Tiberius Gracchus si reformele sale

Tiberius Gracchus aparţinea unei familii aristocratice din Roma.Tatăl său, Tiberius Sempronius Gracchus cel Bătrân, a fost de două ori consul, apoi cenzor,însă acesta a murit când Tiberius avea doar 2 ani. Cornelia - mama lor - dorea ca fiii ei, Tiberius şi Caius să fie demni de numele tatălui lor. Străduinţele ei nu au fost în zadar, fraţii Gracchus fiind cei mai culţi şi cei mai talentati dintre toţi tinerii de vârsta lor.

Tiberius a plecat în Africa pe când avea 15 ani unde avea să lupte sub zidurile Cartaginei în cel de-al Treilea Război Punic. S-a făcut remarcat împreună cu un grup de soldaţi, reuşind să ocupe un turn izolat, de unde trecând pe o punte, au ajuns pe creasta zidului cetăţii.Primul care a pus piciorul acolo a fost Tiberius, iar numele lui a devenit cunoscut întregii armate. Tiberius se obişnuise cu viaţa de soldat şi mai târziu el se va deosebi de cei de seama lui prin cumpatare,bărbăţie şi autoexigenţă.
Întors din Africa la Roma,este numit în colegiul augurilor iar senatorul Appius Claudius îi propune mâna fiicei sale. Venind acasă, Apius i-a strigat soţiei încă din prag:"Antistia, am
logodit-o pe fiica noastră !" Soţia l-a întrebat mirată:"De ce te-ai grăbit aşa ? Nu cumva i-o fi cerut mâna Tiberius Gracchus ?" - atât de mult era preţuit tânărul Gracchus.

În curând Tiberius fu trimis împreună cu consulul Mancinus în Spania, unde era în toi războiul cu cetatea Numantia. Romanii sunt înfrânţi, însă Tiberius salvează restul soldaţilor care mai rămăsese după ce a negociat cu numantinii unele chestiuni, cedând totodată şi importante bogăţii. Dar la Roma se aflau o mulţime de senatori nemulţumiţi că acesta împreună cu Mancinus negociase pacea şi erau indignaţi că armata romană s-a predat, hotărând să-i pedepsească pe amândoi. Tiberius s-a salvat numai datorită contactelor pe care le avea în aristocraţie însă Mancinus a fost predat numantinilor,care însă nu l-au omorât.

Tiberius a început să observe situaţia grea a poporului roman. În timp ce ţăranii,care constituiau esenţa armatei romane,luptau pe undeva prin Africa sau prin Asia Mica în Spania sau în Grecia,gospodăriile lor se ruinau iar pamânturile treceau în mâinile moşierilor - ţăranii ruinaţi ori deveneau argaţi ori plecau la oraş şi trăiau din mila bogaţilor. Tiberius a început lupta pentru reforme,candidând la postul de tribun,promiţând câ va obţine o reîmpărţire a pământurilor. Devenind tribun al poporului,el a început să redea pământul ţăranilor, spunând: "În Italia şi jivinele sălbatice au vizuini în pământ în care se pot ascunde, în timp ce oamenii care luptă şi mor pentru Italia, nu stăpânesc decât aerul şi lumină."
Potrivit proiectului de lege propus de el, pâmânturile obşteşti, pe care şi le-au însuşit fără niciun drept optimatii, urmau să fie înapoiate statului, statul urmând să le împartă cetăţenilor care aveau puţin pământ sau nu aveau deloc. Viitorilor proprietari li se interzicea să-şi vândă pământul,acesta urmând să fie transmis moştenire.

Proiectul de lege a fost primit cu bucurie de popor, însă optimatii căutau să-l împiedice pe Tiberius. Ei l-au convins pe ce-al de-al doilea tribun, Marcus Octavius (el însuşi proprietar de pământuri şi bun prieten cu Tiberius) să pună veto proiectului de lege. Atunci Tiberius, folosind acelasi drept de veto, porunci să se înterupă activitatea tuturor instituţiilor până în ziua în care proiectul lui de lege va fi supus la vot în Adunarea Poporului. Astfel a fost întreruptă activitatea magistraţilor, a fost sigilat templul lui Saturn în care se găsea vistieria statului, în felul acesta încetând toate plăţile.
În cele din urmă Adunarea Poporului fu convocată şi Tiberius ţinu un discurs magnific la finalul căruia Octavius a fost revocat din postul de tribun prin votul majorităţii adunării, în locul lui fiind ales Mucius,un favorit de-al lui Tiberius. Legea agrară propusă de Tiberius a fost adoptată. În vederea împărţirii pământului s-a alcătuit o comisie formata din 3 persoane: Tiberius, fratele sau Caius şi socrul său, Appius.
Optimatii aşteptau cu nerăbdare şi i se încheie termenul de tribun. Ei sperau că după aceea se vor putea răzbuna mai uşor pe el, desfiinţând totodată şi legea agrară. Dar Tiberius se hotarâ să candideze pentru a doua oară la funcţia de tribun, ceea ce era o încalcare a vechiului obicei. Optimatii s-au grăbit să-l învinuiască pe Tiberius, spunând că acesta pregăteşte o lovitură de stat. În ziua alegerilor, totul mergea bine, poporul îl aclama pe Tiberius. Dar în acest timp, senatorul Flaccus, unul din partizanii lui Gracchus, a anunţat că senatorii pregătesc împotriva lui o haită de haimanale ca să-l omoare. Cei din capătul pieţei nu au auzit acest anunţ, iar Tiberius era în pericol, având prea puţini oameni lângă el. Atunci el îşi duse mâna la cap, vrând să arate ca viaţa lui este în pericol, dar duşmanii au interpretat acest gest în sensul că Tiberius vrea să se facă rege şi cere să i se aducă coroana.
Scipio Nasica, liderul opoziţiei, urmat de senatori şi de ceata înarmată, a început să producă dezordine şi să-i omoare pe partizanii lui Tiberius. În încşierarea generală care a avut loc, fu omorât şi Tiberius Gracchus. Represiile împotriva adepţilor lui Gracchus au durat zile întregi, mulţi dintre ei fiind executaţi fără judecata iar alţii deportaţi. Însă poporul era din ce în ce mai revoltat. Nasica, cu toate că ocupa funcţia de Pontifes Maximus, a fost nevoit să părăseasca Roma. A murit în exil.
Ţăranii au păstrat mult timp amintirea lui Tiberius vie în inima lor, numindu-l fiu glorios al poporului roman.
Paul Istrate,Gimn."Dacia"