vineri, 26 martie 2010

Marile descoperiri geografice

VIATA LUI CRISTOFOR COLUMB SI CALATORIILE SALE

Cristofor Columb s-a nascut in 1451 in orasul Genova, din Italia, intr-o familie de tesatori saraci. Inca de mic copil, Columb se familiarizeaza cu acest comert.
Prima sa calatorie a realizat-o la mijlocul anului 1470 in Chios, o insula situate in Marea Egee.
In timpul altei calatorii spre Anglia, in 1479, Columb impreuna cu un convoiul sau a fost atacat in dreptul coastei Potugaliei de catre pirate. Nava pe care se afla si el se scufunda, iar sansa lui de a scapa, a fost aceea de a inota pana la tarm. Gasindu-si apoi adapost in Lisabona, hotara sa se stabileasca acolo, la fratele sau Bartolomeu. Acolo se casatoreste cu fiica guvernatorului insulei Porto Santo, cu care are un fiu pe nume Diego.

Preocupat de studierea geografiei, Columb a calatorit mult, inainte sa prezinte regelui portughez proiectul unei expeditii in Asia de est. Acesta credea ca traversand Oceanul Atlantic spre vest, se poate ajunge mai repede la tarmurile Indiei. Propunerea sa a fost respinsa de catre o comisie regala maritime.Si nu dupa mult timp, acesta s-a
mutat in Spania. Si aici proiectul sau, a fost respins de o comisie reagala maritime. La noi insistente catre monarhi Isabella si Ferdinand, planurile sale au fost acceptate, beneficiind de suportul acestora. Contractul semnat menţiona că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite şi în plus i se acorda o zecime din toate metalele preţioase descoperite sub jurisdicţia sa.Tot atunci a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit mama celui de-al doilea fiu al sau, pe nume Ferdinand Columb.

Prima calatorie: la 3 august 1492, Columb impreuna cu 90 de oameni, imbarcati pe 3 corabii (Santa Maria, Pinta si Nina), au plecat din portul Palos, din sudul Spaniei cu gandul de a descoperi un nou drum catre India. Calatoria a durat 3 luni, aceasta fiind plina de aventuri si peripeti.La 12 octombrie, 1492, marinarul Rodrigo Trian a exclamat:,,Pamant!’’.Cu drapelul reagl in mana, Columb a pasit solemn pe tarmul pe vare l-a numit San Salvador.A fost primit cu bunavointa de catre bastinasi. Crezand ca a ajuns in India, Columb, i-a numit indieni. In timpul primei expeditii Columb a mai descoperit insulele: Femandina, Juna, Isabella, Bohio, s.a. Inainte de a se intoarce in Spania, Columb a rapit cativa indieni, pe care i-a luat cu ei facand o impresie deosebita Seviliei. A mai adus din calatorie o multime de lucruri neobisnuite. Intoarcerea lui Columb a fost cu adevarat triumfala: lumea iesea pe strazi in intampinare, onorandu-l ca pe un erou.

A doua calatorie: la scurt timp dupa intoarcerea lui Columb a fost echipata a doua expeditie (1493- 1496), pentru marcarea noilor tinuturi ca proprietate a coroanei spaniole. A pornit alaturi de 17 vase si aproximativ 1500 de oameni. Debarcarile au fost facute in insulele:Dominic, Guadalupe, Antigua. Pe data de 27 noiembrie, vasele au ancorat la Navidad unde toti oameni au fost ucisi iar fortul a fost distrus. Columb a abandonat ruinele si aproape de Capul Isabella (Republica Dominicana), a stabilit o colonie care a devenit prima sezare europeana in Lumea Noua.
A treia calatorie: in 1498 a urmat treia expeditie, din care marele navigator s-a intors legat in lanturi, fiind invinuit de rauvoitorii sai de tradare.Adevarat, peste scurta vreme regele l-a gratiat, dar ofensa si amintirea umilintei tarite i-au ramas intiparite pentru toata viata. In 1502-1504 Columb pleaca pentru ultima data spre tarmurile pamantului pe care l-a descoperit.
Sfarsitul vetii lui Cristofor Columb: Ultimele luni ale vieţii sale au fost marcate de boală şi de încercări nereuşite de a-şi recupera privilegiile de la regele Ferdinand , deşi pe atunci Columb era destul de bogat. A murit pe data de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid.
In amintirea evenimentului in care a fost arestat, navigatorul a scris in testamentul sau ca in sicriu sa-i fie puse o pereche de catuse.El si-a scris testamentul cu o zi inainte de a muri, in prezenta lui Pedro de Inoxedo.
Ramasitele sale au fost purtate de-a lungul anilor, din Sevillia in orasele Santo Domingo, Havan, apoi au fost returnate inapoi Sevilliei.
Roxana Farcas, cls a VI-a B


FERNANDO MAGELLAN


Fernando Magellanus (pescurtat Magellan) a fost primul navigator portughez care a iniţiat prima expeditie maritimă în jurul lumii . S-a născut în 1480 la Porto,iar la 5 ani ramane orfan de tata ..Acesta provenea dintr-o familie nobilă săracă şi de la 10 ani serveşte ca paj apoi ca scutier la curtea regală .Tot acolo învată matematica , geografia, navigaţia ,limba latină şi mânuirea armelor .

Prima expediţie la care participă (ca soldat 1505-1509 ) este cea condusă de Francisco de Ameida care avea ca scop extinderea cuceririlor portugheze în Orient şi întărirea puterii portugheze în India . Magellan a fost rănit în bătălia navală de la Cananore (16 martie 1506 ). El a plecat la Lisabona (1507) revine apoi în India şi participă la batalia navală de lângă insula Diu (febr. 1509). Ofiţer sub ordinele noului vicerege al Indiei , Affonso d’ Albuquerque, Magellan participă (1510-1512 ) la campaniile din Ormuz , Goa , Aden şi cea de cucerire a oraşului Malacca , care era numita ‘cheia Orizontului’ . S-a remarcat ca bun organizator dar intrând în conflict cu viceregele , revine la Lisabona ( 1512 ) şi participă la expediţia din Maroc condusă de ducele de Braganca . A fost rănit la piciorul stâng de o lancie şi a rămas şchiop pentru toata viaţa . Se reintoarce la Lisabona (1515 ) unde primeşte o pensie de stat . Căzând in dizgraţia regelui Manuel , Magellan se retrage sărac şi infirm la mica sa propritate.
Influenţat de corespondenţa pe care o poartă cu prietenul său Francisco Serrano care a ajuns în “Insula mirodeniilor”, se hotarăşte să pornească spre el, navigând spre vest, ocolind America de Sud . Printre piloti se afla şi Sebastian Elcano , iar printre oameni si tânărul italian Antonio Pigafetta, care va deveni istoriograful expeditiei. În timpul trecerii peste ocean, Magellan a elaborat un sistem de semnalizare atât de bun încât nici o corabie din flota sa nu s-a rătăcit, deşi erau total diferite.
La 10 august 1519 cele cinci corăbii care au compus flota expediţiei: Trinidad (comandat de Magellan ), San Antonio, Concepción, Victoria, Santiago, au părăsit oraşul Sevilla navigând pe fluviul Guadalquivir până în San Lucar de Barrameda unde au staţionat mai mult de 5 săptămâni, timp în care s-a făcut ultima revizie şi aprovizionarea completă. La 20 septembrie 1519 flota s-a desprins de ţărm şi a început călătoria. După o escală la Tenertife în arhipelagul Canare (26 septembrie) se îndreaptă spre Insulele Capului Verde şi apoi spre vest, atingând ţărmul brazilian, în Golful Rio de Janeiro în 13 decembrie 1519. Avansează spre sud până în estuarul Rio de La Plata şi, în continuare până în golful San Julian unde are loc ”Răscoala ofiţerilor spanioli” pe care Magellan o înnăbuşă în 7 aprilie
În timpul iernatului în golful San Julian intră în contact cu locuitorii regiunii respective, pe care membrii expediţiei i-au numit „patagones” (oameni cu picioare mari).
Expediţia părăseşte golful la sfârşitul lunii august 1520 şi, după îndelungi căutări, în care se pierde şi naufragiază corabia Santiago, ajunge la intrarea strâmtorii mult căutate (21 octombrie 1520) în zona promontoriului care este numit Cabo de las Virgines (Capul Fecioarelor). Sunt trimise mai întâi navele Cocepcion şi San Antonio într-o misiune de explorare şi, după ce acestea se întorc, confirmând presupunerea, intră în stâmtoare toate corăbiile (1 noiembrie 1520) şi o străbat în timp de 27 de zile. Magellan a numit-o Canal de
Todos Los Santos iar mai târziu a primit numele său. In timpul străbaterii acesteia, nava San Antonio a dezertat, întorcându-se în Spania.
La 28 noiembrie 1520 cele trei nave rămase pătrund în „Mar del Sur” pe care Magellan o numeşte „Mar Pacifico”, datorită liniştei aparente a apelor. Realizează prima traversare a Oceanului Pacific (cca 4000 leghe) în condiţii deosebite aşa cum reiese din scrierile istorice : „ mâncam biscuiţi, dar nu mai erau biscuiţi, ci pulberea lor amestecată cu gramezi de viermi...., puţea foarte tare a urină de şoareci....şi de multe ori mâncam şi rumeguş de lemn”. A ancorat mai întâi (6 martie 1521) într-o insulă (probabil Guam) dintr-un grup insular, pe care îl numeşte, datorită faptului că i-a fost furată o barcă, Ladrones (Insulele Hoţilor). Pătrunde în Cebu în bubuitul salvelor tunurilor de la bord, acţiune de intimidare plină de efect, fiind astfel bine primit de regele local Humabou, pe care reuşeşte chiar să-l încreştineze, devenind supus spaniol.
Magellan întârzie continuarea călătoriei spre Insulele Moluce amestecându-se în măruntele rivalităţi dintre cei doi şefi de trib (Zula şi Cilapulapu) din mica insulă Mactan, aflată în faşa portului Cebu, intervenind cu forşa spre a-l pedepsi pe ultimul care refuzase să accepte vasalitatea. debarcă în fruntea a 60 de oameni şi este ucis (27 aprilie 1521) în încăierarea cu băştinaşii.
Convingându-se de slăbiciunea expediţiei, proaspătul asociat, rajahul Humabou, sub pretextul oferirii unui prânz şi a giuvaierurilor pentru regele Spaniei, îi invită pe noii conducători ai expediţiei, Duarte de Barbosa (cumnatul lui Magellan) şi Juan Serrano şi alţi 24 de membrii ai echipajului, toţi fiind omorâţi. Doar două corăbii pornesc mai departe, ajung în insulele Moluce (8 noiembrie 1521), Trinidat rămâne acolo pentru reparaţii iar Victoria (sub comanda lui sebastian Elcano) va fi singura care va încheia prima călătorie pe mare în jurul lumii, revenind în portul Sanlucar de barrameda la 6 septembrie 1522, cu munai 18 din cei 265 de membrii ai expediţiei.

Prin această călătorie Magellan a adus prima dovadă concretă şi concludentă a sfericităţii Pământului şi a deschis noi orizonturi cunoaşterii geografice a lumii.curând gloria sa devine universală, fiind considerat înfăptuitorul uneia dintre cele mai măreţe fapte din istoria omenirii. În afară de stâmtoarea amintită, numele său intră în componenţa denumirii unei regiuni administrative chiliene (Magellanes y Antarctica Chilena) şi constituie a doua denumire a oraşului Punta Arenas, reşedinţa acesteia.
BIBLIOGRAFIE:
Silviu Neguţ,Căutători de noi tărâmuri ,Editura Eminescu ,1987
Antonio Pigafetta ,Insemnari despre Lumea Noua