01.Septembrie.2010 … camera 320, cladirea F – r.u. Paul Appell. Razele soarelui “frantuzesc” isi faceau loc printre draperiile visinii si se hotarasera sa poposeasca pe patul meu, pe fata mea … era felul lor de a-mi spune “bonjour!!”… m-am trezit cu 5 minute inainte sa sune ceasul de la telefon. M-am ridicat din pat, si am mers la fereastra sa dau la o parte perdelele si sa dau farmec si culoare camerei care inca era destul de goala. Varful Catedralei Notre Dame era indreptat spre soare… parca statea sa imi spuna ” profita de soare si iesi afara”, ceea ce am si facut. M-am echipat cu un entuziasm iesit din comun, si o portie mare de “emotii” pentru ca urma sa merg la facultate. In drum spre iesirea din camin, am intampinat o multime de studenti care urmau sa fie colegii mei de camin. Aici, toata lumea saluta indiferent daca se cunosc intre ei sau nu. Daca locuiesti
in camin esti ca intr-o familie. La fiecare om intalnit auzi “bonjour” sau ” salut”. E minunat cand vezi atatea zambete daruite din suflet. E ca un fel de “campanie a zambetelor” sau o licitatie : ” cine ofera mai multe zambete…?” buuun … am mers in statie, cu chiu cu vai am achizitionat un bilet “aller simple” cu un cost de 1,40 Euro pe care aveam sa il folosesc si la urcare in tramvai si la urcare in autobuz. M-am uitat pe monitorul din statie si am vazut “Hautpierre- 2 min”. Am zis in gand ” asta e statia mea !” .. am intuit ca aveau sa fie 2 minute pana la venirea tramvaiului asteptat. Il auzeam cum aluneca pe sine. Am urcat in Tram A, si m-am instalat pe un scaun. Se anuntau statiile care urmeaza si urmaream atenta sa aud statia mea, nu cumva sa o ratez. Culmea a fost ca statia unde trebuia sa cobor a fost chiar terminalul liniei
norocul meu. Am coborat la capatul liniei, si m-am orientat dupa statia de autobuz si EVIDENT ca am mers in statia nepotrivita !!!!!!! Am cercetat harta de pe panoul din statie care era farca scrisa in chineza … era incurcata tare iar eu grabita, m-am uitat gresit prin urmare m-am urcat in alt autobuz. Dupa vreo 3 statii, am realizat ca mai bine intreb soferul. L-am intrebat si mi-a explicat ca trebuie sa merg inapoi . Ceasul era deja 10:30, ora la care ar fi trebuit sa fiu la scoala in Amfiteatrul 4. De un calm foarte atipic mie, am mers inapoi in asteptarea busului 70. In gandul meu suna o voce tremuranda ” stai linistita, e doar prima zi” … DA !! si in prima zi – eu nu sunt PUNCTUALA ! A venit si autobuzul 70, am urcat, aceeasi voce “prezicea” statiile… pana la IUT Pasteur ( facultatea mea). Am coborat si am intrat in facultate… surpriza ! Interiorul facultatii e metalic dar imbinat cu lemn si in loc sa iti ofere impresia de rece, de gheata … iti da impresia contrara: de caldura. Am urmat sagetile spre AMPHI 4. Auzeam o voce de barbat care venea din sala respectiva… mi-era rusine asa ca am preferat sa astept pe hol. N-am stat mult si a aparut o doamna simpatica, ce m-a intrebat daca ma poate ajuta. M-am balbait putin si i-am explicat ca sunt din RO si ca am ajuns tarziu. Ea foarte lejera, m-a invitat in sala si mi-a indicat unde sa ma asez. A venit si mi-a explicat in ce grupa sunt si cum fac sa aflu orarul, apoi m-a prezentat colegilor si evident m-am ridicat in picioare si am aruncat o privire in spatele meu: zeci de ochi erau atintiti asupra mea cu niste expresii pe fetele lor curioase. Simteam cum ma inrosesc treptat Cursul a luat sfarsit, iar colegii mei noi s-au oferit sa imi prezinte facultatea. Am facut turul facultatii , dupa care a urmat un curs de limba engleza. Proful foaaaaaaaarte de treaba si foaaaarte simpatic. Ne-am uitat la un film prima ora, fara subtitrare ca sa invatam,iar apoi am lucrat pe niste exercitii. Am primit laude la final din partea profului pentru ca m-am descurcat cel mai bine.Din nou, colegii erau uimti Mi-a spus ca o cunoaste pe profa mea de engleza de la Tg.Mures si eram tare fericita ca are legatura cu tara mea Cam asa a decurs prima mea zi la facultate. La ora 16 s-a terminat ora de engleza si am pornit acasa unde trebuia sa ma intalnesc cu baiatul care imi imprumutase cablul pentru internet ca sa i-l inapoiez. Apoi am facut niste cumparaturi de la Supermarche Simply, la cateva stradute de caminul meu. Am ramas placut impresionata de colegii mei si de profesori. AAA … sa nu uit … ghiciti cum imi spun profii ?? F I O R I N A ) interesant… mi se mai zicea “ceara”, ” cerasela”, tot felul de nume dar Fiorina, niciodata!
in camin esti ca intr-o familie. La fiecare om intalnit auzi “bonjour” sau ” salut”. E minunat cand vezi atatea zambete daruite din suflet. E ca un fel de “campanie a zambetelor” sau o licitatie : ” cine ofera mai multe zambete…?” buuun … am mers in statie, cu chiu cu vai am achizitionat un bilet “aller simple” cu un cost de 1,40 Euro pe care aveam sa il folosesc si la urcare in tramvai si la urcare in autobuz. M-am uitat pe monitorul din statie si am vazut “Hautpierre- 2 min”. Am zis in gand ” asta e statia mea !” .. am intuit ca aveau sa fie 2 minute pana la venirea tramvaiului asteptat. Il auzeam cum aluneca pe sine. Am urcat in Tram A, si m-am instalat pe un scaun. Se anuntau statiile care urmeaza si urmaream atenta sa aud statia mea, nu cumva sa o ratez. Culmea a fost ca statia unde trebuia sa cobor a fost chiar terminalul liniei
norocul meu. Am coborat la capatul liniei, si m-am orientat dupa statia de autobuz si EVIDENT ca am mers in statia nepotrivita !!!!!!! Am cercetat harta de pe panoul din statie care era farca scrisa in chineza … era incurcata tare iar eu grabita, m-am uitat gresit prin urmare m-am urcat in alt autobuz. Dupa vreo 3 statii, am realizat ca mai bine intreb soferul. L-am intrebat si mi-a explicat ca trebuie sa merg inapoi . Ceasul era deja 10:30, ora la care ar fi trebuit sa fiu la scoala in Amfiteatrul 4. De un calm foarte atipic mie, am mers inapoi in asteptarea busului 70. In gandul meu suna o voce tremuranda ” stai linistita, e doar prima zi” … DA !! si in prima zi – eu nu sunt PUNCTUALA ! A venit si autobuzul 70, am urcat, aceeasi voce “prezicea” statiile… pana la IUT Pasteur ( facultatea mea). Am coborat si am intrat in facultate… surpriza ! Interiorul facultatii e metalic dar imbinat cu lemn si in loc sa iti ofere impresia de rece, de gheata … iti da impresia contrara: de caldura. Am urmat sagetile spre AMPHI 4. Auzeam o voce de barbat care venea din sala respectiva… mi-era rusine asa ca am preferat sa astept pe hol. N-am stat mult si a aparut o doamna simpatica, ce m-a intrebat daca ma poate ajuta. M-am balbait putin si i-am explicat ca sunt din RO si ca am ajuns tarziu. Ea foarte lejera, m-a invitat in sala si mi-a indicat unde sa ma asez. A venit si mi-a explicat in ce grupa sunt si cum fac sa aflu orarul, apoi m-a prezentat colegilor si evident m-am ridicat in picioare si am aruncat o privire in spatele meu: zeci de ochi erau atintiti asupra mea cu niste expresii pe fetele lor curioase. Simteam cum ma inrosesc treptat Cursul a luat sfarsit, iar colegii mei noi s-au oferit sa imi prezinte facultatea. Am facut turul facultatii , dupa care a urmat un curs de limba engleza. Proful foaaaaaaaarte de treaba si foaaaarte simpatic. Ne-am uitat la un film prima ora, fara subtitrare ca sa invatam,iar apoi am lucrat pe niste exercitii. Am primit laude la final din partea profului pentru ca m-am descurcat cel mai bine.Din nou, colegii erau uimti Mi-a spus ca o cunoaste pe profa mea de engleza de la Tg.Mures si eram tare fericita ca are legatura cu tara mea Cam asa a decurs prima mea zi la facultate. La ora 16 s-a terminat ora de engleza si am pornit acasa unde trebuia sa ma intalnesc cu baiatul care imi imprumutase cablul pentru internet ca sa i-l inapoiez. Apoi am facut niste cumparaturi de la Supermarche Simply, la cateva stradute de caminul meu. Am ramas placut impresionata de colegii mei si de profesori. AAA … sa nu uit … ghiciti cum imi spun profii ?? F I O R I N A ) interesant… mi se mai zicea “ceara”, ” cerasela”, tot felul de nume dar Fiorina, niciodata!Cezara Iorga,absolventa 2004
pentru mai multe amanunte accesati http://romancalastrasbourg.weblog.ro/
pentru mai multe amanunte accesati http://romancalastrasbourg.weblog.ro/
