vineri, 9 martie 2012

Vasile, la Islaz



-Mai Gheorghita, ramai tu acasa si ai grija de fratit-o ca are fierbinteala si maica-ta ii dusa la doftor sa-l cheme iara. Eu trebuie sa plec degraba la mosia nemernicului de boier, ca nici azi nu ma lasa sa-mi vad de ale mele.
Trebuie sa merg sa-i pregatesc caii, ca are de mers nu stiu unde.
-Bine, bine tatuca, Vasile, da vezi ca vin de pe ulita si-i mare galagie pe acolo. Lume multa, imbracata de sarbatoare s-a adunat la biserica si am auzit ca-i pregatita pentru o mare adunare. Din toata tara, cica, au venit la noi, la Islaz. Se pare ca si preotul Radu Sapca o chemat cativa prieteni sa vie sa ne scape de robie.
          Ce stii tu, tatuca, eu zic mai bine sa mergi si matale acolo daca vrei sa ne fie mai bine, ca poate am scapa si noi de robie si-oi putea si io sa merg la scoala ca asa cum traim noi, numai viata nu-i.
-D-apoi , no, ma baiete, dupa ce ma intorc de la boier dau si eu o fuga in piata sa vad care-i treaba.
Badea Vasile pleaca gandit catre mosie. Pe drum se intalneste cu multi cunoscuti care-l indeamna sa vina in piata.
Dintr-o data il cuprinde inflacararea, gatul i se usuca si urechile-i zvacnesc, simnte cum se inroseste si gandul ca trebuie sa mearga si el acolo il macina tot mai mult. Uita de caii boierului si dus parca, pe sus de multime, incepe si el sa stige:
“Ura, ura”,”Bravo”, “asa-i”. Auzea cuvinte pe care nu le prea intelegea,dar isi dadea seama ca-i de bine. Tot timpul ii suna-n ureche ba vocea lui Balcescu, ba a lui Heliade-Radulescu iar, “Emancipatiunea clacasilor ce se fac proprietari prin despagubire” ii ungea sufletul si ii dadea speranta.
            Cata inflacarare, cat curaj si cate lucruri se faceau auzite prin”Proclamatia de la Islaz”. Nu-i mai pasa de nimic, nici copilul bolnav, nici grija zilei de maine nu mai erau importante pentru el parca in acest moment. Tot ce auzea si ce vedea ii dadea putere, se simtea mai liber, mai usor, mai cu speranta. Stia ca trebuie sa participe si el la “revolutie” si sa faca tot ce poate pentru ca alor sai sa le fie mai bine. Ca doar o viata are omul si pe aceea trebuie sa o traiasca demn! 
Cosmin Iclanzan, cls. a VIII-a A