marți, 2 august 2011

Istoria adevarata?


Şi astăzi se discută în contradictoriu despre originea  şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii  români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă,  descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit  că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la  Creo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti,  comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui  Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi  aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..
Aşa cum  marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor  fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării.  "Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului  regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi  conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea  în Marea  Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic  al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a  poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român" (1!).Săpăturile  arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului  Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului "Porţile de Fier", au  scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă  existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul  arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de  Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest  şantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub  îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru  corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române  de la Craiova.Lucrările  arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi  până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost  datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita  de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă.  Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de  la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul  românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei  s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre  din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică. Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate  descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut  obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice Între 30 martie şi 2  aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a  organizat Conferinţa Internaţională "The Iron Gates in prehistory"  (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor  vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi  Balcani."Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le  transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor  (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului  Soarelui din cetatea lui Arietes: "reprezentarea înfrângerii egiptenilor,  conduşi de Sesostris, de către geţi".Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21  î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui  Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată "Biblioteca istorică", prezintă  campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul  domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).Dacă la  toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor  mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele  egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are  rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi  până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În  acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor  din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava "Argo" şi plecaţi  în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la  concluzia că aceştia au trecut pe la "Porţile de Fier". Scrierile din  vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos  (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între  denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi  denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre.  Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă  al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu  Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul  Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului.  Pe acest traseu  se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod  bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate.  Această observaţie l-a făcut pe  cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să  finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor  a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia  finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că  situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât  scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi  istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut "Caucaland" situat  pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere  corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre.
Cu toate  acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor,  cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu  orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna  unor "dizidenţi de catifea", care, după decembrie 1989 nu au scris nimic.  Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după "reţete"  stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional.
În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui  popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le  popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi  nepoţilor voştri.  Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru  că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi  care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au  răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere  civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere  uitate.
"La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în  septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o  serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi  nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai  îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul  "naţiunii culturale". Prin "naţiuni culturale" autorii tezelor respective  înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie.modificate,  pentru că ele numai corespund "criteriilor culturale", după care ar urma  "spiritualizarea" lor, cum le place unora să spună. Primele victime se  cunosc: Jugoslavia şi  Cehoslovacia" (2).
Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în  paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o "Românie  suverană şi independentă", cum suna şi generosul crez politic al  seniorului  Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un  fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene.  Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din  guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E.
Dacă chinezii ori  japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc  de pelerinaj.

DIN NEGURA TIMPULUI
România este leagănul tuturor  civilizaţiilor. Pământul Ardealului este "Grădina Maicii Domnului" şi  locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem  aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim  mândri că suntem poporul primordial.
De ce ne este frică de ceea ce am  fost?...
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci  din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din  fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez,  spaniol, englez, irlandez, grec etc.  reprezintă adevărate piese de  aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din  regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl  Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia , Moldova şi  Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:
- în cea  mai veche cronică turcească, intitulată "Ogusnam", adusă în actualitate de  istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană,  franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a  Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că "Ţara  Românilor" s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o  administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi  specialiştii noştri nu au aflat că există! ;
- în Atlasul german din  1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul  900, se specifică "Wahalen oder Rumumy", pe teritoriul ce se întindea din  Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci  voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale
- "descoperirea  scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n.  din care rezultă existenţa în Transilvania a "ţării Ardil", adică a ţării  Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de  invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al  Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat  termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely "  (3).
- descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării  lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste  zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice,  identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale  româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor  migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia  Episcopatului romano-catolic din Oradea,  unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o  bibliotecă din România!
- a fost descoperită cronica împăratului german  Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează  existenţa unei ţări româneşti numită "Walahia" între Dunăre şi Munţii  Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte  graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat  suveranitatea;
- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării  "Cosmographie", scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către  Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al  IV-lea.

NE ESTE FURATĂ ISTORIA
La polul opus se situează  evenimente pe care autorul le trece la capitolul "conspiraţii": de-a  lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii  noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, "Dacia",  jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; "Getica", o  lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi  soartă; "Istoria geţilor", scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos,  s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea  talie, numit şi Ioan Gură de Aur. "Getica", o lucrare de sinteză a lui  Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut  aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o  impresionantă lucrare în 24 de volume, numită "Istoria Romanilor". Un  lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se  relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în  versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o  biografie a lui Traian pierdută fără urmă.  Ammianus Marcellinus a  scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva  până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care  tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care  vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris  detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera  marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia  poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
Să mai spună  cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o "conspiraţie" împotriva  contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor  noştri!
Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al  literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu "cel mai de seamă poet al  veacului său", a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel  Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea "Dacia antiqua",  inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de  ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată  câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului  din ţara noastră:
"Călcând în goană  goţii                               Din depărtate Asii
Cu alţii-n şir grăbit  grăbit                             Venind pe cai gonaci
Al Daciei şi-al  Romei                                   Pe greci să îi răpună
Pământ de mult  râvnit                                 Pe Misii şi pe Traci,
Nu şterg a voastre  nume                           Cu biciul nici Atilla
Cum nu v-au nici  învins                             Cu hoardele de sciţi
De v-aţi păstrat  lumina                               Nu pot frânge neamul
Aşa cum e  înscris.                                     Nepieritoarei ginţi.

Într-un  năvalnic tropot
năvala lor  zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte".
Despre  limba strămoşilor noştri, cu excepţia "Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în  alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După  ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al  limbii române,  s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică.  Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa "Mitologia  dacilor", să dispară.
Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie  au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii  ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au  făcut romanii. "În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi  Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile  convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre  Budapesta şi Viena. În luna  septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la  Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de  reprezentativă piesă arheologică: "Victoria dacică" înconjurată de genii,  un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu  misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas  nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a  dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a  declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar "nu poate divulga adevărul  din motive politice" (4).
În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu,  Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise  pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea  unei universităţi româneşti în Ardeal.
Nu multe persoane cunosc că pe  Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens  templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi  transportate la Moscova, unde au dispărut.
Şi geografiile care descriau  teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre  Tracia şi Dacia, care a dispărut. "Marele geograf  Marin din Tyr  descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea  sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul  unei prezentări făcute de Ptolemeu" (5).
Din hărţile antice nu s-a  păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte  curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.
Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii  noştri. De ce? Pentru că sunt "barbari". Dacă vrem în Europa trebuie să  susţinem că "de la Râm ne tragem", trebuie să ne uităm trecutul şi  tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină  vestigii inestimabile ale trecutului!
În aceaste articole caut să  dovedesc originea nobilă a poporului nostru, să prezint personalităţi ale  strămoşilor noştri care au făcut Istorie şi pentru alte naţii. Şi am tras  o concluzie amară: CINEVA ne-a furat şi ne fură  Istoria

Surse:
1. http://www.noidacii.ro/ <http://www.noidacii.ro/> ;
2.  http://www.dacia.org/ <http://www.dacia.org/> ;
3.  http://descopera.ro/ <http://descopera.ro/> ;
4. http://www.yogaesoteric.net/ <http://www.yogaesoteric.net/> ;
5.  http://ro.altermedia.info/ <http://ro.altermedia.info/