Tabara de la Paraul Negru a insemnat si dans

Fetele din clasa a IV-a B au considerat ca peisajul de la Paraul Negru (la pensiunea familiei Pop, gazde impecabila ca intotdeauna) , in apropiere de Lapusna, este numai bun pentru a realiza un dans modern. In cateva zile, ele au reusit cu prisosinta sa se si distreze muncind. Ilinca si Denisa s-au dovedit a fi cele mai bune instructoare pentru colegele lor, iar ce a iesit...vedeti mai jos. In curand, o sa publicam si poze si informatii despre "cea mai tare tabara din lume", dupa cum s-a exprimat una dintre participante.

O excursie de vis

 3 iunie, ora 8. Cu toţii aşteptam autocarul şi şoferul cu care aveam să mergem în excursie. N-am aşteptat prea mult, deoarece autocarul a sosit.

        Ne-am urcat împreună cu cei din clasa a VI-a B şi aşteptam plecarea. Pe drum am cântat, ne-am distrat şi am povestit. Drumul a durat în jur de 6 ore, dar cu foarte multe opriri.

Când am ajuns la Felix ne-am dus fiecare în camerele noastre, iar peste o jumătate de oră, doamna dirigintă ne-a anunţat să ne luăm pantaloni lungi deoarece, vom merge la călărit. Eu, convinsă că nu o să mă urc pe cal, am mers în pantaloni scurţi. Când am ajuns, după ce am văzut că majoritatea colegilor mei le-au plăcut, am zis să încerc şi eu. A fost frumos, dar în acelaşi timp şi dureros. Din cauza că aveam pantaloni scurţi, pielea calului m-a iritat. Aşa că am promis că în viaţa mea nu o să mă mai urc pe cal. Unii colegi au mers de două şi chiar de trei ori cu calul. Când am ajuns la pensiune am mâncat, iar dupa ceea fiecare am făcut ce-am vrut.

Dimineaţa ne-am trezit, iar după ce am luat micul dejun am mers la piscină. Acolo am stat de dimineaţa până seara. A fost minunat. Unii colegi care nu ştiau să înnoate au învăţat, au făcut diferite activităţi în apă şi multe alte lucruri distractive. În amiază ne-am comandat majoritatea copiilor pizza, iar dupaceea ne-amîntors în apă. Seara, după ce am luat cina ne-am plimbat prin Felix. Când am ajuns în camere am adormit buştean cu gândul la aceea

Luna galbenă

În firele de iarbă creşteau cristoşi nerăstigniţi, vii şi cu rugăciuni murmurate pe buze

înălţându-se spre cer

aproape atingând luna mare şi galbenă ca un caşcaval.

Sferă a cerului, ocrotitoare de îndrăgostiţii ce ţese voal fin de matase aurie             

îşi cheamă stelele în ajutor înspre strălucire

pământul e magic iar noaptea fermecată

pădurea se vede aproape,                                                           

ca o mare umbră a noastră, a celor îndrăgostiţi,

protectoare, izolantă fonic

singurii care scapă acestui neasemuit filtru sunt greierii

ei târâie timpul fix

prin părul şi braţele arborilor sunt înălţate spre cer, rugaciuni de mulţumire,

se poate vedea vântul care mangaie

fratele vant

alt braţ al planetei, căuş de palmă parintească care ridica părul fin de pe ceafă

întru fior de emoţie autentică

extazul clipei este extazul împreunării cerului cu îndrăgostiţii

eu-tu şi miracolul sferic al universului

eu şi celălalt eu                                                              

In Lak’ech – tu eşti un alt eu

împreună cu luna, iarba şi cu petalele margaretelor de câmp, stelele şi universul                

toate acestea adunate într-un dans nebun al clipei marele miracol

aici acum, acum şi aici.                                                                      

Nu este alt timp

e singurul

mă furnică buricele deştelor când te ating pe

Copilaria si Stefania

    Copilarie

Copilarie, floare rara de arin

Din inaltimi cobori sublim,

In inima te-afunzi , tu , lin

Pana , cand altii vin, rapindu-te.

Viata tu mi-o-nseninezi

Si zambetul sfios mi-l luminezi.

Un gand curat mereu ivesti

Si o iluzie cu drag primesti.

Acum , de cand te-au luat, draguto

Viata ,singura mi-o duc,

In cumpene din ce in ce mai mari

Cu pasi marunti eu o conduc.

     De ce copilaria trebuie sa plece?

-De ce fugi tu, printesa-a vietii mele?

De ce pleci sus ,acolo, intre stele?

De ce-ti doresti sa ma-ntristezi acum?

De ce-ai ales , tu , un alt drum?

-Iubita mea fata

Tu , nu mai esti ca alta data

Pe zi ce trece esti tot mai mare,

Pe zi ce trece devii o raza de soare.

-Cu siguranta , ai dreptate

Nu te puteam pastra pentru eternitate,

Insa sa stii , iubito ca-n viata mea

Tu , Copilarie, vei ramane mereu o stea.

Stefania Pop, cls. a VII-a A

Regină peste anotimpuri calde

 Era o zi frumoasă de vară. Razele scânteiau pe bolta cerească iar privighetorile se întreceau una pe alta în trilurile lor. Bogăţia culorilor îmi făcea sufletul să vibreze de doruri nesfârşite.

          O adiere caldă îmi trecea prin pletele bălaie. Cu nişte ochi galeşi şi jucăuşi, umbriţi de gene lungi, priveam jocul vântului călduţ care mişca încet, încet crengile copacilor. Iarba de un verde ca smaraldul era presărată cu flori multicolore. Aerul era atât de pur ca apa limpede de izvor. Copacii falnici păreau prinşi în horă, iar în bătaia vântului îndemnau la joacă şi voioşie.

          Ochii erau însetaţi să descopere noi şi noi frumuseţi ale naturii. Deodată, un lătrat subţire mi-a întrerupt visarea. În faţa mea apăru un căţel jucăuş, care dădea vesel din coadă. Alături, o fetiţă cu ochii senini ca cerul de vară. În părul auriu ca spicele grâului erau agăţate florile bie mirositoare. Rochia era ţesută din

Papusarii din a V-a A

Examenele Nationale la final... urmeaza optiunile pentru Admiterea la licee

Absolventii claselor a VIII-a au finalizat Examenele Nationale, fiecare obtinand medii dupa gradul de pregatire pe care l-au avut si modul in care au reusit sa isi domine emotiile si sa se concentreze. In perioada urmatoare, ei vor completa optiunile pentru Admiterea la licee, fiecare incercand, in functie de media de admitere avuta, sa se orienteze catre un liceu cat mai competitiv. Media de admitere este calculata in functie de rezultatele in clasele V-VIII si notele obtinute la Examenele Nationale. Mult succes tuturor!

O noua piesa DJ Control

Sa mai si radem!

*Iata vine-un jeep** pe strada, cu un girofar pe el,
**Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".
"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."
"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si

Festivitate de premiere la clasa a IV-a A

Frumoasa si deosebita festivitate de încheiere a anului şcolar a fost prilej de bucurie şi pentru elevii clasei a IV-a A . Toţi elevii au fost premianţi şi premiaţi , recunoscându-li-se strădania şi munca depusă în toţi cei 4 ani de şcoală pentru a dobândi cunoştinţele atât de necesare trecerii în ciclul doi.Au fost premiate cele mai bune esee din cadrul proiectului,,Mărul-sursă inestimabilă de vitamine’’: premiul I Bălăşoiu Mădălina, premiul II Bilac Şerban, premiul III Najar Dalia.Tot cu acest prilej au fost înmânate diplomele de la Concursul naţional de creaţie literară,, George Tutoveanu’’ ediţia a V-a Bârlad elevilor Hancu Serafim Premiul III şi Bilac Şerban Premiul II.

Tot în cadru festiv s-a înmânat şi revista ( auxiliar) editată în urma jurizării de la Concursul naţional de creaţie literară şi plastică,,Magia toamnei’’Slănic- Prahova. Au publicat poezii elevii Hancu Serafim Premiul I şi Bilac Şerban Premiul I precum şi lucrări în acuarelă elevii Hancu Serafim Premiul II şi Bălăşoiu Mădălina Menţiune.

Felicitări şi cât mai multe împliniri în anii care vin!

VACANŢĂ PLĂCUTĂ !

ÎNVĂTAREA ÎN AFARA SCOLII

                         Unii oameni preferă să-si rezolve singuri problemele. Altii lucrează mai bine în grupuri.

                        Joi, 16.06.2011 ,elevii clasei a IV-a A  de la  Scoala  Generală Nr.2, Tg.Mures, au găsit  noi strategii de învătare,  în mijlocul naturii, cooperând cu colegii.

                        Alaturi de psihologul scolar, Gina Stanciu,  copii au format grupuri de câte 4-5   elevi , sarcina lor fiind de a descoperi   mai multe modalităti de a  se aranja in grup în asa fel incât , folosind cinci culori: alb, albastru, galben, portocaliu si verde,   niciodată    elevul care avea culoarea galbenă să nu se afle  langă cel care avea culoarea portocalie.

                        Elevii  au   fost incurajati să descopere cât mai multe  strategii de aranjare,  prin cooperare în grup.

                        Într-o atmosferă placută, sub formă de joc,  timpul parcă se comprima  si nu  ne ajungea. Ne-am propus sa repetăm acest experiment de mai multe ori în anul scolar următor si cu alte teme.

Hiroshima si Nagasaki

Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki au constat in două atacuri nucleare implicând aruncarea a două bombe atomice, produse de Statele Unite ale Americii, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, asupra a două orașe din Japonia, Hiroshima și Nagasaki. La timpul aruncării celor două bombe atomice, deși războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată a Germaniei, Imperiul Japoniei și Statele Unite ale Americii se aflau încă în stare de război. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca "Little Boy" a fost aruncată deasupra orașului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca "Fat Man", a fost detonată deasupra orașului Nagasaki.                       

La 26 iulie 1943 a fost publicata Declaratia de la Potsdam, prin care s-a cerut Japoniei capitularea imediata si neconditionata. Guvernul de la Tokyo a respins cererea , desi erau in preajma sfârsitului militar, leganat înca de mitul "vântului divin". Japonia pregatise împotriva unei încercari de debarcare a flotei americane pe coastele arhipelagului peste 700 de kamikaze, cu misiunea de a o îngropa in adâncuri, o data cu sacrificiul lor. Nu era introdus in aceste calcule neprevazutul atac atomic. In schimb au fost alese ca obiective ale atacului atomic 2 orase cu mica importanta pentru potentialul militar japonez, dar unde îsi duceau viata câteva sute de civili. Acest atac avea loc dupa ce armata germana era înfrânta si Italia scoasa din razboi. In februarie 1945, Stalin i-a informat pe aliati, ca la 3 luni de la înfrângerea Germaniei, Uniunea Sovietica, va intra in razboi împotriva Japoniei. Astfel încât in ziua de 8, U.R.S.S. a declarat razboi Japoniei, atacând pe un front de 4500 de km, cu trei mari grupe de forte, sub comanda lui Vasilevski.                                                                                                                 In septembrie 1944 exista deja o certitudine pentru realizarea bombei cu plutoniu pane in primavara lui 1945. Se punea problema modificarii fortelor zburatoare destinate sa le transporte in raidul aerian de atac. S-a dat ordin sa se construiasca 2 modele de bombe: una cu uraniu, ce avea sa aiba o forma lunguiata, si  a doua cu plutoniu, denumita Grasunul. Din vara anului 1944 au început sa fie pregatiti oamenii care trebuiau sa lanseze bombele, alesi toti dupa rezultatele obtinute, toti tineri dar cu experienta. In timpul antrenamentelor, fiecare avion era încarcat cu cate o bomba cu plutoniu care se ridica la o înaltime de 10 000 m. Bombardierele se lansau de aici asupra unor cercuri vopsite in alb, coborând in 15 secunde pana la 6700 de m, eliberau bombele si apoi trebuiau sa urce pana la 17 km departare de cercuri , in timp de 51 secunde. Înainte ca ele sa fie lansate, o bomba a fost si testata in pustiul Alamogordo, dar care continea o cantitate mai redusa de material fisionabil. A fot o experienta reusita care a oferit oamenilor de stiinta si militarilor o imagine terifianta asupra efectelor acestei arme ucigatoare. A urmat transportarea uneia dintre bombe, cea cu uraniu . Dupa cum era de asteptat, masurile de siguranta luate au fost magnifice. Astfel bomba a fost transportata pe bucati, ca in cazul unui esec sa nu fie distrusa întreaga bomba.

                Generalul Spaatz, cel care a preluat comanda trupelor aeriene americane din Pacific a dat ordinul ca bomba sa fie lansata începând cu data de 3 august, asupra unuia dintre obiectivele: Hiroshima, Niigata, Kokura sau Nagasaki. Dupa cum multi oameni stiu, bombele atomice au fost folosite doar de doua ori in timpul razboiului. Mai târziu, pe 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay", pilotat de colonelul Paul Tibbets, a lansat o bombă atomică, primul loc unde este lansata bomba este Hiroshima (Little Boy). O bomba pe baza de Uraniu cantarind patru tone si jumatate, poreclita “Little Boy” a fost aruncata deasupra Hiroshimei pe 6 august 1945. Podul Aioi, unul dintre cele 81 de poduri care leaga delta raului Ota a fost tinta acestei bombe.  Era asteptat ca ciuperca atomica sa se inalte la 600 de metri de-asupra solului. La ora 8 si 16 minute, intr-o clipa, 66 000 de oameni au fost omorati si 69 000 au fost raniti intr-o explozie atomica de 10 kilotone. Punctul vaporizarii totale a masurat 1 km in diametru. Distrugerea totala s-a produs intr-o zona cu diametrul de 1,8 km. Pagube importante au fost provocate pe o zona cu diametrul de 3,5 km. La 4 km, tot ce era flamabil a ars, stergându-l de pe suprafaţa pământului.

Acolo temperatura avea sa ajunga egala cu cea a soarelui. De obicei temperatura urca treptat, atingand un punct maxim si apoi scazand treptat. Dar aici temperatura a atins punctul culminant intr-o fractiune de secunda, transformându-se intr-o sfera de foc cu peste câteva milioane de grade. Cei aflati sub punctul 0 s-au descompus, impregnându-se in pietre. Tiglele acoperisurilor s-au topit pe o raza de 500 de metri da la acest punct zero. Primarul orasului Kabe, situat la 16 km de Hiroshima, a vazut fulgerul si a simtit caldura. La Academia Navala Japoneza de pe insula Eta Jima, situata la aproape 100 de km S-E de Hiroshima, elevii aflati in salile de curs au auzit un sunet surd, dar au simtit adierea unui vânt neobisnuit de cald prin ferestrele deschise. Cei care lansasera bomba erau la rândul lor ingroziti de pârjolul pe care îl provocasera. " Era o viziune înfricosatoare, o masa clocotitoare de fum gri-purpuriu si se vedea ca avea un miez rosu si totul ardea…" a declarat la sfârsit unul dintre piloti. Nici macar generalului Spaatz nu-i venea sa creada, când a vazut in hambarele americane de la Tinian cutia in care fusese ambalata bomba, ca un lucru asa de mic putea provoca un asa dezastru. In timp ce la Hiroshima totul ardea, 70000 de oameni murind in primele secunde si in zilele urmatoare înca 28000.

  Vestea a ajuns la Tokyo destul de încet. La 6 august, mai precis la ora 8 si 17 min, operatorul de control al postului de Radio din Tokyo observa ca antena de la Hiroshima nu mai e in legatura cu statia. Era vid, liniste totala. Dupa câteva tentative de a intra in legatura radio, încerca trei linii telefonice de ajutor. In zadar. Peste câteva minute, centrala cailor ferate japoneze constata o ruptura in circuit, putin mai la nord de Hiroshima. Încercarile prin telefon, sunt si ele zadarnice. Statul Major intra in panica. Telefon, radio, nici un contact. Mai tarziu se aude o voce de la nord de hirochima.El se exprima confuz, vorbeste de o teribila explozie, despre "cerul cu o culoare stranie". Statiile radio nu au înregistrat nici o formatie de avioane. Da, a fost un raid de 3 avioane americane, dar asemenea raiduri de recunoastere se fac zilnic, iar Hiroshima nu prezinta nici un interes militar si nici n-a fost bombardat vreodata de la începutul razboiului. Un pilot primeste un ordin sa zboare la Hiroshima, sa aterizeze, sa vada despre ce este vorba si sa revina pentru a face un raport. Pilotul zboara si vede infernul. Hiroshima, cat a mai ramas din ea, arde; e un câmp plat ca si cum ar fi fost supus suctiunii unui aspirator monstruos. Aeroportul este o îngramadire de fiare topite. Este complet impracticabil. Înspaimântat, pilotul pune avionul pe directia bazei navale Kuru, la 15 km spre sud. Raportul sau facu misterul si mai de neînteles. Cum a putut Hiroshima sa devina acest infern de jaratic, când n-a fost nici un raid aerian? Echipe de ajutor motorizat pleaca din Kuru, dar flacarile nu le permit sa se apropie de oras. De-abia dupa 12 ore de la cataclism, spre seara s-a putut intra in prima retorta in care avusese loc o reactie urmata de moartea atomica. Abia la 7 august, postul de radio japonez a difuzat un scurt comunicat: " Hiroshima a suferit distrugeri considerabile ca urmare a unui raid executat de catre câteva B 29. Se pare ca un nou tip de bomba a fost utilizat."                                                                                                                                                          In timp ce japonezii îsi tratau ranitii, observând cu stupoare ce efecte poate avea aceasta bomba, americanii pregateau Nagasaki. La Tinian, in zilele ce au urmat dupa primul atac, a sosit si Grasunul.Pe 9 august 1945, Nagasaki a avut parte de acelasi tratament ca si Hiroshima. De aceasta data, o bomba pe baza de Plutoniu, poreclita “Fat Man” a fost aruncata asupra orasului. Cu toate ca bomba a avut o deviatie de aproximativ 2 km, totusi a fost distrusa mai mult de jumatate din oras. Populatia orasului Nagasaki a scazut  intr-o sutime de secunda de la 422 000 de locuitori la 383 000. 39 000 de oameni au fost omorati, peste 25 000 raniti. Aceasta explozie a avut mai putin de 10 kilotone. Estimarile fizicienilor care au studiat fiecare explozie a fost aceea ca au fost folosite doar o miime din puterea explosiva a acestor bombe.  Radiatiile atomice creeaza un alt pericol de asemenea. Ploaia care urmeaza oricarei detonari atomice este incarcata cu particule radioactive. Multi supravietuitori ai exploziilor din Hiroshima si Nagasaki au murit in urma otravirii produsa de ploaia radioactiva.

           Pe 2 septembrie a fost semnat armistitiul de pace, la bordul navei americane Missouri, aflata în golful Tokyo.

 Marin Stefana, cls. a VII-a B

Bibiliografie:
 Florin Constantiniu, Norocica Cojescu, Alexandru Mamina,

„Manual  de istorie pentru clasa a-VII-a” EDITURA Corint, p.85

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bombardamentele_atomice_de_la_Hiroshima_%C8%99i_Nagasaki

http://www.e-scoala.ro/istorie/bombe_atomice_hiroshima_nagasaki.html

Festivitatea de sfarsit de an scolar

Dupa multi ani, la Scoala Generala Nr. 2 s-a simtit cu adevarat un cadru festiv la finalizarea cursurilor. In prezenta unor oficialitati marcante ale orasului si a numerosi elevi si parinti, directorul unitatii noastre de invatamant, prof. Codruta Baciut, in colaborare cu consilierul educativ, prof. Enescu Krisztina au pus la punct o festivitate din care nu au lipsit premierea elevilor, lansarea unor porumbei albi, momente artistice si surprize speciale dedicate absolventilor clasei a VIII-a, adevaratele vedete ale zilei. Munca de un an a elevilor scolii noastre a fost rasplatita cu distinctii deosebite, iar rezultatele obtinute la olimpiadele si concursurile nationale si internationale au fost evidentiate in mod deosebit. Suntem convinsi insa ca instantaneele surprinse la fata locului sunt cele mai graitoare:

Bine ai venit, VACANTA!

La sfarsitul anului scolar 2010-2011 elevii clasei a III-a B intampina vacanta mare impreuna cu jucaria preferata. Ramas bun clasa a III-a! Bine ai venit, VACANTA!

,,Adio, ciclul întâi! Adio, copilărie!’’

Serbarea clasei a IV-a A s-a desfăşurat sub genericul,,Adio, ciclul întâi! Adio, copilărie!’’

Elevii clasei

,,Cele 18 inimioare,

 În salturi de căprioare

Ciclu-ntâi îl părăsesc

Şi la toamnă se grăbesc

Cu bătăi la unison

Să intre în ciclul doi.’’au performat în faţa părinţilor şi a invitaţilor speciali,doamnele profesoare din şcoală, prietenele şi colaboratoarele noastre.,,Fiecare cu talentul lui’’ a oferit momente plăcute, relaxante , momente rasplătite cu îndelungi aplauze.Colajul de cântece si versuri urmat de o surpriza a încheiat programul. Pe parcursulul programului s-au derulat pe ecran poze din cei 4 ani , făcându-ne să retrăim momente ce nu se pot uita uşor, făcându-ne să şi lacrimăm căci:.

Acum  vreo  patru  ani ,

Mai ţineţi  minte ?

Era  o  toamnă  caldă şi senină

 Şi aţi  păşit  în  curtea  şcolii  noastre

 Împodobită  ca şi o grădină.

 V-aţi îndreptat  în  grup  spre  noua  clasă

 Cu  inimi  de  pitic , dar  ochii  mari

 Şi  aţi  aflat  că  din  copii aţi  ajuns şcolari.

 Zi de zi ne-am adunat,

Am fost veseli, am cântat,

Am învăţat multe prin joc,

Dar acuma spunem: Stop!

Bun  rămas, vă spune  învăţătoarea voastră

Şi o urare născută-n suflet de iubire :

Să-aveţi parte în a voastră viaţă

Numai de noroc şi fericire !

inv . Rusu Zita Kamelia

Serbarea de final a clasei I C

2011.június 11-én iskolánk  I. C osztálya a Deus Providebit Házba tartotta meg az ABC ünnepélyét. A népes közönség elött az I. C osztályt végző diákok valóságos kis színészekként szavaltak, énekeltek. A rengeteg vers, ének, mellett még 2 színdarabot is előadtak: A varázssípot, s Méhes György „ Hogyan szerezzünk örömet szüleinknek „ c. vidám jelenetét. Az első iskolai év búcsúműsorát még szabadtéri játékokkal is megtoldottuk. Ezúton gratulálok minden diákomnak ez évben elért eredményeikhez s kívánok egy kellemes vakációt nekik és szüleiknek is.

Márton Izabella tanító néni.

Vine Vacanta!!!

Elevii clasei a III-a A( inst. Eugenia Turdean) au simtit ca se apropie vacanta si au tinut sa o intampine cum se cuvine: cu multa veselie. Au cantat, au dansat, s-au jucat si, mai ales, au mancat din cel mai aspectos si gustos tort : tortul vacantei! Este modul lor de a ura "Vacanta Placuta" tuturor!

Ramas bun, doamna invatatoare! Dragi profesori...venim!

Elevii clasei a IV-a B s-au despartit azi de doamna invatatoare Florentina Muntean, lasand deoparte tristetea si demonstrand ca sunt spontani , veseli si plini de talente actoricesti, spre mandria parintilor si rudelor lor care au umplut pana la refuz sala. Scenetele din Caragiale(va oferim o mostra mai jos, alaturi de filmarea dansului),  montajul de cantece si versuri, momentele vesele si dansul i-au insotit intr-o seara splendida. Si pentru ca vacanta bate la usa, si-au promis sa se simta si mai bine in tabara de la Lapusna. Pentru ca sunt constienti ca, vorba cantecului, "Ce poate fi mai minunat/ Decat sa fii inconjurat/ De prieteni? "

Filmarea a fost facuta la repetitii!

Dl. Goe

Tot ce e mai frumos de-acum incepe!!!

Exista in viata momente unice! Ele nu apar atunci cand sunt programate, ci spontan, pentru ca viata e ceva firesc. Patru ani am privit in clasa mea firescul... evoluand, crescand, poate uneori cu inerente poticneli, dar sigur ca destinatia finala va fi acolo unde o doream cu totii. Zilele acestea am putut zambi privind inspre voi, pentru ca , fara sa va dati seama unii, ati ajuns exact acolo unde trebuia sa ajungeti: locul de unde puteti privi INAINTE. Depinde de voi sa o faceti frumos. Eu am incredere ca ati invatat asta intr-un mediu pe care mereu il voi numi cu mandrie Scoala Generala Nr. 2. Locul in care, si in continuare, veti fi bineveniti, pentru ca faceti parte dintr-o familie mare si selecta: cei care pot spune "PRIETENI MEREU!"

Cu timpul va trebui sa intrati in lumea "celor care nu au vreme de nimicuri". Incercati sa intelegeti insa ca "acele nimicuri" adresate sufletului curat din fiecare pot sa va faca sa traiti frumos. Nu ratati nici un moment de a fi voi insiva si renuntati la sabloanele impuse de altii. Zburati lin, dar planati cu eleganta! Si ceea ce este cel mai important: ZAMBITI! Trebuie sa va dati seama cat e de reconfortant si pentru cei din jurul vostru, dar mai ales pentru voi, sa daruiti un zambet in orice situatie. Pana la urma, umorul si capacitatea de a zambi va pot scoate din orice. Si pentru ca zambetul nu merge decat impreuna cu bunele sentimente, incercati mereu SA IUBITI! Sa iubiti tot ce va inconjoara: picurii de ploaie, firele de iarba, curcubeul, gazele, dar mai ales OAMENII!

Zilele acestea propozitia la moda este "Tot ce e mai frumos de-acum incepe!". Pentru ca "Spectacolul trebuie sa continue!"
Prof. Ioan Laslo, dirigintele clasei a VIII-a A

Concursul de creatie "Romulus Guga"

Vineri,10 iunie, ora 13 a avut loc Festivitatea de premiere a echipajelor  aflate in competitie saptamana trecuta la Concursul de creatie "Romulus Guga". Din cele 11 echipaje alcatuite din cate trei membri, pe locul III s-a clasat Scoala Generala Nr. 2. Echipajul a fost format din urmatorii elevi : Justiniana Hancu, clasa a V- a A (la proba de recitare cu acompaniament chitara- a recitat poezia "Parintii" de R. Guga), Theodor Toganel, clasa a VI- a A ( la proba de prezentare a biografiei autorului ), si Stefania Pop, clasa a VII - a A (la proba de eseu ). Ii felicitam!

O excursie reusita!

Fiecare dintre noi ne amintim cu placere excursiile scolare pe care le organizam, impreuna cu colegii, la sfarsit de an scolar.
De asemenea momente s-au bucurat si elevii claselor a II-a B, a III-a B si a IV-a A.Insotiti de catre doamnele invatatoare Florina Romanti, Simona Suciu, Daniela Caliman si doamna bibliotecar Victoria Oltean au pornit intr-o aventura de o zi spre a cunoaste locuri inedite. Totul s-a intamplat chiar de Ziua Copilului, zi pe care am petrecut-o intr-o atmosfera de sarbatoare. Primul obiectiv vizitat a fost Mormantul lui Mihai Viteazul, locul in care elevii au aflat ca a fost inmormantat trupul voievodului.Imprejurimile le-au oferit posibilitatea de a se destinde si a servi masa.
Urmatorul obiectiv  a fost Muzeul de Stiinte ale Naturii si de Istorie din orasul Aiud, unde au observat multe exponate interesante.
Cel mai impresionant loc a fost insa Manastirea Ramet, unde ne-am inchinat si ne-am recules, dar ne-am si jucat.Aici , intr-un peisaj de poveste am intins masa, am organizat jocuri si am ascultat glasul naturii.Dupa ce fiecare si-a cumparat suveniruri pentru cei dragi, ne-am intors spre casa bucurosi ca am avut o zi reusita.
Va dorim tuturor o vacanta placuta cu multa amintiri frumoase!
Inv. Simona Suciu 

Petrecerea finala la a VIII-a A

Ororile din inchisoarea de la Sighet

     Fiind foarte cunoscuta datorita actiuniilor ce aveau loc acolo in perioada comunista , a fost construita in anul 1897 , cand Transilvania era sub conducerea Imperiului Austro-Ungar. Ea este localizata in orasul Sighetul Marmatiei , in judetul Maramures , mai precis Nord Vestul Transilvaniei. Orasul a fost numit anterior , in secolul XIV , Sighetul Maramuresului, fiind atestat documentar in anul 1326 si recunoscut ca oras in 1352.

     Memorialul a fost creat sub conducerea scriitoarei Ana Blandiana , in anul 1993 , cu scopul de a aminti poporului roman istoria sa , amintindu-le in special de regimul comunist.

     La inceput , intre anii 1918-1945 a functionat ca inchisoare de drept comun , iar in august 1948 devine loc de detentie pentru un grup de studenti ,elevi si tarani maramureseni.

     In perioada 5-6 mai 1950 , au fost adusi peste o suta de oameni ce reprezentau Romania , fosti ministri , academici , economisti , militari , istorici , ziaristi si politicieni , toti fiind supusi unor pedepse si fiind torturati atat fiic cat si psihic prin anumite metode , unele fiind considerate experimente. A fost cunoscuta sub denumirea de “Colonia Dunarea” , atunci fiind considerat o “unitate de munca speciala” , dar dupa cum stim actiunile din cadrul inchisorii transformau aceasta “unitate” intr-un oarecare lagar de exterminare. In luna octombrie au fost adusi preoti si episcopi  greco-catolici si romano-catolici , aici in Inchisoarea de la Sighetul Marmatiei.

     Felul in care acestia erau tratati era unul foarte crud , celulele fin insalubre , mancarea fiind aproape necomestibila si groaznica . Zi de zi erau batjocoriti si una dintre interdictii era accesul de a privi lumina zilei. Cei care nu se supuneau regulilor erau trimisi in celebra “camera neagra” , o camera formata din patru pereti , fara ferestre , astfel fiind lipsita de lumina , iar in mijloc fiind asezat un lant de care prizonierul era incatusat .

      Dupa Conventia de la Geneva , unde Romania a fost admisa ofcial in ONU , anul 1955 , o parte din detinuti au fost eliberati , transferati sau obligate la domiciliu fortat. Iar in urma cestui fapt , celebra inchisoare redevine inchisoare de drept comun.

     In anul 1977 , se desfinteaza , cladirile ei constituind o fabrica de maturi , apoi un depozit de sare , iar dupa anul 1993 constituind “Memorialul Durerii”.

Cativa detinuti marcanti au fost :

• Iuliu Maniu : presedintele PNT , acesta murind in inchisoare
• Constantin I C Bratianu : istoric , professor universtar , a murit prin sinucidere
• Henri Cihoski: general si fost ministru al apararii nationale , decedat in inchisoare
• Sebastian Bornemisa: gazetar , ministru secretar de stat la Cultura intre anii 1937-1938 , primar al Clujului si l Orastiei , decedat in 1953 in cadrul inchisorii
• Ion Camarasescu : fost ministru de interne , mort in inchisoare.
• Bibliografie :
  1.  http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/inchisoarea-memorialul-sighet-121218.html
  2.http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=51&Itemid=93&lang=ro
  3.     http://ro.wikipedia.org/wiki/Închisoarea_Sighet

Excursie de neuitat pentru a II-a A

3-4 iunie 2011, doua zile de neuitat pentru elevii clasei a II-a A. La ora 7 au plecat in excursia pe care o asteptau cu multa nerabdare de doua luni. Dupa doua opriri la iarba verde pentru servirea mesei si mult fotbal, au ajuns la Manastirea Putna. Inainte de a vizita Manastirea Putna si Muzeul manastirii, copiii, insotiti de invatatoarea lor, Viorica Rusu si Renate Vlad, mama colegei lor, Anca (si educatoarea lor din urma cu 2 ani), au vizitat chilia lui Daniil Sihastru. Apoi s-au inchinat la mormantul lui Stefan cel Mare, ingenunchind chiar pe locul sfant. Au primit o cina foarte sanatoasa si delicioasa de la preoti, dupa care au fost cazati in chiliile acestora. Noaptea ar fi fost tare nabadaioasa mai ales pentru cei 17 baieti, daca nu ar fi fost supravegheati cu foarte mare atentie de sotii celor doua doamne. 

A doua zi copiii au vizitat Cetatea Sucevei, Casa memoriala Ion Creanga, barajul de la Bicaz, unde s-au plimbat cu vaporasul pe lacul de acumulare, apoi, prin Cheile Bicazului si cu imaginea minunata a Lacului Rosu, s-au indreptat, cu mare parere de rau, spre Tg Mures.

Rabdarea parintilor a fost pusa putin la incercare, dar, in final, in jurul orei 23, revederea a fost frumoasa si presarata cu multe amintiri placute din excursie.

A doua zi isi faceau deja planuri pentru excursia viitoare!

inst. Viorica Rusu

1 IUNIE, LA JANDARMERIE

1 iunie, Ziua Mondiala a Copilului, dar si ziua cand atentia elevilor din cls. a 8-a A a fost captata, chiar si pentru cateva ore, de angajatii  unitatii de jandarmerie din Tg-Mures. In ceea ce ii priveste pe cei din 8-A nu incercati sa ii suparati saptamanile acestea pentru ca sigur nu veti mai fi intregi dupa ce vor aplica tehnicile de autoaparare prezentate inca de cum au ajuns acolo. O varietate de centuri negre, albe, albastre si galbene, o multime de oameni mari, mici sau medii, gata sa ii incante cu miscarile lor de arte martiale, au fost intrecuti insa de inteligenta si frumusetea cainilor dresati. Manifestarea a continuat in stil mare, jandarmii prinzand infractorii drept demonstratie pentru urmasii lor, rasplatindu-i pentru atentia lor cu un pahar de suc si cu ceva dulce. 8 A a avut onoarea de a vedea armamentul jandarmilor, dar si restul echipamentului, experimentand pe propria lor piele, cum este sa  fii incatusat. Bineinteles, turul nu se putea incheia daca ei nu vizitau popota jandarmeriei, dupa care li s-a urat succes la examene de catre gazda lor, domnul capitan Cristi Sanda, caruia ii multumesc pentru aceasta zi deosebita!

Alexandra Moldovan, cls. a VIII-a 

* poze by Ioana Sanda

Binecuvantarea luminii la Centrul de Zi"Cezara" *

Ce lumina curata a cuprins, de 1 Iunie, Centrul de Zi "Cezara" din Targu-Mures! Bucuria zilei _ si soarele ei _ le erau date tuturor copiilor. Cei de la "Cezara", impovarati de destin, s-au bucurat, au ras, au aplaudat. Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul... Curtea Centrului s-a preschimbat intr-o sala de spectacol, cu o ingenioasa scena pe care au urcat personaje de basm. Actori-papusari au adus aripi de vis sub bradul din curtea Centrului. Totul era ca o definitie a binelui, a sperantei, sub binecuvantarea luminii inceputului verii. Sala de spectacole improvizata pentru o zi, cea mai senina dintre zilele anului, a fost neincapatoare. Caci, de 1 Iunie, copiii de la Centrul de Zi "Cezara" au avut oaspeti. Sub semnul prieteniei, elevii din clasele I-a A si a II-a A de la Scoala Generala nr. 2 din Targu-Mures (director prof. Codruta Baciut), insotiti de doamnele invatatoare Viorica Rusu si Mirela Moldovan, au scris in caietele vietii lor de copii o importanta lectie a omeniei: inveti sa fii cu adevarat om, privindu-l pe cel de langa tine, dandu-i ajutor daca e nevoie. Elevii de la Generala nr.2 au dovedit ca stiu sa creasca frumos, spre cinstea educatorilor si a parintilor. Nu este prima data cand cele doua institutii se infratesc in idei generoase si trairi afective sincere. De data aceasta, in desfasurare s-a aflat proiectul educativ "Prietenia se invata!" Prietenia si lumina curata a zilei de 1 Iunie au marit bucuria lumii. Acum, jocul "de-a prinderea sufletului" poate continua... 

REPORTER

*material preluat din cotidianul "Cuvantul Liber"/04.06.2011

De 1 Iunie elevii clasei a 4a B impreuna cu inv. lor Muntean Florentina, au petrecut alaturi de prietenii lor, politistii . Vizita la I.J.de POLITIE -MURES a fost o incantare !Am vazut mascatii ,trupele DIAS ,laboratorul de criminalistica,dresura cainilor lup si dotarile masinilor de politie !Am servit cate ceva si am primit cadouri ;tricouri ,sapcute inscriptionate "ALEGE VIATA!" si baloane.Insotiti de cele mai frumoase politiste am coborat in P-TA TRANDAFIRILOR la un concurs de desene pe asfalt .Aici si-au facut aparitia cei de la CRUCEA ROSIE care au facut demonstatii.Voia buna a continuat la Mc DONALD`S. A fost o zi frumoasa si reusita !!!!!!!!! 

Criza dinastica

Popularitatea Casei Regale a crescut considerabil după Primul Război Mondial. În anul 1921, la Alba Iulia, Ferdinand este încoronat ca rege al tuturor românilor.          

Datorie sau iubire?

Carol al II-lea a fost cel de-al treilea rege al României şi a rămas în istorie ca "unul din cei mai mari amanţi din istoria României", fie ca "un om bolnav, obsedat", datorită faptului că suferea de o boală genetică , afecţiune ce a compromis în ochii lumii rafinamentul teutonic moştenit de la tatăl sau, care l-a şi dezmoştenit între anii 1925 şi 1930.

Tronul a fost preluat de fiul său, Mihai, care era doar un copil, prin regenţă.             Întorcându-se în ţară pe 6 iunie 1930 în urma negocierilor cu Iuliu Maniu , Carol a fost proclamat rege după două zile. El o exilează însă pe regina-mamă Elena şi o aduce pe Elena Lupescu la Bucureşti. Domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei (curtenii din anturajul său, care influenţau politica statului în interesul lor personal, implicaţi şi în diferite acte de corupţie). Carol a încercat să schimbe puţin câte puţin viaţa politică românească, începând cu manipularea partidelor Naţional Liberal şi Naţional Ţărănesc şi a unor grupări anti-semite. Antisemitismul era intoleranţa faţă de evrei pentru simplul fapt că aveau această naţionalitate. Pe 10 februarie 1938 a desfiinţat partidele politice, ceea ce îi asigura puterea supremă.

Doi ani mai târziu, în anul 1940, forţat de presiunea politică a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei şi a Ungariei horthyste să cedeze părţi din teritoriul României Întregite, Carol al II-lea a fost obligat să abdice în favoarea administraţiei pro-germană a generalului Ion Antonescu. Fiul său, Mihai, i-a urmat la tron. Carol s-a stabilit în final în Portugalia şi s-a căsătorit cu Elena Lupescu în 3 iunie 1947, transformând-o pe aceasta în Prinţesa Elena de Hohenzollern.

Carol a rămas în exil tot restul vieţii sale. Atât în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cât şi în perioada postbelică, Carol a făcut anumite încercări de a-şi recupera tronul, dar nu a reuşit. Se ştie că sprijinul intern sau cel extern este foarte important pentru ca un om politic să ajungă la conducere, dar Carol nu a mai beneficiat de acesta.

Carol a murit în Portugalia, fiind îngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril, iar în 2003 rămăşiţele sale au fost aduse în România, la Mănăstirea Curtea de Argeş.

           

                                                                                                Vuţă Monica, Gimn. „Dacia”

BIBLIOGRAFIE

-       Sorin Oane, Maria Ochescu, Istorie: Manual pentru clasa a VIII-a, 2008, HUMANITAS EDUCATIONAL, Bucureşti

-       http://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_dinastic%C4%83_din_Rom%C3%A2nia

-       http://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_al_II-lea_al_Rom%C3%A2niei

-       http://metropotam.ro/La-zi/2007/01/art1364548537-Carol-al-II-lea-iubiri-interzise/

Copilărie

Ce e mai frumos pe lume,

Şi mai vesel şi-n dragit?

Decât timpul fericit

Ce-l ai in copilărie

Nici nu şti cum trece timpul

De nimica nu îţi pasă.

Când eşti tânăr si frumos

Cu copilăria-n faţă

Eşti şi vesel şi frumos

Şi tot timpul tu te joci

Mergi la şcoală  zâmbăreţ

Să devii un om isteţ

Cosmin Iclanzan, cls. a VII-a A

Renasterea si Bramante

Începutul secolului al XVI^lea este marcat de maturizarea curentului renascentist şi de înflorirea fazei clasice a acestuia. Trecerea de la etapa timpurie a stilului la cea de vârf a fost însoţită de o serie de modificări care au vizat în egală măsură obiectul de arhitectură, stabilitatea şi expresivitatea acestuia, elementele de limbaj arhitectural şi relaţia dintre ele. Aceste transformări – care s-au făcut simţite încă de la primele lucrări aparţinând renaşterii clasice, şi care au continuat să se manifeste pe toată durata acesteia – au fost consecinţa directă a evoluţiei pe care a cunoscut-o arhitectura italiană de-a lungul veacului al XV^lea dar şi rezultatul deplasării centrului de interes din Toscana şi din nordul peninsulei italice la Roma.

         În scurtul interval în care a înflorit renaşterea de vârf, oraşul care a polarizat interesul artiştilor italieni a fost Roma. Pe durata secolului al XV^lea, în timp ce în Toscana şi în alte centre prospere din nordul Italiei artele cunoşteau o înflorire spectaculoasă, Roma era exclusă din competiţie. Când Brunelleschi îşi începea activitatea  arhitecturală  la  Florenţa,  statul papal abia începea să-şi revină din Marea

 Filippo Brunelleschi    Schismă.

            Arta, în general, şi arhitectura, în special, nu pot evolua decât în anumite condiţii care presupun, printre altele, prosperitate şi stabilitate economică. Problemele politice pe termen lung afectează starea materială, fondurile fiind dirijate pentru rezolvarea conflictelor. Cu cât conflictele durează mai mult cu atât economia este mai afectată. Roma a fost implicată într-o serie de conflicte grave o perioadă îndelungată.

Problemele au început în 1309 când Clement al V^lea a mutat provizoriu sediul papalităţii de la Roma la Avignon[1]. Deoarece monarhilor francezi le convenea prezenţa papei pe teritoriul regatului lor, acest transfer provizoriu a durat aproape 80 de ani. În cele din urmă, Grigore al XI^lea a reuşit să se reîntoarcă la Roma, unde a murit un an mai târziu,  pe 27 martie 1378.  Urban al VI^lea,  succesorul  lui  Grigore al

Papa Clement al V-lea     XI^lea, îi dezamăgeşte repede pe cardinali care declară alegerea nulă[2] şi numesc un nou

papă în persoana lui Clement al VII^lea. Deoarece Urban al VI^lea refuză să se retragă, Clement al VII^lea părăseşte Roma şi îşi stabileşte sediul la Avignon. După câteva tentative eşuate de restabilire a normalităţii, criza se încheie în 1417, prin Conciliul de la Constanz; cu această ocazie este ales ca unic papă Martin al V^lea.

          Ziua de 20 septembrie 1420, dată la care Martin al V^lea pătrunde în Roma, este

considerată de unii începutul Renaşterii în statul papal. Oraşul se afla într-o stare de-

plorabilă, fiind ruinat după anii lungi de distrugeri. Reînnoirea culturală şi artistică a

Romei i se datorează lui Nicolae al V^lea, primul papă umanist care s-a aflat în fruntea

bisericii catolice între  1447 şi  1455.  Înainte de a fi ales în funcţie,  acesta petrecuse

mulţi ani la Florenţa unde făcuse  cunoştinţă  cu  diferite  personalităţi  ale  renaşterii,

printre care se număra şi Alberti.  Devenit papă,  Martin al V^lea  îl  ia  în serviciul său     Papa Nicolae al V-lea

Alberti care primeşte să se ocupe, printre altele, de transformarea reşedinţei papale.

            Primele manifestări ale arhitecturii renaşterii la Roma sunt restrânse şi ca număr şi ca importanţă. Cele câteva clădiri construite după jumătatea secolului al XV^lea, dintre care mai cunoscute ne sunt Palatul Venezia şi apartamentele papei Nicolae al V^lea de la Vatican, sunt puternic înrudite cu arhitectura medievală. Înflorirea renaşterii în statul papal are loc abia la sfârşitul veacului, când Roma îşi revine definitiv din perioada de criză pentru a redeveni un oraş prosper. Pentru a reînvia strălucirea apusă a fostei capitale a imperiului roman, aristocraţia din Laţium angajează artişti veniţi din centrele situate în nordul peninsulei. Stabiliţi la Roma, artiştii toscani sau lombarzi renunţă definitiv la nuanţele regionale, iar arhitectura lor reuşeşte să reflecte spiritul arhitecturii antice. Acest moment reprezintă momentul de vârf al renaşterii, al cărei scop a fost acela de a readuce la viaţă măreţia apusă a imperiului roman, prin clădiri care să egaleze monumentele antichităţii.

Primele opere de arhitectură ale lui Bramante datează din perioada milaneză. Printre câteva lucrări ale sale se numără bisericile Santa Maria presso San Satiro şi Santa Maria delle Grazie. La Santa Maria presso San Satiro, o biserică din secolul al IXlea, Bramante suplineşte lipsa unei încăperi destinate altarului cu o imagine falsă, astfel încât, dintr-un anumit punct, situat pe axul longitudinal al bisericii, privitorul poate avea impresia că zona altarului este cu mult mai adâncă decât în realitate.

          Donato Bramante reprezintă pentru arhitectura renaşterii clasice ceea ce Raphael Sanzio reprezintă pentru pictură şi Michelangelo Buonarroti[3] pentru sculptură. Donato d’Agnolo di Pascuccio zis Bramante s-a născut în 1444, în ducatul Urbino, unul dintre centrele importante ale renaşterii timpurii italiene. Despre prima parte a vieţii lui Bramante se ştiu destul de puţine dar se presupune că în tinereţe a studiat pictura cu Piero della Francesca. În jurul anului 1480 Bramante s-a mutat la Milano unde a rămas aproape două decenii, până la căderea lui Lodovico Sforza în mâinile francezilor[4].

                                                                                                                                                                            Santa Maria presso San Satiro

În cadrul aceluiaşi edificiu artistul remodelează exteriorul capelei – o construcţie mică, de plan central – şi construieşte un baptisteriu de plan octogonal, inspirat din arhitectura paleocreştină.

Baptisteriul de la Santa Maria presso San Satiro este prima construcţie centrală a lui Bramante; se bănuieşte însă că interesul arhitectului pentru spaţiile de acest tip data din adolescenţă. Fiind originar din ducatul Urbino, este foarte posibil ca Bramante să-l fi întâlnit pe Franceso di Giorgio, arhitect al palatului ducal şi autor al unui tratat de arhitectură în care se fac referiri la planurile centrale. După venirea la Milano, Bramante a intrat în contact cu Filarete şi Leonardo, două personalităţi ale renaşterii, interesate la rândul lor de construcţiile centrale. Pentru arhitecţii renaşterii planul central întruchipa perfecţiunea absolută, motiv pentru care ei preferă acest tip de construcţii celor cu plan longitudinal. Aproape fiecare dintre personalităţile marcante ale renaşterii, începând cu Brunelleschi şi terminând cu Bramante, realizează cel puţin o clădire religioasă de tip central.

Majoritatea lucrărilor lui Bramante par să aibă ca laitmotiv planul central. După 1490 arhitectul primeşte încheierea lucrărilor la biserica Santa Maria delle Grazie, clădire de factură gotică, dezvoltată în lungul unui ax longitudinal. Suprafeţele pline ale interiorului sunt decorate cu motive arhitecturale, realizate în relief plat; bidimensionalitatea şi utilizarea culorii trădează formaţia iniţială a lui Bramante. Exteriorul clădirii ilustrează perfect tradiţia lombardă caracterizată prin întrebuinţarea cărămizii şi a pieselor ceramice precum şi prin decoraţie bogată.

       Santa Maria delle Grazie

            În 1499, o dată cu venirea francezilor şi cu detronarea patronului său, Bramante se hotărăşte să părăsească oraşul Milano pentru a se duce la Roma. Deşi la epoca respectivă arhitectul trecuse de jumătatea vieţii sale, contactul cu oraşul şi mai ales cu monumentele sale a avut ca rezultat o schimbare drastică a stilului. Cele mai cunoscute opere ale lui Bramante au fost construite sau proiectate în ultima decadă a vieţii sale, după ce Iuliu al II^lea a fost ales papă. În primii ani ai şederii la Roma, dedicaţi în primul rând studierii şi măsurării monumentelor antice, Bramante a primit două comenzi mici dar care i-au adus faimă: claustrul bisericii Santa Maria della Pace şi San Pietro in Montorio.  

Între 1500 şi 1504 Bramante remodelează galeriile suprapuse care înconjurau  curtea bisericii Santa Maria della Pace. Ceea ce izbeşte la această construcţie în  comparaţie cu cele executate la Milano este simplitatea şi mai ales austeritatea compoziţiei. Amplasarea unei coloane deasupra unui gol era un lucru neobişnuit pentru arhitectura romană, dar Bramante a optat pentru această soluţie pentru a obţine un raport mai armonios între înălţimea traveii şi lăţimea ei.

                           

                                                                                                                                                                                                     Santa Maria della Pace

            Biserica Santa Maria della Pace Bramante este unul dintre primele exemple ale renaşterii în care se pune accentul pe logica structurală. Aici, porticul de inspiraţie medievală, cu arce care se descarcă direct pe coloane, este înlocuit cu sistemul constructiv moştenit de la romani, alcătuit din pile peste care se aşează arcele şi pilaştri care poartă antablamentul.

La cea de-a doua lucrare a sa, San Pietro in Montorio, Bramante dă dovadă de o înţelegere perfectă a antichităţii romane. În 1502 familia regală a Spaniei îi comandă lui Bramante ridicarea unui mic edificiu cu rol comemorativ, pe locul unde fusese răstignit Sfântul Petru. Bramante intenţiona să remodeleze claustrul existent al aşezământului San Pietro in Montorio, şi să-i dea o formă circulară; în centrul curţii urma să amplaseze monumentul  propriu-

                  San Pietro in Montorio

zis, o clădire de tip central. Din proiect nu s-a executat decât martirionul. Deşi clădirea are dimensiuni reduse, arhitectura sobră o face să pară de-a dreptul monumentală. Deoarece se aseamănă cu un templu de tip tholos, clădirea a fost numită Tempietto.

            Tempietto este lucrarea care i-a adus celebritatea lui Bramante. Ca urmare a faimei dobândite Iulius al II^lea, ales papă în 1503, îl angajează pentru executarea unor lucrări la palatul Vatican. Vaticanul a devenit sediu al papalităţii după 1308[5] iar pe durata veacului al XV^lea a fost obiectul mai multor transformări. În jurul anului 1490, papa Inocenţiu al VIII^lea comandă construirea unei vile, vila Belvedere, situată în apropierea reşedinţei, pe un mic deal. După 1503 Iulius al II^lea, care era un mare iubitor al artei clasice,  se decide să-şi aducă întreaga colecţie de sculpturi antice la Belvedere, să unească vila de palatul papal prin două galerii, şi să amenajeze interiorul curţii obţinute. Construcţia Curţii Belvedere îi este încredinţată lui Bramante. Lucrarea reprezenta o reală provocare: amenajarea unui teren accidentat, ale cărui proporţii erau departe de idealurile renaşterii. Pentru a rezolva problema denivelării, Bramante împarte curtea în trei terase, situate la cote diferite, legate între ele prin scări şi rampe monumentale. Terasa din mijloc, mult mai mică decât celelalte, divizează curtea în două zone distincte. În curtea de jos, pe latura de lângă palat, arhitectul amenajează un teatru în aer liber, orientat către vila Belvedere care se profila pe un fundal somptuos alcătuit din suprafeţele verticale ale teraselor superioare şi sistemul de rampe şi scări.

Cea mai importantă lucrare a lui Bramante a fost fără îndoială reconstrucţia catedralei San Pietro. Construită înspre jumătatea veacului al IVlea, bazilica Sfântului Petru era la vremea aceea unul dintre cele mai vechi monumente ale creştinătăţii. Aflându-se într-o stare şubredă, clădirea avea nevoie de reparaţii radicale; în cele din urmă s-a hotărât ca bazilica paleocreştină să fie dărâmată şi în locul ei să fie ridicată o altă clădire, după planurile lui  Bramante.  Acest proiect

                                                                                                                                    Catedrala San Pietro

îi dă ocazia arhitectului oficial al papei să pună în practică toate cunoştinţele acumulate în timp. Pe 18 aprilie 1506 este pusă piatra fundamentală a clădirii care urma să se ridice pe locul unde fusese înmormântat Sfântul Petru. Bramante proiectează o clădire centrală le scară mare. Construcţia consta într-o cruce cu braţe egale, înscrisă într-un pătrat în colţurile căruia se găseau capele de plan central. Intersecţia braţelor crucii era marcată de o cupolă semisferică.

            Din proiectul lui Bramante nu s-a executat decât zona centrală: pilele ce urmau să susţină cupola şi arcele care uneau pilele. După moartea lui Bramante, în 1514, conducerea şantierului a fost preluată pe rând de Raphael, de Peruzzi, de Sangallo şi în cele din urmă de Michelangelo. Pe parcurs concepţia iniţială a suferit o serie de transformări; ideea de plan central a fost abandonată şi reluată în mai multe reprize. În cele din urmă clădirea a fost finalizată după 1547, conform planurilor lui Michelangelo. Acesta urmăreşte în mare concepţia lui Bramante, dar este obligat să aducă o serie de modificări, pentru consolidarea structurii, mult prea firave.

            Bramante a avut o contribuţie şi în domeniul arhitecturii civile. În perioada renaşterii clasice arhitectura reşedinţei nobiliare a făcut paşi importanţi. Tot în perioada renaşterii clasice este reluată construcţia de vile, program specific pentru antichitatea romană, care va lua amploare în manierism.

Bibliografie

1. http://en.structurae.de/persons/data/index.cfm?ID=d000206 – imagine Filippo Brunelleschi   

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Clement_al_V-lea - imagine Papa Clement al V-lea    

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Nicolae_al_V-lea - imagine Papa Nicolae al V-lea

4. http://emozionandodipesciolina.blogspot.com/2009_08_01_archive.html - imagine Donato Bramante

5. http://temi.provincia.mi.it/bramante/schede/scheda1.html - imagine Santa Maria presso San Satiro

6. http://www.lebellezzeditalia.it/lombardia/lombardia_it/milano/milano_it.htm - imagine Santa Maria  delle Grazie

7. http://www.romeguide.it/chiese/santa_maria_della_pace/eng.html - imagine Santa Maria della Pace

8. http://www.fotopedia.com/items/flickr-2663899196 - imagine San Pietro in Montorio

9. http://www.christusrex.org/www1/citta/B-Exterior.html - imagine Catedrala San Pietro

10. http://www.kekodu.eu/Informatii%20html/Informatii%20San%20pietro.html – text San Pietro

11. Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților - Giorgio Vasari

---

[1] Pretextul acestei mutări l-a constituit procesul cavalerilor templieri. Philippe cel Frumos îl invită pe papa Clement al V^lea să se mute în sudul Franţei pentru a fi aproape de locul unde urma să se desfăşoare procesul.

[2] După moartea lui Grigore al Xl^lea poporul a cerut alegerea unui papă italian ; în momentul în care Urban al VI^lea s-a dovedit a nu fi demn de funcţia ocupată, cardinalii au declarat nulă alegerea sub pretextul că aceasta fusese făcută sub presiune.

[3] Arhitectura lui Michelangelo se situează, de fapt, la graniţa dintre renaştere şi manierism, iar ultimele clădiri ale acestuia anunţă barocul. Sculptura lui Michelangelo este reprezentativă pentru renaşterea clasică.

[4] In 1499 Ludovic al XII^lea, regele Franţei, reia Războaiele italiene, începute în 1494 de către Carol al VIII^lea. Oraşul Milano este cucerit de către rmatele fraceze şi ducele Lodovico Sforza este luat prizonier.

[5] Iniţial sediul papalităţii se afla în Lateran. In 1308 Lateranul este distrus de un incendiu. Din cauza crizei religioase clădirea nu este reparată, ajungând în stare de ruină.