Era o zi de primavara frumoasa , soarele stralucea, vantul incepuse sa adie,aducand cu el mirosul de ploaie. Frunzele copacilor se asterneau formand un covor ruginiu.
Eram in camera mea gandindu-ma la cat de frumoasa a fost vacanta, asteptand cu nerabdare prima zi de scoala, intalnirea cu colegii de clasa si bineinteles cu dirigintele nostru.
Dintr-o data am auzit cum ploaia imi bate in geam, ca un dans cu pasi repezi pe o melodie cu ritm alert. Admirand ploaia de la geamul camerei mele am zarit un catel speriat, de picuri de ploaie care cadeau neincetat.
Intalnindu-ni-se privirile parca ma implora sa-l iau la mine in camera. Mi-am luat in graba pelerina de ploaie si am zbughint-o pe usa cu gandul sa-l iau cat mai repede din ploaia care il speria ingrozitor. Odata ajunsi in casa catelul ma privea cu recunostinta pentru ca –l salvasem din ploaia rece.
Pe langa faptul ca era ud si murdar, mi-am dat seama ca nu manca-se de multa vreme. Am hotarat ca prima data sa ii fac o baie calda si apoi sa-i dau sa manance.In timp ce ii faceam baie gandul mi-a fugit la Lizuca si Ptrocle din “ Dumbrava minunata” scrisa de Mihail Sadoveanu. Pentru o fractiune de secunda nu stiam daca sa le spun adevarul pentru ca ma gandeam ca nu ma vor lasa sa-l pastrez.
M-am hotarat sa le povestesc parintilor tot ce sa intamplat, insa nu stiam cum vor reactiona. Parintii au fost incantati de gestul meu, dar au pus o singura conditie, sa fiu responsabila. Pe cand m-am intors in camera mea, catelul frant de oboseala a adormit pe covorul meu moale. Uitandu-ma la el ma gandeam ce nume sa ii pun, aveam multe ideei dar cel mai mult mi-a placut numele Betty.
Din acea zi Betty a fost cea mai buna prietena a mea dar in acelasi timp era si un membru al familiei.
MADALINA ARCHIUDEAN ,Clasa a-V-a B
