A fi tu insuti intr-o lume care incearca in mod constant sa te faca altcineva este cea mai mare realizare!
Vizita domnului Mihai Corui(insotit de colaboratoarea sa Palosi Tunde) s-a dovedit a fi o placuta surpriza.Il stiam ca "tatal lui Vic", dar a inceput cu "noi suntem antrenori de baschet".La inceput credeam ca ne va povesti exclusiv despre sport, apoi am realizat ca de fapt vorbim despre viata, despre noi. Iar cel mai frumos lucru a fost ca a trebuit si NOI sa vorbim despre noi. VII A este o clasa deosebita.Vorba lui "Dirigu' ", suntem "frumosi , destepti si...modesti". De azi am aflat ca suntem niste "diamante", mai mult sau mai putin slefuite, si ca este alegerea noastra daca vrem sa ramanem in turma neslefuita,sau alegem sa facem pasul pentru mai mult.Cata vreme avem puterera de a spune "Eu sunt" , tindem sa slefuim diamantul din sufletul nostru.Iar prezentul din aceasta afirmatie este cel mai important, deoarece "Eu am fost" ar fi deja o infrangere.Si ar mai fi ceva: fiecare dintre noi avem locul nostru in acest colectiv, un loc bine stabilit, deoarece clasa noastra formeaza "lantul puterii"."Atacat din exterior " de bune si de rele, depinde doar de NOI cat de strans este acest lant si cum el va reusi sa atenueze loviturile rele si sa absoarba lucrurile bune. La final( o ora si jumatate a trecut atat de repede),am experimentat si un salut.Dupa ce am renuntat la cuvinte ca "peste", am decis ca el trebuie sa fie "Prieteni".L-am strigat din toti plamanii, iar cineva ,discret si in soapta a adaugat cu drag "mereu"!
