Pasiunea mea pentru fotografie a
inceput undeva in liceu...eram prin clasa a IX-a cand foloseam un aparat cu film, si imi aduc aminte ca ma distram, impreuna cu colegii mei, deoarece
obisnuiam sa duc aproape zilnic aparatul cu mine si sa fac cateva poze, ba pe
coridoare, ba prin clase, si, de ce sa nu recunosc, chiar si in timpul orelor. Era distractiv ... dar si costisitor, daca stau bine sa ma gandesc, filme
scumpe, pozitii putine, developatul deasemenea era costisitor, dar era o
placere ... Nu am constientizat pe moment ca peste cativa ani are sa devina
pentru mine cu adevarat o pasiune, o modalitate de a mi exprima gandurile,
trairile si chiar de a aduce bucurie si celor din jurul meu fotografiindu-i.
A urmat era digitala, imi aduc aminte
cu zambetul de buze ca imprumutam de la o colega aparatul ei digital, eu
neavand pe atunci posibilitatea sa-i cumpar unul. Era cea mai mare bucurie sa
ajung acasa si sa fac cateva fotografii, si imediat sa le si descarc, sa le
privesc, sa ma minunez de ce am pozat.
In anul 2007, in luna iulie am intrat
si eu in posesia unui aparat digital (tin sa mentionez ca pana si azi mai
folosesc aparatul pe film, deoarece creeaza o stare total diferita de cel
digital, incercati si voi !, ii indemn pe toti ei care au pasiunea pentru fotografie
sa incerce ! e un sentiment unic ) si practic de atunci am inceput sa privesc
cu alti ochi ce inseamna fotografia pentru mine.
Pe langa pasiune, arta forografica este pentru mine singurul lucru de care nu ma plictisesc niciodata.
Anul acesta, 2012,finalizez un curs de
fotografie din cadrul Scolii Populare de Arta din Tg-Mures, acolo unde am
cunoscut oameni deosebiti, in primul rand domnul profesor Cezar Buliga( pentru
care am cuvinte numai de bine, deoarece fara
sfaturile dansului, dar bineinteles si prin efortul meu de a pune in practica
diversele lucruri invatate nu cred ca reuseam sa ajung la un nivel la care sa
fiu multumita de ce realizez).
Prin munca continua, atentie la lumina
si compozitie caut intotdeauna modalitati noi de a-mi pune gandurile si
sentimentele in imaginile pe care le creez.
Fiecare clipa, dupa
ce trece, se transforma intr-o amintire daca stam bine si ne gandim. Timpul care
se scurge constant, nu da inapoi si nu se opreste pentru nimeni si nimic, si de
aceea consider ca fiecare secunda, minut, ora conteaza enorm de mult si trebuie
pretuit sau pretuita pentru ca amintirea sa infrumuseteze povestea ce o
numim viata.
Fotografia reprezinta
arta, acea arta care da contur tuturor amintirilor noastre, imortalizand
fiecare clipa pentru un viitor plin de prezenturi trecute. Si de multe ori
cuvintele sunt inutile, o fotografie facand mai mult decat 1000 de cuvinte, iar
un fotograf se remarca atunci cand munca lui vorbeste pentru el.
Raluca Iclanzan, absolventa 2003
