Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au constat in două
atacuri
nucleare implicând aruncarea a două bombe atomice,
produse de Statele Unite
ale Americii, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, asupra a două
orașe
din Japonia, Hiroshima și Nagasaki. La timpul aruncării
celor două
bombe atomice, deși războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată
a Germaniei, Imperiul
Japoniei și Statele
Unite ale Americii se aflau încă în stare de război.
La 6 august 1945
bomba atomică
cunoscută
ca "Little Boy" a fost aruncată
deasupra orașului
Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945,
cea de-a doua bombă atomică, cunoscută
ca "Fat Man", a fost detonată
deasupra orașului
Nagasaki.
La
26 iulie 1943 a fost publicata Declaratia de la Potsdam, prin care s-a cerut
Japoniei capitularea imediata si neconditionata. Guvernul de la Tokyo a respins
cererea , desi erau in preajma sfârsitului militar, leganat înca de mitul
"vântului divin". Japonia pregatise împotriva unei încercari de
debarcare a flotei americane pe coastele arhipelagului peste 700 de kamikaze,
cu misiunea de a o îngropa in adâncuri, o data cu sacrificiul lor. Nu era
introdus in aceste calcule neprevazutul atac atomic. In schimb au fost alese ca
obiective ale atacului atomic 2 orase cu mica importanta pentru potentialul
militar japonez, dar unde îsi duceau viata câteva sute de civili. Acest atac
avea loc dupa ce armata germana era înfrânta si Italia scoasa din razboi. In
februarie 1945, Stalin i-a informat pe aliati, ca la 3 luni de la înfrângerea
Germaniei, Uniunea Sovietica, va intra in razboi împotriva Japoniei. Astfel
încât in ziua de 8, U.R.S.S. a declarat razboi Japoniei, atacând pe un front de
4500 de km, cu trei mari grupe de forte, sub comanda lui Vasilevski. In
septembrie 1944 exista deja o certitudine pentru realizarea bombei cu plutoniu
pane in primavara lui 1945. Se punea problema modificarii fortelor zburatoare
destinate sa le transporte in raidul aerian de atac. S-a dat ordin sa se
construiasca 2 modele de bombe: una cu uraniu, ce avea sa aiba o forma lunguiata,
si a doua cu plutoniu, denumita
Grasunul. Din vara anului 1944 au început sa fie pregatiti oamenii care
trebuiau sa lanseze bombele, alesi toti dupa rezultatele obtinute, toti tineri
dar cu experienta. In timpul antrenamentelor, fiecare avion era încarcat cu
cate o bomba cu plutoniu care se ridica la o înaltime de 10 000 m.
Bombardierele se lansau de aici asupra unor cercuri vopsite in alb, coborând in
15 secunde pana la 6700 de m, eliberau bombele si apoi trebuiau sa urce pana la
17 km departare de cercuri , in timp de 51 secunde. Înainte ca ele sa fie
lansate, o bomba a fost si testata in pustiul Alamogordo, dar care continea o
cantitate mai redusa de material fisionabil. A fot o experienta reusita care a
oferit oamenilor de stiinta si militarilor o imagine terifianta asupra
efectelor acestei arme ucigatoare. A urmat transportarea uneia dintre bombe,
cea cu uraniu . Dupa cum era de asteptat, masurile de siguranta luate au fost
magnifice. Astfel bomba a fost transportata pe bucati, ca in cazul unui esec sa
nu fie distrusa întreaga bomba.
Generalul Spaatz, cel
care a preluat comanda trupelor aeriene americane din Pacific a dat ordinul ca
bomba sa fie lansata începând cu data de 3 august, asupra unuia dintre
obiectivele: Hiroshima, Niigata, Kokura sau Nagasaki. Dupa cum multi oameni
stiu, bombele atomice au fost folosite doar de doua ori in timpul razboiului.
Mai târziu, pe 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay",
pilotat de colonelul Paul Tibbets, a lansat o bombă atomică,
primul loc unde este lansata bomba este Hiroshima (Little Boy). O bomba pe baza
de Uraniu cantarind patru tone si jumatate, poreclita “Little Boy” a fost
aruncata deasupra Hiroshimei pe 6 august 1945. Podul Aioi, unul dintre cele 81
de poduri care leaga delta raului Ota a fost tinta acestei bombe. Era asteptat ca ciuperca atomica sa se inalte
la 600 de metri de-asupra solului. La ora 8 si 16 minute, intr-o clipa, 66 000
de oameni au fost omorati si 69 000 au fost raniti intr-o explozie atomica de
10 kilotone. Punctul vaporizarii totale a masurat 1 km in diametru. Distrugerea
totala s-a produs intr-o zona cu diametrul de 1,8 km. Pagube importante au fost
provocate pe o zona cu diametrul de 3,5 km. La 4 km, tot ce era flamabil a ars,
stergându-l de pe suprafaţa pământului.
Acolo temperatura avea sa ajunga egala cu cea a
soarelui. De obicei temperatura
urca treptat, atingand un punct maxim si apoi scazand treptat. Dar aici
temperatura a atins punctul culminant intr-o fractiune de secunda,
transformându-se intr-o sfera de foc cu peste câteva milioane de grade. Cei
aflati sub punctul 0 s-au descompus, impregnându-se in pietre. Tiglele
acoperisurilor s-au topit pe o raza de 500 de metri da la acest punct zero.
Primarul orasului Kabe, situat la 16 km de Hiroshima, a vazut fulgerul si a
simtit caldura. La Academia Navala Japoneza de pe insula Eta Jima, situata la
aproape 100 de km S-E de Hiroshima, elevii aflati in salile de curs au auzit un
sunet surd, dar au simtit adierea unui vânt neobisnuit de cald prin ferestrele
deschise. Cei care lansasera bomba erau la rândul lor ingroziti de pârjolul pe
care îl provocasera. " Era o viziune înfricosatoare, o masa clocotitoare de
fum gri-purpuriu si se vedea ca avea un miez rosu si totul ardea…" a
declarat la sfârsit unul dintre piloti. Nici macar generalului Spaatz nu-i
venea sa creada, când a vazut in hambarele americane de la Tinian cutia in care
fusese ambalata bomba, ca un lucru asa de mic putea provoca un asa dezastru. In
timp ce la Hiroshima totul ardea, 70000 de oameni murind in primele secunde si
in zilele urmatoare înca 28000.
Vestea a
ajuns la Tokyo destul de încet. La 6 august, mai precis la ora 8 si 17 min,
operatorul de control al postului de Radio din Tokyo observa ca antena de la
Hiroshima nu mai e in legatura cu statia. Era vid, liniste totala. Dupa câteva
tentative de a intra in legatura radio, încerca trei linii telefonice de
ajutor. In zadar. Peste câteva minute, centrala cailor ferate japoneze constata
o ruptura in circuit, putin mai la nord de Hiroshima. Încercarile prin telefon,
sunt si ele zadarnice. Statul Major intra in panica. Telefon, radio, nici un
contact. Mai tarziu se aude o voce de la nord de hirochima.El se exprima
confuz, vorbeste de o teribila explozie, despre "cerul cu o culoare
stranie". Statiile radio nu au înregistrat nici o formatie de avioane. Da,
a fost un raid de 3 avioane americane, dar asemenea raiduri de recunoastere se
fac zilnic, iar Hiroshima nu prezinta nici un interes militar si nici n-a fost
bombardat vreodata de la începutul razboiului. Un pilot primeste un ordin sa
zboare la Hiroshima, sa aterizeze, sa vada despre ce este vorba si sa revina
pentru a face un raport. Pilotul zboara si vede infernul. Hiroshima, cat a mai
ramas din ea, arde; e un câmp plat ca si cum ar fi fost supus suctiunii unui
aspirator monstruos. Aeroportul este o îngramadire de fiare topite. Este
complet impracticabil. Înspaimântat, pilotul pune avionul pe directia bazei
navale Kuru, la 15 km spre sud. Raportul sau facu misterul si mai de neînteles.
Cum a putut Hiroshima sa devina acest infern de jaratic, când n-a fost nici un
raid aerian? Echipe de ajutor motorizat pleaca din Kuru, dar flacarile nu le
permit sa se apropie de oras. De-abia dupa 12 ore de la cataclism, spre seara
s-a putut intra in prima retorta in care avusese loc o reactie urmata de
moartea atomica. Abia la 7 august, postul de radio japonez a difuzat un scurt
comunicat: " Hiroshima a suferit distrugeri considerabile ca urmare a unui
raid executat de catre câteva B 29. Se pare ca un nou tip de bomba a fost
utilizat." In
timp ce japonezii îsi tratau ranitii, observând cu stupoare ce efecte poate
avea aceasta bomba, americanii pregateau Nagasaki. La Tinian, in zilele ce au
urmat dupa primul atac, a sosit si Grasunul.Pe 9 august 1945, Nagasaki a avut
parte de acelasi tratament ca si Hiroshima. De aceasta data, o bomba pe baza de
Plutoniu, poreclita “Fat Man” a fost aruncata asupra orasului. Cu toate ca
bomba a avut o deviatie de aproximativ 2 km, totusi a fost distrusa mai mult de
jumatate din oras. Populatia orasului Nagasaki a scazut intr-o sutime de secunda de la 422 000 de
locuitori la 383 000. 39 000 de oameni au fost omorati, peste 25 000 raniti.
Aceasta explozie a avut mai putin de 10 kilotone. Estimarile fizicienilor care
au studiat fiecare explozie a fost aceea ca au fost folosite doar o miime din
puterea explosiva a acestor bombe. Radiatiile atomice creeaza un alt pericol de
asemenea. Ploaia care urmeaza oricarei detonari atomice este incarcata cu
particule radioactive. Multi supravietuitori ai exploziilor din Hiroshima si
Nagasaki au murit in urma otravirii produsa de ploaia radioactiva.
Pe 2 septembrie a fost semnat
armistitiul de pace, la bordul navei americane Missouri, aflata în golful
Tokyo.
Marin Stefana, cls. a VII-a B
Bibiliografie:
Florin Constantiniu, Norocica Cojescu, Alexandru Mamina,
Florin Constantiniu, Norocica Cojescu, Alexandru Mamina,
„Manual de istorie pentru clasa a-VII-a” EDITURA Corint,
p.85
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bombardamentele_atomice_de_la_Hiroshima_%C8%99i_Nagasaki
http://www.e-scoala.ro/istorie/bombe_atomice_hiroshima_nagasaki.html
