E iarnă. Fulgi mari de zăpadă mi se topesc pe faţă, pe mâini. Totul este alb afară, dar e alb şi sufletul meu. Aştept cu nerăbdare sărbătoarea Crăciunului, bucuria de a fi împreună cu întreaga familie, ritualul împodobirii bradului, colindele care se aud peste tot.
Însă toate aceste emoţii, au parcă un alt conţinut la ţară, cel puţin, aşa îmi povesteşte mama, despre Crăciunul de altă dată, petrecut în casa bunicilor săi din Urişor, un sat de pe valea Someşului. Casa însăşi era plină de farmec, o casă parohială cu încăperi multe şi luminoase, cu podele de lemn şi grinzi vopsite în maro şi gri, cu sobiţe cu rumeguş care răspândeau o căldură aparte, cu bucate tradiţionale pregătite cu multă dragoste de străbunica.
În ajunul Crăciunului, casa era deja împodobită şi îşi aştepta colindătorii. Primii porneau la colindat cei mici, în grupuri de patru-şase copii, chiar înainte de a se însera, având la gât o trăistuţă ţesută la război în dungi negre şi roşii, primul colindat fiind, de regulă, preotul satului, străbunicul meu. Colindele erau pregătite încă de la “ lăsata secului “, pe toată perioada postului Crăciunului. Apoi, intrând din casă în casă, străbăteau toate uliţele satului, de peste tot auzindu-se colindele transmise din moşi strămoşi “ O ce veste minunată “ , “ Steaua sus răsare “, “ Trei crai de la răsărit “ …. Copii erau răsplătiţi cu colăcei făcuţi în cuptor, mere şi nuci, trăistuţele devenind neîncăpătoare.Apoi sosea un grup de flăcăi, dintre care unul era
costumat într-o arătare ciudată “ turca “ acoperită cu beteală şi franjuri de hârtie de toate culorile, care dansa şi făcea zgomote puternice, amplificate de sunetul tobei, reuşind să-I sperie pe cei mici .La miezul nopţii, venea corul bisericii, toată lumea cântând minunatele colinde, fiind cu toţii părtaşi la bucuria Naşterii Mântuitorului Nostru, Iisus Cristos.
costumat într-o arătare ciudată “ turca “ acoperită cu beteală şi franjuri de hârtie de toate culorile, care dansa şi făcea zgomote puternice, amplificate de sunetul tobei, reuşind să-I sperie pe cei mici .La miezul nopţii, venea corul bisericii, toată lumea cântând minunatele colinde, fiind cu toţii părtaşi la bucuria Naşterii Mântuitorului Nostru, Iisus Cristos.
Din cele povestite de mama, am înţeles magia Crăciunului petrecut la ţară, amintirea unor clipe, care dau sens vieţii .
Antonela Ivan, promotia 2011
*text distins cu premiul III la concursul „Toţi Luceferii colinda”