luni, 19 martie 2012

Stefan cel Mare si razesul


Inca din secolul al XV-lea, voievodul nostru, Stefan cel Mare, a intrat in razboi cu turcii. Insa armata sa, nu era atat de numeroasa fata de cea a turcilor, asa ca baza eram noi, razesii.  Stefan insa era siret si folosea tactica hartuirii inamicului,  atacand  palcurile de achingii rasfirati dupa prada.  Produceam pagube si demoralizam armata turca, otraveam fantanile, ardeam toate posibilele surse de hrana.  Urma apoi atragerea dusmanilor intr-un loc favorabil noua si aplicarea loviturii decisive. Era sansa noastra sa rezistam astfel in fata unui dusman mult superior ca numar.
Astfel Stefan cel Mare, bunul si credinciosul nostru voievod, a devenit varf de lance in lupta antiotomana. Prima lupta cu turcii a fost cea din 1475.  Grea lupta, la Vaslui, Podul Inalt.  Acolo, am reusit sa-I atragem pe turci.  O fi stiut  el,Stefan ce face.  Iar,  eu ma supuneam, ca orice razes credincios domnului sau. In fata orasului Vaslui, intr-o zona mlastinoasa, intre doua dealuri impadurite s-au desfasurat evenimentele. Ne luptam cu totii, 40.000 de soldati la care se adaugau si cateva mii unguri trimisi de Matei Corvinul. Cu arme de foc, cu sabii simple dar si cu multa vitejie. Impotriva noastra, Soliman pasa cu trupele sale de osmanlai, in numar de 120.000, la care se adaugau si trupele muntene ale lui Laiota Basarab. Era ceata, lucru care i-a dat lui Stefan o idee, un siretlic. A  comandat sa se bata tobele anuntand atacul decisive, ca si cum, invaluiti de ceata, ar mai fi fost multi moldoveni. In ceata nu mai erau insa decat tobosarii, deoarece toti moldovenii atacasera inca de la inceput. Turcii speriati s-au retras, iar noi am repurtat o mare victorie. Pamantul sfant al Moldovei a fost aparat inca odata.
Dupa un an, Mahomed al II-lea vine el insusi in cautarea revansei.  Astfel are loc batalia de la  Razboieni, Valea Alba.  Insa acolo turcii ne-au biruit. Mii de oase ale mortilor Moldovei au stat marturie, dar Stefan nu a disperat. A ctitorit o biserica in Piatra Neamt, precum ii era obiceiul dupa fiecare lupta, dar nu a pictat-o. Nu am inteles atunci motivul, deabia mai apoi am aflat adevarul. Peretii negri, reprezinta un semn doliu pentru cei care au pierit in lupta, la Razboieni. De aceea este numita Valea Alba, dupa oasele soldatilor rapusi. Important e insa ca turcii imprastiati dupa jaf au fost alungati, Stefan transformand infrangerea in victorie, pastrandu-si domnia. L-au ajutat atunci sfaturile unui calugar pustnic si tinerii Moldovei care, ca si Muntii Vrancei, au stat de pavaza. Eu, simplu razes, nu va pot spune cum a fost, caci ranit dupa lupta de la Razboieni nu am mai participat la alungarea turcilor raspanditi dupa jaf.  Din povesti insa s-au nascut adevarate legend.
Cu timpul, Moldova a pierdut doua puncte strategice: Chilia si Valea Alba. De asemenea si-a pierdut aliatii.  Polonezii aveau alte calculi, iar venetienii erau departe. Stiu doar ca Stefan a trebuit sa plateasca tribut turcilor pentru recunoasterea autonomiei interne a Moldovei. Cat o fi fost tributul nu stiu. Oarecum stiu inca un lucru: Stefan a luptat in 36 de batalii dintre care numai 2 a pierdut. Toate acestea le-a reusit intr-o domnie de 47 de ani.  Apoi a murit, din cauza unei boli, guta, fiind astfel inmormantat la manastirea Putna, cea mai vestita dintre numeroasele sale ctitorii. Dupa moartea lui Stefan, am ramas cu suzeranitatea otomana, existand si acele capitulatii intre noi si otomani.
Un lucru este insa sigur: “Stefan a gasit Moldova de lemn si a lasat-o de piatra”. El a reusit sa dea moldovenilor ca mine mandria si forta de a-si apara pamantul stramosesc, iar de acolo, de la Putna, vegheaza asupra neamului nostrum caruia i-a lasat mostenire ce avea mai sfant: O TARA!
Farcas Roxana, cls. a VIII-a B