Intalnire cu Cristina

Într-o zi, când mă-ntorceam acasă de la şcoală, m-am aşezat pe o bancă în parc.
Un zgomot puternic m-a făcut să tremur. Au urmat apoi ţipete de durere. M-am îndreptat spre locul de unde se auzeau zgomotele. O fetiţă de vârsta mea striga după ajutor. Am luat-o de mână, ne-am aşezat pe o bancă şi am rugat-o să-mi spună povestea ei.
- Eu locuiesc la castelul Ormes. Acolo am o bonă pe nume Mina. Ea de fiecare dată când nu mă îmbrăcam, nu mâncam pâinea muiată în lapte rece, mă bătea. Bona mânca tot ceea ce mi se cuvenea mie. Mama niciodată nu mă credea, pentru că nu mă iubea. Zicea că sunt o mincinoasă şi-i dădea dreptul Minei să mă bată.
- Cristina, mă întristează povestea ta şi vreau să te ajut.
Am pornit împreună spre Castelul Ormes. Tatăl Cristinei era în curte. L-am rugat să o înţeleagă mai mult pe fetiţă şi să o ajute. A fost de acord întrucât el o iubea mult.
Ne-am despărţit cu greu. Câtă suferinţă poate exista în sufletul unui copil.
Justiniana Hancu, cls. a VI-a A