miercuri, 23 iunie 2010

Natura - o comoara!

 Ploaia s-a oprit cam de o oră. Deja soarele arde pe cer, dar e plăcut, ploaia a făcut bine, iarba parcă e mai verde şi mai veselă iar eu sunt puţin udă la picioare. Bine că tata nu e cu mine !Pufy în schimb e complet ud. Se joacă prin iarbă cu un os. Trandafirii sunt  înfloriţi, sunt galbeni şi roşii. Arată foarte bine după ploaie. Culorile sunt mai vii ca oricând. Să-i miros. Au!!! Sunt foarte frumoşi, dar la fel de tepoşi.

Câteva garofiţe mov stau adunate la soare. Sunt foarte vesele. Lângă ele pe pământ mişcă ceva. Să văd mai bine. A! Da! O râmă mare a ieşit la aer. Probabil a primit prea multă apă şi vrea puţin să se usuce sau i s-au inundat galeriile. Da. Ştiu. Stă la umbră pentru că nu - i place la soare. Oare care e capul? Am învăţat că dacă o tai se regenerează. A!  Nu!  O las în pace pe sărăcuţa să se ducă până nu o vede Pufy. Trebuie să plec pentru că a apărut o albină la garofiţe. Oare cine va mânca mierea culeasă din garofiţa aceasta ?

Frunzele de vie sunt de un verde deschis, crud. A! Uite un punct roşu! Nu e un punct e o buburuză. Ce interesant ! Işi tot deschide aripile şi încearcă să zboare, dar nu reuşeşte. Cred că e un pui de buburuză care acum învaţă să zboare. O iau pe deget şi îi cânt : Buburuză-ruză / Zboară de pe frunză / Unde tu vei zbura / Acolo m-oi marita.         Aaa.. zburat ! Oare unde ?
Bate cineva ! Oare cine bate sus în nuc ! E greu de văzut. Da, acum o văd, are o bască roşie, haină albă cu mâneci pestriţe şi un cioc lung.   E ciocănitoarea. Caută ceva de mâncare sub scoarţa groasă a nucului şi o să găsească pentru că am văzut eu cum urcau sus o mulţime de furnici.
Mă strigă mama. Deja e seară . Ce repede a trecut timpul. O să mă culc şi o să visez frumos. Câtă viaţă este în curtea casei mele. Azi, la tot pasul m-am întâlnit cu cineva. 
Oare maine pe cine voi intalni?
Antonela Ivan, cls. a VII-a A