Copilarie
Copilarie, floare rara de arin
Din inaltimi cobori sublim,
In inima te-afunzi , tu , lin
Pana , cand altii vin, rapindu-te.
Viata tu mi-o-nseninezi
Si zambetul sfios mi-l luminezi.
Un gand curat mereu ivesti
Si o iluzie cu drag primesti.
Acum , de cand te-au luat, draguto
Viata ,singura mi-o duc,
In cumpene din ce in ce mai mari
Cu pasi marunti eu o conduc.
De
ce copilaria trebuie sa plece?
-De ce fugi tu, printesa-a vietii mele?
De ce pleci sus ,acolo, intre stele?
De ce-ti doresti sa ma-ntristezi acum?
De ce-ai ales , tu , un alt drum?
-Iubita mea fata
Tu , nu mai esti ca alta data
Pe zi ce trece esti tot mai mare,
Pe zi ce trece devii o raza de soare.
-Cu siguranta , ai dreptate
Nu te puteam pastra pentru eternitate,
Insa sa stii , iubito ca-n viata mea
Tu , Copilarie, vei ramane mereu o stea.
Stefania Pop, cls. a VII-a A
