În urmă cu unsprezece ani porţile acestei lumi s-au deschis, întru bucurie pentru a primi un copilaş bălai şi mereu zâmbitor.
Părinţii mei s-au bucurat foarte mult chiar dacă responsabilităţile au crescut.
De când m-am născut părinţii au încercat să – mi ofere tot ce era mai bun. În faţa casei mele era o livadă din care pentru prima dată am auzit ciripitul păsărelelor. Primii paşi i – am făcut alături de părinţi, iar partenere mi – au fost răţuştele şi bobocii de gâscă.
Nu am avut timp să mă plictisesc de singurătate întrucât viaţa mi – a oferit un frăţior.
Îmi amintesc cu plăcere clipele minunate de când eram mici. Ne plimbam cu căruciorul, dădeam concursuri în patru labe împreună cu partenerii noştrii bobocii de gâscă. Cu timpul am crescut, am învăţat să citim, să desenăm şi să – i ajutăm pe părinţi la treburile casei.
În 2005 a apărut în familia noastră un băieţel mereu pus pe şotii. Eu m – am bucurat foarte mult chiar dacă responsabilităţile au crescut şi pentru mine. Cu timpul a crescut, iar acum are cinci ani. L – am învăţat să citească, să scrie şi multe alte lucruri pe care ar trebui să le facă o soră mai mare. Cât de minunat este sa faci parte dintr–o familie atât de numeroasă!!!
Justiniana Hancu, cls. a VI-a A
