Sparta, oraş-stat care ocupă zona centrală din Peloponez, a fost cea mai mare putere militară a Greciei şi a jucat un rol de catalizator în istoria ei. Sparta de mai târziu nu a produs arta sau filozofia, nici nu ne-a lăsat nici o lucrare scrisă, dar oamenii săi au fost admiraţi pentru curajul lor şi pentru menţinerea în viaţă valorilor greceşti.
Harta Peloponez
Istoria Spartei
Din istoria timpurie a Spartei ne bazăm pe legende foarte puţine. Se spune că a fost fondat de Lacedaemon, Fiul lui Zeus şi a Taygete, care s-a căsătorit cu Spartei, fiica lui Eurotas.
De la Homer ştim de asemenea că "koili Lacedaemon" (Lacedaemon tubulare), teritoriul dintre munte Taygetos şi de Parnon, a avut ca rege Menelaos, fratele mai mic al Agamemnon şi soţul lui Elena, care a fost răpit de către Paris la Troia şi, astfel, începând un război lung, dureros şi celebru.
În jurul anului 1200 î.Hr., prin căsătoria fiicei lui Menelaos Ermione cu fiul lui Agamemnon Oreste, regatele din Argos şi Sparta s-au unit. Rezultatele săpăturilor mărturisesc faptul că în acest moment, spre deosebire de Sparta de mai târziu, o cultură bogată s-a dezvoltat aici.
In jurul anului 1100 î.Hr., dorienii au venit şi au cucerit teritoriul (arheologiea favorizează o dată pentru stabilirea dorienilor în jurul 950 î.Hr.).
Tradiţia spune că fraţii Heraclidae, descendenţi ai eroului Hercule, Kresphontes, Temenos şi Aristodemos au încercat să cucerească Peloponez. Aristodemos a fost lovit de un fulger şi a murit la Naupactos, lăsând în urmă fiii săi gemeni Eyresthenes şi Prokles. Fraţii lui au trecut din Golf şi s-au aşezat în Ahaia. Au dus o luptă cu forţele monarhale din Peloponez, Tisamenes, şi au fost victorioşi. Când scutierii dorieni au venit pe teritoriul Laconia şi Messene, au fost ghidaţi de Kresphontes, care a moştenit câmpiile bogate din Pamesos. A fost o constantă ceartă între şefii Dorian, Kresphontes şi Theras, de a împărtăşi teritoriu.
Theras, fratele soţiei lui Aristodemos, care a fost gardian copiilor ei gemeni
după moartea soţului ei, a vrut să ia pe bogata Messene, dar Kresphontes şi fratele său Temenos, care conduceau Argos, i-au făcut un joc. Ei au aranjat să arunce în apă două plăci mici, cu numele de Kresphontes şi Theras scrise pe ele şi cea care ar ieşi la suprafaţă dinn apă, ar câştiga Messene, cealaltă Laconia mai puţin bogată.
Plăcile de Kresphontes au fost coapte în foc, în timp ce Theras a fost lăsat în soare şi atunci când ambele au fost aruncate în apă, ţigla Theras s-a dus la fund şi ţigla Kresphontes plutea şi, astfel, a luat Messene.
Pe parcursul istoriei lui Sparta, centrul de locuire în valea Eurotas s-a schimbat de mai multe ori, dar oraşului Dorian, care a fost compus din cinci sate, a ocupat teritoriul oraşului de astăzi a Spartei. Ştim doar numele celor patru, Pitane, Limnai, Mesoa, Kinosoura. Cel de-al cincilea a fost, probabil, conglomerat de sate, care l-au cucerit spartanii mai târziu, Pilane, Selacia, Aigitida, Phari, Amikles.
Sparta în secolul al 8-lea şi 7a î.Hr. a fost deschisă pentru străini. Ea a avut relaţii bune cu Samos, care a ajutat-o, în război cu Messenia, şi, de asemenea, cu Cipru, Rodos, Cirena, etc Ea a fost un oraş de o mare cultură, cu proprii ei arhitecţi, care au construit celebrele temple, casa de bronz Atena. Artele au fost foarte dezvoltate, cu celebrii sculptori în lemn, olari, lucrători din metal, ţesătoril, lucrători din piele, mulţi dintre ei străini. Muzicienii spartani, dansatorii şi cântăreţii au fost renumiţi. Sparta a fost, de asemenea, renumită pentru hainele mov vopsite. De la 720 î.Hr. la 576 î.Hr., ea a avut 46 câştigători Olimpici dintr-un total de 81 de învingători. Dar, pe parcursul secolului al 6-lea artele au început să decadă progresiv. Legile lui Lykurgos în cele din urmă au încordat Sparta.
Formarea Tineretului
De îndată ce un copil se năştea în Sparta, mama îl spala cu vin, în scopul de a se asigura că acesta v-a fi puternic. În cazul în care copilul ar fi fost slab, ar fi murit curând. Mai târziu a fost dus de către tatăl său la bătrâni, care au inspectat cu atenţie copilul nou-născut. În cazul în care au constatat că copilul a fost deformat sau slab, l-au fi aruncat în Kaiada, aşa-numitele Apothetae, un amestec de stânci în muntele Taygetos.
Până la vârsta de şapte ani copilul era crescut de mama lui, care nu folosea stofa specială pentru copii (phaskia), pentru a nu se deforma organismul sau a face copilul nervos sau încăpăţânat. De asemenea, se asigura să elimine totul în jurul lui, orice putea face copilul să simtă teamă, dezgust sau plâns.
Femeile spartane au fost atât de faimoase pentru creşterea copiilor, încât acestea au fost angajate de către familiile bogate, ca de exemplu femeia spartană Amelia, care a îngrijit atenianul Alkibiades.
Când copilul a împlinit vârsta de sapte ani, a fost luat de la mama sa şi dat la stat. Timp de doisprezece ani avea să înceapă o disciplinâ strictă şi, în principal de tip militar, aşa-numita Agoge.
Băieţi erau înscrişi într-una din multele trupe (Ageles), fiind sub supravegherea unui spartan senior şi la treisprezece ani erau sub conducerea unui tânăr prudent şi curajos, numit Eirena, supravegheat de către un funcţionar (Paidonomos), şi erau îndrumaţi către gimnastică, alergat, sărituri, aruncatul suliţei şi discului, şi, de asemenea, erau învăţaţi să suporte durerea şi dificultăţile, foamea, setea, frigul, oboseala şi lipsa somnului. Ei mergeau fără încălţăminte în picioare, spălaţi în apele reci ale râului Eurotas şi au fost îmbrăcaţi atât iarna cât şi vara, cu aceeaşi bucată de pânză, pe care statul le-o dădeau o dată pe an. Ei nu foloseau pături şi dormeau în vârful paielor şi a stufului, pe care le tăiau fără cuţite de pe malurile râului Eurotas.
Masa principală a acestora era o supă (zomos melanas). Aceştia erau încurajaţi să fure alimente, pentru a compensa porţia slabă care li se dădea, dar, dacă aceştia erau prinşi, ei erau pedepsiţi. Ei mâncau de asemenea, multă miere. Timp de o lună întreagă, înainte ca formarea lor să se termine, ei se antrenau pe ei înşişi şise hrăneau exclusiv cu miere (luna de miere).
În ceea ce priveşte educaţia adecvată, acestora li se preda doar elementele de bază cum să citească şi să scrie şi să nu facă risipă de cuvinte, vorbind doar strictul necesar (Laconizein). Ei, de asemenea, învăţau poezii militare, cântece de război, cum să danseze şi să recite Homer.
Scopul principal al lui “Agoge” a fost de a-i disciplina pe tineret. O dată pe an, li se testa rezistenţa în faţa altarului din Orthia Artemis, în jocul furtului de brânzeturi, biciuindu-i sever. Cei care au rezistat acestui eveniment, în care nu puţini au murit, dar fără gemete şi strigăte, au fost încununaţi.
În ceea ce priveşte fetele, acestea au fost educate în clase în cadrul unui sistem similar, dar fără o rigoare la fel de drastică şi, de asemenea, au luat parte la concursuri publice ca şi băieţii. Educaţia lor se incheia când se căsătoreau.
La vârsta de douăzeci ani, atunci când se încheia “Agoge”, începea serviciul militar al spartanului. El trebuia să adere obliatoriu la una din popotele de servit masa sau cluburi (pheiditia, syssitia), care erau compuse din aproximativ cincisprezece membrii (una din legile lui Lykourgos). El mânca şi dormea într-o cazarmă publică, până la vârsta de şaizeci ani. La douăzeci de ani, cei mai mulţi dintre bărbaţi şi femei urmau, de asemenea, să se căsătorească.
La vârsta de treizeci de ani, Spartanul devenea cetăţean cu drepturi şi datorii depline, fiind capabil să ia parte la adunarea oamenilor (Apella), precum şi să deţină o funcţie publică.
Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta
http://www.sikyon.com/sparta/sparta_eg.html
Xenofon,”Statul spartan,Statul atenian”
Alexandru Turdean,cls. a V-a B
Harta Peloponez
Istoria Spartei
Din istoria timpurie a Spartei ne bazăm pe legende foarte puţine. Se spune că a fost fondat de Lacedaemon, Fiul lui Zeus şi a Taygete, care s-a căsătorit cu Spartei, fiica lui Eurotas.
De la Homer ştim de asemenea că "koili Lacedaemon" (Lacedaemon tubulare), teritoriul dintre munte Taygetos şi de Parnon, a avut ca rege Menelaos, fratele mai mic al Agamemnon şi soţul lui Elena, care a fost răpit de către Paris la Troia şi, astfel, începând un război lung, dureros şi celebru.
În jurul anului 1200 î.Hr., prin căsătoria fiicei lui Menelaos Ermione cu fiul lui Agamemnon Oreste, regatele din Argos şi Sparta s-au unit. Rezultatele săpăturilor mărturisesc faptul că în acest moment, spre deosebire de Sparta de mai târziu, o cultură bogată s-a dezvoltat aici.
In jurul anului 1100 î.Hr., dorienii au venit şi au cucerit teritoriul (arheologiea favorizează o dată pentru stabilirea dorienilor în jurul 950 î.Hr.).
Tradiţia spune că fraţii Heraclidae, descendenţi ai eroului Hercule, Kresphontes, Temenos şi Aristodemos au încercat să cucerească Peloponez. Aristodemos a fost lovit de un fulger şi a murit la Naupactos, lăsând în urmă fiii săi gemeni Eyresthenes şi Prokles. Fraţii lui au trecut din Golf şi s-au aşezat în Ahaia. Au dus o luptă cu forţele monarhale din Peloponez, Tisamenes, şi au fost victorioşi. Când scutierii dorieni au venit pe teritoriul Laconia şi Messene, au fost ghidaţi de Kresphontes, care a moştenit câmpiile bogate din Pamesos. A fost o constantă ceartă între şefii Dorian, Kresphontes şi Theras, de a împărtăşi teritoriu.
Theras, fratele soţiei lui Aristodemos, care a fost gardian copiilor ei gemeni
după moartea soţului ei, a vrut să ia pe bogata Messene, dar Kresphontes şi fratele său Temenos, care conduceau Argos, i-au făcut un joc. Ei au aranjat să arunce în apă două plăci mici, cu numele de Kresphontes şi Theras scrise pe ele şi cea care ar ieşi la suprafaţă dinn apă, ar câştiga Messene, cealaltă Laconia mai puţin bogată.
Plăcile de Kresphontes au fost coapte în foc, în timp ce Theras a fost lăsat în soare şi atunci când ambele au fost aruncate în apă, ţigla Theras s-a dus la fund şi ţigla Kresphontes plutea şi, astfel, a luat Messene.
Pe parcursul istoriei lui Sparta, centrul de locuire în valea Eurotas s-a schimbat de mai multe ori, dar oraşului Dorian, care a fost compus din cinci sate, a ocupat teritoriul oraşului de astăzi a Spartei. Ştim doar numele celor patru, Pitane, Limnai, Mesoa, Kinosoura. Cel de-al cincilea a fost, probabil, conglomerat de sate, care l-au cucerit spartanii mai târziu, Pilane, Selacia, Aigitida, Phari, Amikles.
Sparta în secolul al 8-lea şi 7a î.Hr. a fost deschisă pentru străini. Ea a avut relaţii bune cu Samos, care a ajutat-o, în război cu Messenia, şi, de asemenea, cu Cipru, Rodos, Cirena, etc Ea a fost un oraş de o mare cultură, cu proprii ei arhitecţi, care au construit celebrele temple, casa de bronz Atena. Artele au fost foarte dezvoltate, cu celebrii sculptori în lemn, olari, lucrători din metal, ţesătoril, lucrători din piele, mulţi dintre ei străini. Muzicienii spartani, dansatorii şi cântăreţii au fost renumiţi. Sparta a fost, de asemenea, renumită pentru hainele mov vopsite. De la 720 î.Hr. la 576 î.Hr., ea a avut 46 câştigători Olimpici dintr-un total de 81 de învingători. Dar, pe parcursul secolului al 6-lea artele au început să decadă progresiv. Legile lui Lykurgos în cele din urmă au încordat Sparta.
Formarea Tineretului
De îndată ce un copil se năştea în Sparta, mama îl spala cu vin, în scopul de a se asigura că acesta v-a fi puternic. În cazul în care copilul ar fi fost slab, ar fi murit curând. Mai târziu a fost dus de către tatăl său la bătrâni, care au inspectat cu atenţie copilul nou-născut. În cazul în care au constatat că copilul a fost deformat sau slab, l-au fi aruncat în Kaiada, aşa-numitele Apothetae, un amestec de stânci în muntele Taygetos.
Până la vârsta de şapte ani copilul era crescut de mama lui, care nu folosea stofa specială pentru copii (phaskia), pentru a nu se deforma organismul sau a face copilul nervos sau încăpăţânat. De asemenea, se asigura să elimine totul în jurul lui, orice putea face copilul să simtă teamă, dezgust sau plâns.
Femeile spartane au fost atât de faimoase pentru creşterea copiilor, încât acestea au fost angajate de către familiile bogate, ca de exemplu femeia spartană Amelia, care a îngrijit atenianul Alkibiades.
Când copilul a împlinit vârsta de sapte ani, a fost luat de la mama sa şi dat la stat. Timp de doisprezece ani avea să înceapă o disciplinâ strictă şi, în principal de tip militar, aşa-numita Agoge.
Băieţi erau înscrişi într-una din multele trupe (Ageles), fiind sub supravegherea unui spartan senior şi la treisprezece ani erau sub conducerea unui tânăr prudent şi curajos, numit Eirena, supravegheat de către un funcţionar (Paidonomos), şi erau îndrumaţi către gimnastică, alergat, sărituri, aruncatul suliţei şi discului, şi, de asemenea, erau învăţaţi să suporte durerea şi dificultăţile, foamea, setea, frigul, oboseala şi lipsa somnului. Ei mergeau fără încălţăminte în picioare, spălaţi în apele reci ale râului Eurotas şi au fost îmbrăcaţi atât iarna cât şi vara, cu aceeaşi bucată de pânză, pe care statul le-o dădeau o dată pe an. Ei nu foloseau pături şi dormeau în vârful paielor şi a stufului, pe care le tăiau fără cuţite de pe malurile râului Eurotas.
Masa principală a acestora era o supă (zomos melanas). Aceştia erau încurajaţi să fure alimente, pentru a compensa porţia slabă care li se dădea, dar, dacă aceştia erau prinşi, ei erau pedepsiţi. Ei mâncau de asemenea, multă miere. Timp de o lună întreagă, înainte ca formarea lor să se termine, ei se antrenau pe ei înşişi şise hrăneau exclusiv cu miere (luna de miere).
În ceea ce priveşte educaţia adecvată, acestora li se preda doar elementele de bază cum să citească şi să scrie şi să nu facă risipă de cuvinte, vorbind doar strictul necesar (Laconizein). Ei, de asemenea, învăţau poezii militare, cântece de război, cum să danseze şi să recite Homer.
Scopul principal al lui “Agoge” a fost de a-i disciplina pe tineret. O dată pe an, li se testa rezistenţa în faţa altarului din Orthia Artemis, în jocul furtului de brânzeturi, biciuindu-i sever. Cei care au rezistat acestui eveniment, în care nu puţini au murit, dar fără gemete şi strigăte, au fost încununaţi.
În ceea ce priveşte fetele, acestea au fost educate în clase în cadrul unui sistem similar, dar fără o rigoare la fel de drastică şi, de asemenea, au luat parte la concursuri publice ca şi băieţii. Educaţia lor se incheia când se căsătoreau.
La vârsta de douăzeci ani, atunci când se încheia “Agoge”, începea serviciul militar al spartanului. El trebuia să adere obliatoriu la una din popotele de servit masa sau cluburi (pheiditia, syssitia), care erau compuse din aproximativ cincisprezece membrii (una din legile lui Lykourgos). El mânca şi dormea într-o cazarmă publică, până la vârsta de şaizeci ani. La douăzeci de ani, cei mai mulţi dintre bărbaţi şi femei urmau, de asemenea, să se căsătorească.
La vârsta de treizeci de ani, Spartanul devenea cetăţean cu drepturi şi datorii depline, fiind capabil să ia parte la adunarea oamenilor (Apella), precum şi să deţină o funcţie publică.
Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sparta
http://www.sikyon.com/sparta/sparta_eg.html
Xenofon,”Statul spartan,Statul atenian”
Alexandru Turdean,cls. a V-a B
VIATA IN SPARTA
Aveau o ierarhie stricta ce ii opunea pe cetateni-razboinicii ce detineau puterea- locuitorilor din jurul cetatii urmasi ai vechilor laconi –oameni liberi ce plateau impozit si serveau armata , dar fara drepturi politice (perieci) si hilotilor tratati cu asprime. Pamanturile erau cultivate de sclavi , periecii fiind supravegheati intens fiindca erau mai numerosi decat spartanii.
Spartanii erau caracterizati prin capa rosie si barba stufoasa si erau poporul razboinic cel mai temut.Singura problema a Spartei era lipsa marinei motiv pentru care in batalia de la Termopile a fost nevoita sa recurga la sprijinul inamicului sau Atena.
Sparta a obtinut hegemonia Greciei in razboiul Peloponezului(431-404 i.H.)in detrimental Atenei.Hegemonia si succesul Spartei a fost incheiata de Teba in batalia de la Leuctra.
Statul spartan era condos de 2 regi ( considerati sefi militari supreme si preoti) , de “Sfatul batranilor” (Senat) format din 28 de fruntasi peste 60 ani , de “Adunarea poporului”-formata din toti spartanii peste 30 ani.In timp apare organul cel mai important al statului spartan “Colegiul celor 5 efori”ce avea drept de control asupra tuturor activitatilor.
In Sparta rolul statului devanea covarsitor in viata privata. Sparta cultiva valorile razboinice ale disciplinei si dezvoltarii fizice in detrimentul gandirii.Cetatea se ingrijea de educatia baietilor si a fetelor.
Viata unui spartan era o lupta continua cu propriile slabiciuni. Antrenamentul incepea chiar din ziua nasterii. Pentru micutii spartani totul incepea lanastere pentru ca intr-adevar fiecare baietel nou-nascut trebuia prezentat consiliului batranilor care ii examineaza si-i pastreaza doar pe cei ce sunt frumosi, bine facuti, robusti. Cei urati,cu malformatii sau debili erau sortiti mortii si aruncati intr-o prapastie de la poalele muntilor Tayget(v. poza). Originea acestei practice numita “eugenism”ii este si ea atribuita lui Licurg. Copilul ramas in viata era in prima zi imbaiat in vin pentru a fi purificat si a i se transmite simbolic vigoarea necesara unui bun razboinic. El este hranit de doici zdravene. Severitatea doicilor din Laconia- provenite din clasa de jos a hilotilor- era celebra. Copilasii erau tinuti in obscuritate si impiedicati sa planga. Orice manifestare de tandrete era pedepsita , cerandu-se o supunere oarba. Doicile nu infasau copii in scutece (cum era obiceiul in restul Greciei in acea vreme)ci le lasau membrele libere. Se credea ca astfel sugarii vor deveni repede mai corpolenti si mai curajosi.Baiatul intarcat ramanea in familia sa pana la 7 ani impliniti. Cand implinea 7 ani , micutul spartan era luat de langa familie si instalat in cazarma , impreuna cu alti copii de aceeasi varsta. Revenea acasa la intervale regulate pentru ca mama sa vegheze asupra starii lui de sanatate si asupra vesmintelor saracacioase.
La 13 ani era tuns scurt . Lipsit de orice lenjerie de corp , tanarul nu avea drept imbracaminte decat o tunica scurta pentru toate activitatile . Dormea pe un pat din stuff recoltat cu mana de pe malurile raului Eurotas , iar iarna se acoperea cu invelitoare din ciulini presati.Pentru cea mai mica greseala , copilul era pedepsit sever , batut sau privat de hrana . In acest fel era obligat sa-si caute singur ceva comestibil pentru a rezista . Pe aceasta cale se aplica un principiu straniu de educatie , menit sa impinge copilul spre furt , considerandu-se ca astfel le va creste siretenia si cutezanta.Cand erau prinsi , erau batuti de catre proprietari si apoi de sefii lor. Scopul era ca alta data sa fie mai atenti.
Dupa implinirea a 13 ani , micul spartan era incredintat unui tanar ceva mai mare ca el. Acela avea sarcina de a-l supraveghea strict si de a-i darui sustinerea morala si fizica de care avea nevoie in inevitabilele momente de descurajare dintr-un regim atat de dur.Acest inger pazitor era numit eiren
La 16 ani elevul-soldat devenea la randul sau eiren , apoi se ridica la nivelul de solicitant , la 18 ani era trimis in armata. Pentru inceput primea atributii de ordonanta si putea observa de la distanta campurile de batalie. La 19 ani tanarul devenea combatant , dar nu in prima linie. De la 20 ani se incadra in efectivele de baza ale armatei , iar de 30 de ani putea participa la adunarea poporului.
Pana sa ajunga razboinic , tanarul spartan trebuia sa se confrunte si cu alte pericole traumatizante pe timp de pace. Pe langa concursuri atletice se practicau jocuri collective , de echipa, jocuri in care orice lovitura era permisa . Tinerii participau anual si la o lupta salbatica , organizata pe o insula din mijlocul raului Eurotas intrecere in care nimic n urea interzis in atacarea adversarilor. Tot annual, in fata altarului zeitei Artemis-Orthia , tinerii erau biciuiti cu salbaticie de hoplite in timp ce incercau sa ia de pe altar unele jertfe.Multi nu supravietuiau. Inca din acea perioada tinerii erau invatati ca aveau obligatia sa avanseze in orice conditii in batalie , chiar si calcand cu indiferenta peste mortii si ranitii proprii.
In conceptia de lupta a spartanilor nu exista decat victoria sau moartea.
Formatia de lupta centrala a armatei spartane era falanga, formatie compacta , monolitica.Femeile spartane pentru a purta in pantece copii sanatosi si vigurosi trebuiau sa aiba un corp solid , foarte musculos. Fetitele alearga , fac inteceri de forta, arunca sulita si discul. In timpul slujbelor religioase , fetitele trebuie sa apara asa cum le-a facut Zeus , adica goale. Lipsa vesmintelor frumoase trebuia sa le invete modestia.
Invatarea scrierii si citirii se reduce la strictul necesar. Poezia si muzica apar in program doar pentru a le exalta simturile razboinice si nu pentru a le trezi simtul artistic.
Obiceiurile de casatorie cereau ca logodnicul sa-si fure mireasa. Fata isi taia parul si se imbraca in haine barbatesti. Proaspatul insuratel se intorcea apoi in armata si ca sa-si vada nevasta el trebuia sa fuga din cazarma.
Educatia spartana era deci grosier razboinica dirijata spre cresterea calitatilor fizice si deci ignorarea celor intelectuale si spirituale.
Elitei spartane ii era interzis sa se ocupe de altceva decat de viata militara ii era interzis sa calatoreasca peste hotare , sa-si ridice case aratoase , sa vorbeasca prea mult sau sa se imbrace elegant. Viata publica si private a tuturor indivizilor era spionata dezonorant si de asemenea si vizitele scurte ale strainilor.
BIBLIOGRAFIE
Dramba, Ovidiu, Istoria culturii si civilizatiei, vol
Bernstein,Samuel, Istoria Europei,vol 5
Devambez,P.,Enciclopedia civilizatiei
Sebastian Cotfas ,cls. a V-a B
