Este
nascut in data de 3 martie 1847 in Ediburgh Scotia pe insula Cap Breton. Acesta
a crescut intr-o familie cu o pasiune foarte mare pentru comunicare. Bunicul său, de asemenea, numit
Alexander Bell, a avut si acesta o reputaţie impresionanta.
Alexander
a fost un om de stiinta, inventator si, ulterior, industrias
american, care in anul 1876 a devenit prima persoana care a inventat un
dispozitiv capabil sa emita si sa recepționeze cuvintele rostite. In
transmitatorul sau microfonul lui Bell, undele sonore loveau o diafragma
flexibila de care era atașat un magnet permanent. Diafragma și magnetul vibrau,
și un efect numit inducție electro-magnetică producea un curent variabil
într-o bobină alăturată.
Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un receptor în care trecea
prin bobina unui electromagnet. Curentul variabil producea un câmp magnetic
variabil, care făcea să vibreze o diafragmă subțire de fier, pentru a reproduce
vibrațiile sonore inițiale. Insa transmițătorul lui Bell producea doar un
semnal slab,la acel moment fără mijloace de a-l amplifica. Rezultate mai bune a
obtinut inventatorul american Tomas Alva Edison in 1878. Edison a folosit un microfon cu granule de
carbon .
Alexander
Graham Bell este cunoscut intai de toate ca fiind inventatorul telefonului. Dar
acesta a fost interesat in mai multe domenii ale tehnologiei. A realizat
cercetări medicale şi a perfecţionat tehnicile de invaaare a vorbirii destinate
persoanelor fara auz. De asemenea, a inventat grafofonul şi fotofonul.
Inzestrat
cu o voce impunătoare, Alexander Bell a cautat să dezlantuie printre altele,
intregul potential al cuvantului vorbit. Atentia
lui a fost atrasa in mod deosebit la cei pentru care actul de a vorbi prezenta
provocări descurajatoare.Datorita faputlui ca lucra cu astfel de persoane
l-adeterminat să publice scrierile in care a inclus o lucrare despre balbaiala si alte impedimente de
vorbire”. Pana in 1838, el a fost în mod regulat cel la care se face referire în presa din Londra
ca "Renumitul profesor de oratorie.".
In mijlocul succesului
sau timpuriu academic şi profesional, tanarul Alexander Graham Bell a fost
lovit de o serie de tragedii personale.Tuberculoza, flagel al secolului al
19-lea, i-a afectat viata atat fratiilor sai, in interval de patru luni care au
si decedat. Bell insusi a luptat
cu boala atunci când, la 23 de ani, sa mutat cu parintii sai în Canada. Aflat in convalescenta in ceea ce el
numea "locul lui visat" - o fermă spaţioasă în Brantford, Ontario -
Alexander Graham Bell a fost in masura sa recupereze în minte si spirit
ambitiile lui.
In 1871, Bell a inceput sa dea instructiuni la
Scoala din Boston pentru surzi. Incercarea
de a-i invata pe copii surzi sa vorbeasca a fost considerata revoluţionara.
Munca acestuia cu studentii sai surzi din Boston s-a dovedit a fi un eveniment
de cotitura in viata lui. Unul
dintre elevii sai, Mabel Hubbard, era
fiica unui om care va juca un rol vital în viata si munca lui Bell. Intre timp Mabel va deveni sotia lui
cu care va avea ulterior doi copii dar care vor muri in copilarie.In acelasi an
acesta a format Bell Telephone Company.
Dornic de a insufla o iubire de stiinţă şi a lumii naturale printre
altele, Bell a adus un sprijin financiar considerabil şi de editorial la
revista Science, cât şiNational Geographic . La moartea lui Bell pe 02 august 1922,
telefoanele oamenilor au fost oprite din sunat ,în tributul unui om a cărui
dorinţă de a comunica le-a făcut posibile.
Diana Vaida, absolventa 2009
