Soare şi cer senin. Picăturile de rouă aşezate pe frunzuliţele înverzite păreau adevărate diamante.
O furnicuţă, harnică nevoie mare, ieşi sprintenă din căsuţă. Cerul era roşu ca focul, semn că abia răsărise soarele. Acesta era ceasornicul ei.
Cu picioruşele umede de roua dimineţii, intră veselă în grădină. Culegea legume proaspete, fructe crude, pe care le aşeza cu grijă în desagă. O luă în spinare şi făcu cale-ntoarsă spre casă.
Un foşnăit o opri din drum. Pe frunzele unui arbust se-ntindea alene un bondar. Furnicuţa dori să-şi continue drumul, însă Lene-bondarul o întrebă ce are în desagă. Când auzi de atâtea bunătăţi, zbură şi se roti ca titirezul în faţa furnicii.
Se smiorcăi ca i-i foame, că are crampe, ba chiar ameţeşte de câte zile nu a mai mâncat. Serioasă, furnica îi spune că pentru dureri, să consulte un medic, iar pentru lene să ia aminte la proverbul ,, Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.’’
Clasa a V-a A
