-adeterminat să publice scrierile in care a inclus o lucrare despre balbaiala si alte impedimente de vorbire”. Pana in 1838, el a fost în mod regulat cel  la care se face referire în presa din Londra ca "Renumitul profesor de oratorie.".

In mijlocul succesului sau timpuriu academic şi profesional, tanarul Alexander Graham Bell a fost lovit de o serie de tragedii personale.Tuberculoza, flagel al secolului al 19-lea, i-a afectat viata atat fratiilor sai, in interval de patru luni care au si decedat. Bell insusi a luptat cu boala atunci când, la 23 de ani, sa mutat cu parintii sai în Canada. Aflat in convalescenta in ceea ce el numea "locul lui visat" - o fermă spaţioasă în Brantford, Ontario - Alexander Graham Bell a fost in masura sa recupereze în minte si spirit ambitiile lui.

In 1871, Bell a inceput sa dea instructiuni la Scoala din Boston pentru surzi. Incercarea de a-i invata pe copii surzi sa vorbeasca a fost considerata revoluţionara. Munca acestuia cu studentii sai surzi din Boston s-a dovedit a fi un eveniment de cotitura in viata lui. Unul dintre elevii sai, Mabel Hubbard, era  fiica unui om care va juca un rol vital în viata si munca lui Bell. Intre timp Mabel va deveni sotia lui cu care va avea ulterior doi copii dar care vor muri in copilarie.In acelasi an acesta a format Bell Telephone Company.

 Dornic de a insufla o iubire de stiinţă şi a lumii naturale printre altele, Bell a adus un sprijin financiar considerabil şi de editorial la revista Science, cât şiNational Geographic . La moartea lui Bell pe 02 august 1922, telefoanele oamenilor au fost oprite din sunat ,în tributul unui om a cărui dorinţă de a comunica le-a făcut posibile. 

Diana Vaida, absolventa 2009

Arabesque este noua piesa semnata DJ Andu (Dragos Moldovan)

DjAnDu - Arabesque by Djandu on Mixcloud

Adolescenta

Moto:

„E frumos să ştii că a fost odată un înger care avea grijă de visele tale... aşa am trăit povestea mea cu îngeri...”

Am deschis, azi…

porţile timpului să văd viaţa. Am deschis Necunoscutul,

să aflu unde se ascunde moartea, poate, să ştiu

de ce singurătatea ne distruge visele ...

Am deschis şi aripile tale

şi am văzut o pată pe copilăria ta,

o lacrimă

de ceară albă.

.....................

Azi te pândeşte

adolescenţa ...

Bogdan Halatiu, promotia 2007

Balul Bobocilor la Colegiul Economic Transilvania

Si anul acesta Colegiul Economic Transilvania si-a onorat bobocii. Bucuria noastra a fost foarte mare deoarece toti fostii nostri elevi care au urcat pe scena la Balul Bobocilor 2011 s-au descurcat foarte bine. Nu au lipsit nici premiile. Mister Boboc Economic 2011 este Bogdan Mirza! Pe locul  III s-au clasat Roxana Naznean si Catalin Erdelyi, in vreme ce premiile de popularitate au fost adjudecate de Kitty Salagean si Dragos Moldovan. Toti ceilalti participanti au avut insa prestatii reusite! Ca de fiercare data, sala Teatrului National s-a dovedit a fi neincapatoare, iar show-ul pregatit unul foarte reusit. Petrecerea a continuat apoi pana tarziu in noapte la Gallery Social Club , unde invitatul serii a fost GuessWho.

ATENTIE:Cel mai tare bal al bobocilor este, de ani buni, la ECO!!!

Cu mare placere anuntam ca, anul acesta se anunta un show de zile mari la Balul Bobocilor Economic. Avem placerea ca printre concurenti sa fie 8 dintre fostii elevi ai clasei a VIII-a A 2010-2011: Maria Frenti, Anca Suteu, Roxana Naznean, Cristiana Salagean, Bogdan Mirza, Doru Muntean Cozos, Catalin Erdelyi si Dragos Moldovan. De asemenea printre oprganizatorii din clasa a XII-a se numara fosti elevi cu care ne mandrim precum, Lavinia Buda(Miss Eco 2007) sau Alex Oltean. Suntem convinsi ca va veti simti minunat in 14 octombrie si va invitam sa va procurati din timp bilete, atat pentru show-ul de la Teatrul National, cat si pentru discoteca, unde invitat special este GuessWho. Pentru ca, de cativa ani buni, cele mai reusite baluri ale bobocilor "se intampla" la Eco!!!
PS: se pare ca toate cele 1600 de bilete s-au epuizat!

DJ AnDu si mix-ul sau

Dragos Moldovan, alias DJ AnDu a terminat cu ceva ani in urma la noi scoala generala. Acum este student in anul I la Automatica si Informatica Aplicata , facultate a Universitatii "Petru Maior". Asigura nu odata muzica la numeroase party-uri si are pasiunea pentru fenomen. Iata si ultimul sau remix:

Andrei Balint-un profesionist al fotografiei!

Andrei a trecut de mult fotografiile sale in categoria "arta". Este suficient sa intrati pe blogul sau si va puteti da seama imediat de acest fapt. Dragit este ca a ramas acelasi persobaj modest , agreabil si de bun simt pe care il stiam inca din clasa a V-a. De fapt, asa cum trebuie sa ramana orice om care are cu adevarat valoare! Hai sa mai privim cateva dintre realizarile sale "captate" prin Alaska, desertul Mojave, sau alte locuri la fel de interesante!

Andrei Balint photo - slideshow maker

Alex revine cu poze pe blogul creat de el...

Alex Maior este unul dintre initiatorii blogului scolii noastre. Fara ideea lui, toate sutele de materiale publicate aici probabil ca s-ar fi pierdut. Alex are si pasiunea fotografiei. Am selectat cateva dintre ultimele sale realizari. Sper sa va faca placere! Daca doriti mai multe poze de acest gen, intrati pe blogul sau personal, a carui adresa o gasiti la recomandari!