vineri, 25 decembrie 2009

Viflaime, Viflaime...


Colind, miros de sarmale si cozonaci...bucurie in fiecare casa...Viflaime, Viflaime/Hristos S-a nascut in tine/Hristos iara se coboara/Pe Pamant a doua oara...
Noapte a bucuriei, colind pe autobuz, colind in pietele orasului, colind la casele celor dragi...colind...suflete curate...VII A...sarmalele "facute de mama lui Bia", "de unde sunteti voi, ca tare frumos mai colindati?"..."a fost ceva deosebit colindul vostru"..."Domn ,Domn, sa-naltam"...La multi ani, Doni!Te-ai nascut odata cu Craciunul..."dar nu ajungem la toti Craciunul asta?"..."Minune s-a intamplat?Cerul s-a inspaimantat"...am invatat ca nimeni nu poate fura Craciunul atata vreme cat mai exista ingeri care colinda..."Nici o Sarbatoare nu-i,ca Nasterea Domnului"..."Primiti cu Colindul?"...LA ANUL SI "LA MULTI ANI!"..."Domneste pacea pe Pamant"...

joi, 24 decembrie 2009

Colindă la muzeu...


Sub acest generic s-a desfăşurat proiectul şcoală – muzeu, al elevilor conduşi de profesoarele Codruţa Băciuţ, de la Şcoala Generală Nr. 2, şi Rozalia Truţa, de la Gimnaziul Mihai Viteazul.Obiectivul acestui proiect a fost, nu un simplu colindat la o instituţie culturală, ci aducerea la cunoştinţa elevilor a tradiţiilor şi obiceiurilor legate de sărbătorile de iarnă.Din partea muzeului etnografic, gazdă a fost muzeograful Vasile Mureşan.Copiii au dat glas colindelor creştine lângă brad şi sub stea, iar Iisus s-a născut şi a fost găsit de păstori şi de magi într-o scenetă minunată, realizată de elevii clasei a VII-a de la Gimnaziul de Stat Mihai Viteazul, amintind un vechi colind cu păstori, sau un Viflaim.Ne-am petrecut două ore şi jumătate, nici n-am simţit cum trece timpul, ne-am lăsat pătrunşi de atmosfera sărbătorilor de iarnă prin colindele cântate de elevii de la Şcoala Generală Nr. 2,conduşi de doamna profesoară Doina Boariu, dar şi de cele cântate de surorile Oana şi Tania Ungur, cu acompaniament la chitară, apoi copiii au primit daruri, mere, colăcei, bomboane şi cozonac.Colindul copiilor a inclus şi Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş, unde au vizitat o extraordinară expoziţie de icoane.Considerând că această intâlnire în cadrul tradiţional specific a însemnat mult pentru fiecare dintre cei prezenţi, putem afirma că a fost o zi plină, o zi minunată, în care elevii au învăţat multe despre tradiţiile poporului nostru care ne leagă de marile culturi.

luni, 21 decembrie 2009

O brad frumos!!!

Ca in fiecare an, ne-am dat silinta sa impodobim cel mai frumos brad in Oraselul copiilor din Cetate!Asa ca, pe un ger napraznic, am purces cu mare avant sa facem un brad...intr-un om de zapada.S-a muncit din greu intr-o atmosfera de veselie.Si mai draguta a fost faza cu "caciula bradului", adusa val-vartej si...pusa intr-un mod ...mai original:P.Ce a iesit va invitam sa vedeti in instantaneele urmatoare:

duminică, 20 decembrie 2009

Din compunerile noastre!...clasa a IIIa A

Un titlu - mai multe lucrări

O faptă bună

Era o zi călduţă de toamnă.Pământulera acoperit cu un covor de frunze ruginii.
Justiniana şi Nectarie au ieşit la plimbare împreună cu tatăl lor.Acesta era un pădurar vestit.Din mijlocul codrului s-a auzit un geamăt.Copiii au alergat într-acolo.În mijlocul unei mlaştini, un pui de căprioară se zbătea între viaţă şi moarte.
Nectarie şi-a strigat tatăl să vină în ajutorul puiului.Cu multă dragoste şi atenţie, pădurarul a scos puiul din mlaştină.Avea picioruşul rupt. Cu batista Justinianei, tatăl a bandajat piciorul iedului.Cu multă grijă copiii şi tatăl lor au pus puiul în raniţă.
Au pornit grăbiţi spre canton.Cu atenţie mărită, dragoste şi pricepere au îngrijit puiul.În fiecare zi îl găseau tot mai vesel.Îl scoteau zilnic în curte ca să nu simtă că nu este în libertate.
Primăvara, tata le-a spus că puiul trebuie dus la mama lui.Cu emoţie în suflet au pornit spre pădure.Înainte de a se despărţi, puiul şi-a aşezat botul catifelat pe mâinile copiilor în semn de mulţumire.
Copiii s-au întors acasă bucuroşi de fapta bună pe care au făcut-o.
Hancu Serafim-Rafael


Era o zi frumoasă de toamnă!
Ana şi Bogdan se plimbau prin pădure, admirând frumuseţea naturii.
Deodată auziră un zgomot venind dinspre râu. Alergară repede să vadă ce s-a întâmplat. Ajungând la râu, ei au văzut un pui de căprioară zbătându-se în apele reci şi încercând să iasă la mal.
Copiilor li s-a făcut milă de bietul animal şi l-au chemat pe tatăl lor să salveze puiul.Tatăl copiilor a venit numaidecât, s-a aruncat în apă şi a reuşit să scoată puiul la suprafaţă. Copiii i-au bandajat picioruşul rănit, i-au dat de mâncare, apoi l-au lăsat să alerge prin pădure.Au fost foarte fericiţi că puiul şi-a revenit.
Primăvara, copiiii s-au întors în pădure să revadă locurile unde s-au întâlnit prima oară cu puiul de căprioară.
Mare le-a fost surpriza când , în acelaşi loc, a venit parcă să-i întâmpine, tocmai puiul de căprioară pe care îl salvaseră de la înec. Copiii l-au mângâiat duios, i-au dat ceva de mâncare, iar puiul , în semn de mulţumire, s-a ridicat pe picioarele din spate şi apoi a alergat spre pădurea înverzită.
Bilac George-Şerban


Într-o zi frumoasă de toamnă, doi fraţi, Mihai şi Corina, se limbau prin pădure.Ei au ajuns pe malul unei ape şi au văzut cum un pui de căprioară era căzut în apă şi se zbătea să se salveze.
Speriaţi, cei doi fraţi au plecat după tatăl lor să ceară ajutor.Tatăl lor, care era vânător, a venit repede să salveze puiul de la înec.Când a scos puiul din apă au văzut că acesta era rănit la un picior. Împreună i-au pansat piciorul.Mihai şi Corina au lăsat puiul să plece.
Bucuros puiul de căprioară a fugit către pădure.Cei trei îl priveau cum aleargă fericit.
Dar puiul s-a întors la cei doi copii ca să le mulţumească. A lins delicat mânuţele care l-au pansat la picior.Cei doi copii erau foarte fericiţi că au făcut o faptă buna.
Najar Refka

Într-o zi însorită de toamnă, fraţii Gorea s-au hotărât să iasă la plimbare la marginea pădurii.Mergând aşa şi povestind, au văzut o căprioară care se zbătea în apa rece a unui râu, încercând să iasă la mal.Copiii speriaţi l-au chemat pe tatăl lor în ajutor.
Tatăl lor a ajuns repede, a sărit în apă şi a scos puiul. Ajuns la mal au observat că puiul de căprioară era rănit la un picior.
Copiii, ajutaţi de tatăl lor, i-au pansat piciorul şi l-au hrănit.L-au îngrijit toată iarna.
Se apropia primăvara şi copiii ştiau că nu mai puteau ţine la ei puiul de căprioară.Au mers la marginea pădurii cu puiul şi l-au lăsat în libertate.
Căprioara zburda pe pajişte arătând astfel copiilor cât de fericită este în libertate.
S-a apropiat de ei să le mulţumească pentru ajutor, apoi s-a pierdut în desişul pădurii.
Vultur Alex- Gabriel

marți, 15 decembrie 2009

O poveste

Mi-a spus mama intr-o seara,
O poveste de demult,
In  care Sfanta Fecioara,
Pe Mesia a nascut.

Venira repede pastorii,
Si magii toti calare,
Venira toti ca admiratorii,
Urmand steaua cea mare.

Toti in iesle intrara,
Si pe data se inchinara,
Fiului Lui Dumnezeu,
Care va fii sfant mereu.

Bianca-Stefania Lixandru , clasa a 6-a A 

sâmbătă, 12 decembrie 2009

"Te uita cum ninge Decembre..."

In cadrul parteneriatului dintre scoala noastra si Biblioteca Oraseneasca,a avut loc,la sediul sectiei de copii,un medalion Bacovia, coordonat de prof.Codruta Baciut,cu participarea elevilor claselor a VII-a A si a V-a B.Dupa prezentarea biografiei poetului(materialul pregatit de prof.Mihaela Belean s-a dovedit a fi deosebit),au fost recitate poezii si s-au ascultat cantece pe versurile bacoviene.O emotie puternica a suscitat poemul recitat de Bacovia insusi(o inregistrare audio exceptionala, dublata de imagini ale poetului impreuna cu contele Belu).Ca de fiecare data,bibliotecarele gazde s-au dovedit a fi la mare inaltime.


vineri, 11 decembrie 2009

Carnaval...la clasa I


Cei mai mici dintre elevii scolii noastre, cei din clasa I A(institutor:Viorica Rusu),au purces la carnaval in preajma Sarbatorilor.Imbracati care mai de care mai fistichiu,trecand pe coridoare cu fala mare sau pozand pentru fani:), cei mici au petrecut clipe de neuitat.Parca zilele trecute erau in curte, in prima zi de scoala.Azi sunt deja "voinici", mereu voiosi si plini de energie!Cand ii intalnim in curte sau pe coridoare, reusesc mereu sa ne insenineze ziua.La mai mare!!!