vineri, 4 iunie 2010

Petru I cel Mare al Rusiei

Primii ani
 Se naste la 30 mai 1672  si este fiul tarului Aleksei  Mihailovici , si a celei de a doua sotii, Natalia Kirilovna Nariskina.In 1676  tatal sau moare,lasandu-l urmas la tron pe fiul sau Fiodor care abia implinise 15 ani.
Petru de la primii pasi a cunoscut violenta,minciuna si oroarea.Doar mama sa care il inconjoara cu multa dragoste are chip curat si nevinovat dar traieste ca intr-un vis  iar el simte o nevoie mistuitoare de a se misca,de a porunci.Ca si sora lui vitrega,Sofia, de care se teme si pe care o uraste. Regenta ia o hotărâre de neclintit : fratele său, Ivan va rămâne alături de ea la palat, în vreme ce Petru şi mama lui vor fi trimişi în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova.De invatat,invata la nimereala.Dobandeste un talmes-balmes de cunostinte rudimentare de aritmetica,geometrie,artilerie si fortificatii, insa setea lui de cunoastere este neostoita;deprinde stiinta navigatiei,se



joaca in fiecare zi de-a razboiul impreuna cu banda galagioasa si vesele a tovarasilor sai de joaca , fii de boieri.La 27 ianuarie 1689 in varsta de 17 ani, se casatoreste cu Evdokia Lopuhina,o fata de 20 de ani , frumusica,de rang mijlociu.
 Razboiul cu turcii
 La 20 ianuarie 1695 ,in toiul iernii,da porunca de mobilizare la lupta impotriva Turciei.In plin razboi la 26 ianuarie 1696 primeste vestea ca fratele sau vitreg,subredul Ivan,a murit subit la Moscova.Realizeaza repede ca Rusia are nevoie urgenta de o flota.O creeaza si prima batalie navala ia sfarsitul in avantajul rusiilor.Dupa ce imprastie navele turcesti ancorate in dreptul Azovului ,flota tarului blocheaza estuarul spre a impiedica aprovizionarea.Ofiterii si inginerii austrieci calculeaza cu atata precizie unghiul de tragere al tunurilor in cat turcii sunt in pericol.
Pe 18 iulie 1696 cetatea Azovului se preda.Tarul trimite 50 de barbati rusi ,de neam in strainatate ,pe cheltuiala lor, sa prinda arta navigatiei.Isi doreste ca Rusia sa devina statul cel mai puternic din Europa.
De altfel se arata gata sa plece el insusi , intr-o ”Mare Ambasada ” , prin tarile apusene ,ca sa afle cum au progresat stiintele si sa capete sprijin militar ori diplomatic impotriva dusmanilor dintotdeauna ai Rusiei.
 Ultimele reforme
 Pune in locul vechii Dume a boierilor un Consiliu de ministri restrans, caruia ii adauga  o camera de justitie si infiinteaza un Senat care autoritate legislativa judecatoreasca si executiva.Senatul se supune tarului.Inlesneste oamenilor din popor patrunderea in randul nobilimii.
Incurajeaza cresterea animalelor ,introduce rase noi de bovine, infiinteaza cele dintai herghelii , le arata taranilor cum sa secere graul cu secera, si nu cu cosorul.
Datorita lui industria rusa cunoaste un avant nebanuit.Ii scuteste de impozite si de serviciul de la stat, le acorda imprumuturi fara dobanda,precum si privilegiul de a cumpara,incepand din 1721,robi de la mosii pentru a-i folosi in intreprinderile propri.
Prin ucazul din 23 martie 1714 ,Petru schimba statutul familiilor aristocratice,prin care impiedica faramitarea pamantului:fiul sau fiica cea mai mare vor mosteni tot pamantul,ceilalti copii isi vor imparti intre ei bunurile mobile.
In 1715 Petru va ajunge si in Franta.Vazand mormantul cardinalului Richelieu si impunatoarea lui statuie,tarul se lasa purtat de unul dintre lunaticele sale elanuri,se urca pe piatra funerara ,imbratiseaza efigia ministrului si rosteste aceste vorbe memorabile:”De ce nu te-ai nascut oare pe vremea mea? Ti-as fi dat jumatate din regat doar ca sa ma inveti cum sa guvernez cealalta jumatate”.
 Sfarsitul
  In noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725,Petru se plange de dureri cumplite, pricinuite de retentia de urina.Medicii nu au nici o indoiala ca gangrena a cuprins colul vezicii urinare.
   A sosit clipa sa numeasca urmasul la tron.Totusi, tarul tace.La 28 ianuarie,la ora sase dimineata,la 53 de ani si  43 de domnie , Petru cel Mare isi da sufletul.Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeste o proclamatie prin care Ecaterina I e numita imparateasa legislativa a toate Rusiile.
   La 4 martie, dupa cinci saptamani de la moartea tarului, timp in care trupul nu fusese acoperit de giulgiu si capacul nu fusese pus pe sicriu, Natasa, mezina, moare de varsat.Imparateasa doreste ca tatal si fiica sa fie ingropati in aceeasi zi.
Ruxandra Saplacan, cls. a VI-a B