Primavara este prima zâna a batrânului an, care trezeste la viata natura adormita si amortita dupa o lunga iarna. Minunea firului de iarba abia iesit din pamântul inghetat ne da curajul de a spera ca se apropie mult-asteptata primavara.
În spatele casei bunicilor pâraie inghetate isi aduc plânsul moale pentru ca la finalul calatoriei sa se reverse în lacul din apropiere.Pletele salciilor mângâie lacul intr-o îmbratisare vesnica. Agatata de o creanga statea o frunza uscata, neagra, cu fata hârsita. Au trecut peste ea nesfârsitele ploi de toamna, zapezile grele si nemilosul crivat. Frunza era singura de anul trecut care n-a fost înfrânta.
Mugurii copacilor au plesnit, din ei cresc frunze fragede si flori gingase.
Ziua incepe sa creasca, noaptea scade, soarele ne ademeneste si, din când în când, nori negri prevestesc ploi de primavara care tin câte o noapte. Dimineata, soarele usuca lacrimile ploilor si, printr-un miracol facut de mama natura, frunzele proaspete ca niste muguri catifelati rasar din pamântul moale proaspat dospit.Un concert neterminat în toamna si înca neaplaudat al pasarelelor trezeste orice fiinta la viata.Ghioceii si papadiile sunt semnele primaverii care apar dupa o lunga hibernare din timpul iernii. Gânganiile dezamortite încep sa se miste, zumzet molcom de albine harnice,albastrul toporasilor oglindit în cer si parfumul amarui al liliacului care vrea sa dea semne de viata si multe alte minunatii ale naturii ma fac sa uit de toate.Trezirea la realitate a fost facuta de behaitul oilor urmate de mielusei creti, nesiguri inca pe picioarele lor.
Ochii vad, mâinile ating, sufletul se incarca de placerile cu care ne încânta natura. Am vrea sa fie numai soare, numai flori, albine, furnicute harnice, fluturi argintii, ape sclipitoare,munti si câmpii înverzite, un amestec de curcubeu al naturii.
Pe lânga toate acestea, primavara are si multe sarbatori. Cea mai mare sarbatoare este cea de Pasti. Atunci oamenii vopsesc oua, taie miei, ciocnesc oua, merg la biserica si se roaga.
În fata atâtor minunatii, ce mai poti sa faci? Doar o adânca plecaciune în fata naturii pentru atâtea bucurii cu care am fost binecuvântati si pe care le-as putea însira pe hârtie la nesfârsit.
Alina Bosa,cls. a VII-a AUn altfel de P.S. :
Natura
Cand vezi ca frunze bat in geam,
Si visul galben a acoperit un taram,
Nu ai la ce sa te gandesti
Decat ca pe natura, pe ea o iubesti.
Si daca lumina bate-n verdele covor,
Nu uita ca e un simplu dor,
Un verde covor stralucitor
Ce te-adoarme cu un glas ciripitor.
Cand natura prinde aripi,
Te simti asemeni unui nou-nascut,
Care stie doar ca e iubit
Si ca din umbra a aparut.
